9,375 matches
-
națională" rostit la 24 Noiembrie 1843 la Academia Mihăileană din Iași. Căci a accepta influența unei civilizațiuni de dinafară, nu implică deloc ruperea a orice legături cu trecutul cu credințele, cu tradițiile și cu aspirațiile lui. Tot lui îi revine gloria de a fi scos la lumină tezaurul literaturei populare și de a-l fi pus în valoare ca pe un izvor pur și îmbelșugat; cum și de a fi luptat atât împotriva "stricătorilor de limbă" cât și împotriva "prostului gust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am evocat-o, ia naștere, la Iași, asociațiunea literară "Junimea" (cam pe la 1863), iar câțiva ani mai târziu, organul său de publicitate "Convorbiri literare". Junimea și Convorbirile. Nume ilustre; sau aproape; pline de strălucire și de prestigiu în orice caz. Gloria lor întunecă pe a predecesorilor, pe a lui Asaki, a lui Russo, a lui Negri, a lui Kogălniceanu ca și pe a vechilor, admirabile publicațiuni: Albina, Dacia literară, Steaua Dunărei, Propășirea și în fine a României literare, acea "soră bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
intervine câte ceva neprevăzut, câte un obstacol care-i împiedecă de a stărui în ceea ce au întreprins și care le taie avântul. Iașul e un asemenea oraș nefericit. Având tot ce i-ar fi putut asigura o viață prosperă și o glorie durabilă, poziția sa centrală între Carpați, Nistru și Dunăre, importanța strategică a așezării sale, în mijlocul colinelor care-l adăpostesc, fertilitatea și bogăția regiunei, încântătoarea frumusețe a locurilor, el n-a cunoscut totuși, în agitata-i existență, decât o strălucire îndoielnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unei voințe rivale care ar fi decis dimpotrivă pierderea acestui oraș. Așa numai s-ar explica straniile urcări și coborâri care s-au produs în cursul existenței fostei capitale, impresionanta alternanță între prosperitate și mizerie, între strălucire și decadență, între glorie și umilință care a determinat capricioasa curbă a existenței sale. Toate câte le-am spus despre ceea ce Iașul are mai de preț, mai bun și mai nobil în trecutul lui, s-ar datori astfel geniului bun care-l ocrotește. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a țării". "Și atunci, cu o supărare, cu un năduf, cu o privire disprețuitoare, pe care nu le voi uita niciodată, domnul ministru m-a refuzat net, adăogând: "Și apoi, scutiți-mă de toate pretențiile astea ale Iașului, de absurda glorie cu care se împodobește mereu. A doua Capitală? Vorbe goale. Iașul nu e nimic mai mult decât un oraș de provincie, cum ar fi Tecuci, Vaslui sau Dorohoi..." Ministrul care a vorbit așa nu era ieșan; dar era român; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
elementelor sale, rămâne o imposibilitate. "Fenomenul Iași" n-a fost dar decât un efect local, iar grandioasa epopee a neamului, o rază care a iluminat un timp mișcarea vieții... Deci credința că trecutul ar putea reînvia, cu elanul lui, cu gloria lui, sau că viitorul s-ar putea organiza pe modelul trecutului, e greșită. Cu aceasta nu vreau să spun că misiunea istorică a Iașului e terminată; că existența acestui oraș a atins limita extremă. Ajutate de alte circumstanțe fericite, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că misiunea istorică a Iașului e terminată; că existența acestui oraș a atins limita extremă. Ajutate de alte circumstanțe fericite, de alți factori, multe din cauzele care au determinat strălucirea lui trecută ar putea asigura Iașului o ascendență și o glorie nouă. Și, de fapt, asemenea circumstanțe s-au și produs, de curând, după război și după întregire, când, încetând de a mai fi oraș de hotar pentru a redeveni (cum am mai reamintit-o) centrul natural, politic și administrativ, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îmi pare, adusese în scenă "Martira", prelucrată după Richepin, eu însumi prezintasem, pe scena Naționalului din Iași, poemul adolescenței mele "Dragoste și răzbunare". Nici până atunci și nici mai târziu; afară de mine, care n-am scăpat de... cum să spun? gloria aceasta... E drept că n-am fost fluerat pentru vreo lucrare de teatru (cariera mea artistică a fost așa de scurtă și așa de săracă!) ci la o întrunire publică, la o serbare organizată de Liga Culturală în sala Teatrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
