8,512 matches
-
vreme așa ceva, a spus deodată. Nu pot să zic că a fost un noroc, dar am avut. Vreo doi ani și jumătate, n-am văzut decât un gard din sârmă ghimpată și un munte din piatră albă. Acolo nu exista incertitudine, nici ceva asemănător. Era un munte adevărat, golaș, fără vegetație, de pe care iarna cobora un vânt rece. Înțelegi? Un vânt care zgâlțâia gardul ghimpat, cu un sunet care mi-a rămas În cap și nu se mai stinge. Sunetul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și siluetele unor clădiri. Victoria armelor de distrugere asupra celor de obstrucție, comentase cândva. Cei zece ani ai Troiei reduși la treizeci de secunde de pirotehnie și balistică. Arhitectură urbană, geometrie, haos. Pentru Faulques, acea fotografie era reprezentarea grafică nimerită: incertitudinea teritorială. Amintirea discuției cu Markovic i-a smuls o strâmbătură de uimire. Croatul putea să nu aibă educație teoretică, dar nimeni nu-i putea nega intuiția și subtilitatea. Strădania de a supraviețui oricărui fapt, mai ales războiului, era o școală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
capcană mortală, un râu - obstacol ori adăpost, tranșeea putea fi fie refugiu, fie mormânt. Iar războiul modern făcea ca asemenea oscilații să fie mai frecvente și mai probabile: cu cât progresa tehnica, cu atât mai mult se sporeau mobilitatea și incertitudinea. Abia atunci ajunsese să priceapă cu adevărat conceptele de fortificație, zid, taluz, oraș vechi și relația, ori opoziția, lor cu urbanismul modern: zid chinezesc, Bizanț, Stalingrad, Sarajevo, Manhattan. Istoria Omenirii. Și observase cât de mobil făcea tehnica creată de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vreme pe gânduri, fără să spună nimic. Se așezaseră În turn și beau din berea adusă de croat: Markovic pe treptele de jos ale scării În spirală, Faulques pe un scaun, lângă masa cu vopsele. - Cum vezi, a spus el, incertitudinea e a jucătorului, nu a regulilor. Din traiectoriile posibile ale unui cartuș, numai una devine realitate. Croatul a Încuviințat Între două Înghițituri. Își privea cicatricea de pe mână. - Legi oculte și teribile? - Asta-i. Inclusiv origine microscopică a ireversibilității. - Mă surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
noastră personalitate, făcându-ne astfel să ne apropiem de sufletul nostru.” Efectele Esențelor Florale Bach Remediile florale Bach sunt împărțite în șapte grupe principale, pe tipuri specifice de afecțiuni sau dispoziții sufletești : Stări de anxietate sau de teamă Stări de incertitudine sau de neîncredere în forțele proprii Accese de melancolie și incapacitatea de a învăța din lecțiile vieții Ambiție exagerată și dorința de dominare, atât în familie, cât și în societate. Devotament exagerat pentru binele altora. Stări de epuizare fizică și
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
restabilesc liniștea interioară și echilibrul sufletesc. Terapia florală poate fi completată cu activități sportive, ieșiri în mijlocul naturii, care au un rol important în reducerea supraîncărcării nervoase, a tensiunii și au un efect pozitiv asupra stării generale de sănătate. Stări de incertitudine sau de neîncredere în forțele proprii Cerato (Ceratostigma willmottianum), originară din podișul Tibet, este planta cea mai potrivită pentru persoanele care au sentimente de nesiguranță și neîncredere față de propriile decizii. Floarea de cerato este de culoare roșu-violet, se deschide în
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
termenii conflictului eu - creativitate. În toate textele intime ale sinucigașilor există o bucurie a revoltei, o jubilație perversă În fața imperfecțiunii lumii. Cu puține excepții, punctele de plecare sunt incerte, iar drumul mărturisirii avansează printr-o ceață densă, tărâm al tuturor incertitudinilor - cu excepția uneia: a timpului ireversibil. Scriitorul știe că nu mai există loc de Întoarcere, că odată ce a avut curajul să-și mărturisească În scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sine Însuși. Teoretizat cu o pedanterie uneori ridicolă, Întors pe toate fețele, pactul sinucigaș devine o deltă mistică ce migrează inconștient sentimentele. Filtru negru În fața invaziei negativității, acesta doar amână o sentință care fusese luată de la bun Început. Asaltat de incertitudinile, uimirile și spaimele cotidiene, Drieu nu uită să consemneze, cu o minuție Înfricoșătoare, toate maladiile, reale și imaginare, de care suferă: „... boală a inimii, vai, destul de avansată, braț anchilozat, boală a ficatului, hemoroizi, hernie.” Și cu toate acestea, câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cumulează, trecând În faza a doua, și funcțiile celui care Întreabă 16. Eul autentic, scrie Ricoeur, „se constituie prin actul Întrebării”17. Răspunsul implicit la Întrebările repetate, sincopate, ale eului Îl formează confesiunea. Firește, „chestionările” sale provin dintr-o mare incertitudine, din dorința clarificării și a cunoașterii. Eul interogativ acționează ca o ființă pentru care există problema ființei, a existenței 18. Incapabil să-și asume până la capăt responsabilitatea de centru al construcției, eul se mărginește la Întrebare și la promisiunea răspunsului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
organizează subteranele discursului confesiv. Supusă presiunii timpului, memoria se modifică prin mărturisire. Intrând În patul procustian al fragmentarismului, ea unifică nivelele temporale ale jurnalului. Presiunea ei, mai slabă sau mai puternică, modulează amplitudinea iluziei. După anihilarea completă a senzației de incertitudine, dată de fragmentarismul „demonstrației” implicate de orice act literar, jurnalului Îi rămâne intactă, neintrată În mecanismele devoratoare ale rutinei, Încă o misiune: de a-și atinge, prin consecvență, cota maximă a fidelității față de propria-i existență și de propriile-i
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
riscul aneantizării eforturilor disperate de a se explica, de a comunica, de