puterile lor proprii, în destinul lor. De aici iluzia că trecutul nu înseamnă prea mult lucru și că viața trebuie reluată de la capăt, pe alte baze, în condițiuni nouă. Dar noi am trăit întrucâtva în umbra marilor predecesori, a căror glorie am prețuit-o fără nici o rezervă, cu sinceritate, cu admirație. Ca eroii din Ciclul theban, nici nu ne socoteam alta decât epigoni, nici nu nutream altă ambiție decât cea de a merita epitetul acesta, epigoni, urmași, continuatori, răzbunători... La 25
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de Iași. N-am crezut nici un moment că din această situație ar decurge pentru mine obligația de a-mi refula sentimentele și de a-mi înăbuși scrupulele. Căci țin să relev că dacă nu-mi fac deloc un titlu de glorie din faptul de a fi aparținut cândva partidelor noastre oligarhice, îmi fac însă un merit de a nu fi avut niciodată, în sânul lor, situația de "mameluc". De aceea, încredințat că politica pe care o făcea guvernul nu era nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în care biruit datoria în cea mai frumoasă și mai înaltă expresiune a ei. I s-ar mai fi putut spune "Ferdinand cel viteaz", cum se spune de obicei suveranilor care au dus oștile și steagul țării lor pe drumul gloriei. I s-ar mai fi putut spune încă "Ferdinand cel drept" pentru actul de imensă dreptate, în curs de îndeplinire, față de cei care luptă apărând un pământ, din binefacerile căruia până acum, nu s-au împărtășit decât anevoie. Leal, viteaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
opera aceasta de imensă dreptate, e cu deosebire a Lui, pentru că voința Lui e care a precipitat o evoluție întârziată și care a mers cu hotărâre înaintea posibilităților politicii curente. În istorie și în legendă, El va intra cu toată gloria pe care a câștigat-o. În sufletul poporului va intra însă, mai ales, prin dreptatea pe care a împlinit-o. Și târziu, după ce pacea se va fi așezat mai statornic în lume, când viața își va fi recâștigat drepturile și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
gajuri prețioase ale unui viitor plin de strălucire. Dar dacă n-ar fi fost așa? Dacă viața l-ar fi înșelat? Natura are capriciile ei; soarta e cele de mai multe ori nedreaptă. Fericirea nu revine întotdeauna celor buni și gloria nu s-așează numai pe fruntea celor virtuoși... Dacă, după ani de încercări, n-ar fi ajuns decât un învins, un dezgustat, un sceptic, un îmbătrânit fără vreme, cu părul alb, cu fruntea zbârcită, cu umerii gârbovi, cu sufletul sterp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prima mea expoziție personală în care am prezentat 42 de lucrări, basoreliefuri și ronde- bosse în manieră naivă și modernă în sala de expoziție a Fundație Emil Alexandrescu din parcul Copou. Prezentarea vernisajului a fost făcută de criticul de artă Gloria Lăcătușu. A doua zi seara la jurnalul postului local de televiziune Europa Nova s-au prezentat imagini din expoziție, filmate probabil după vernisaj pentru că nu văzusem nici un cameraman în sală. M-au sunat acasă să mă prezint la sediul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acumulasem în orele nopților petrecute în bucătărie cu dalta în mână se evaporase odată cu primul zâmbet apărut la citirea rândurilor ce îmi erau destinate. Vernisajul primei expoziții personale alături de Președintele A.A.P. Iași, d-l Gh. Bălăceanu și d-na Gloria Lăcătușu- critic de artă Prima expunere în afara Iașului și totodată lansarea mea pe plan național i-o datorez lui Gheorghe Boancă. Artistul care cu stilul său caracteristic m-a invitat să-l urmez sculptând lucrări în special în maniera naivă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
succese, fiind foarte mândru că are un fecior sculptor cu mâini de aur, cum îi plăcea lui să zică. În expoziție am prezentat 22 de sculpturi ronde-bosse, prezentarea a fost făcută la fel ca și la primul vernisaj de doamna Gloria Lăcătușu, evenimentul având loc ca și prima dată în galeria din parcul Copou. Cu o zi înainte, seara după orele 20 am așezat toată expoziția singur, apoi întorcându-mă acasă am lucrat până dimineața aproape de ora 4 la lucrarea „Legea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
eroice, aplaudate de toată lumea, și încercăm să copiem modul lor de-a fi, să vorbim, să arătăm și să acționăm ca ele. Avem impresia că asta ne va contamina și pe noi cu ceva din condiția lor de supraoameni, din gloria și bogăția lor. În acelați timp, ne amărâm că, oricâte eforturi am face și oricât de mult neam strădui să le copiem, viața noastră e în continuare fără sare și piper, că nu avem abdomenul mai suplu și pectoralii mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
imediat salvați din ghearele zăpezii ucigașe, jandarmii trebuie să vină să curețe trotuarul din fața casei cetățeanului care încă nu sa trezit după petrecerile de sărbători. Chiar și la câteva zile după ce ninsoarea sa oprit, televiziunile continuă săși savureze momentele de glorie și storc cât pot ultimele picături ale marii tragedii. Rezultatul este pe măsura freneziei: „Realitatea TV a fost lider de audiență joi, 3 ianuarie, la nivel urban, în intervalul orar 9.00- 11.00, în care au fost difuzate programe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a venit Apocalipsa. În fine, una parțială. E vorba, desigur, de cutremurul din Japonia și de seria de catastrofe care a urmat. Credeți că știriștii noștri sau animat ca la comandă, că lea sosit în sfârșit mult așteptatul moment de glorie și au arătat lumii întregi cât de eficienți și de profesioniști sunt? Da’ de unde! În dimineața zilei de vineri, 11 martie, cutremurul din Japonia ia găsit pe jurnaliștii de televiziune în starea jalnică în care-i aduseseră șușele TV. Adică
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
le zici tu, bobocule, mai rar!“ - iată fericirea supremă pe care o poate avea un intelectual. Dacă intelectualii, alături de ceilalți muritori, visează să devină vedete, unele vedete, la rândul lor, vor să treacă drept intelectuali. A fi vedetă îți asigură gloria aici, pe pământ; intelectualii, însă, sunt făcuți pentru gloria pe care leo va acorda posteritatea, deci pentru fericirea vieții veșnice. Iată că există vedete care vor să fie și cu slănina în pod, și cu sufletul în rai. Printre VIPurile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe care o poate avea un intelectual. Dacă intelectualii, alături de ceilalți muritori, visează să devină vedete, unele vedete, la rândul lor, vor să treacă drept intelectuali. A fi vedetă îți asigură gloria aici, pe pământ; intelectualii, însă, sunt făcuți pentru gloria pe care leo va acorda posteritatea, deci pentru fericirea vieții veșnice. Iată că există vedete care vor să fie și cu slănina în pod, și cu sufletul în rai. Printre VIPurile care vor să facă figură de oameni culți, dacă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nobil aici? Apoi, sunt oare exemplare acțiunile unui pion al unei astfel de mașinării? O fi fost Dan Iosif portavocea care ia ținut pe oameni la baricada de la Inter, dar o fi acționat de capul lui? În afara acestui moment de glorie (alimentat de ițe subterane), Dan Iosif a fost toată viața un mardeiaș de cartier și un șmenar. Și înainte, și după Revoluție. Televiziunile, care acum vorbeau de marele om care a fost, se făceau că uită cum le trata distinsul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acestor culte sunt acum adevărați oameni de afaceri. În plus - cum trăim în epoca massmedia -, unii sunt și vedete, la concurență cu cele hollywoodiene. Evangheliștii TV au și putere politică (turme întregi de mioare ascultătoare), au și averi, au și glorie. Deși în spațiul ortodox a existat o mai mică apetență pentru starurile cucernice decât în zona neoprotestantă, nam dus nici noi lipsă de așa ceva. Nae Ionescu, de exemplu, a fost o ast fel de vedetă chiar înaintea apariției televiziunii. El
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd că a fost odată tînăr, a visat să fie curajos, În stare să-și privească destinul În față și să strige adevărul. Nu, singura mea glorie e sfinxul care mă va ucide. Din aceeași pricină pentru care nu vor ști niciodată ce e nefericirea, zeii nu vor ști nici ce e fericirea. Prin toate cîte mi s-au Întîmplat, ei au vrut să mă facă să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stare să facă morminte. Ele aparțin omului. De ce să-i intereseze pe zei un copil găsit de păstorii corintieni? Și nu vreau să accept că eram orb de-atunci. Prin rana mea se vede un cer frumos și pustiu...) Toată gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]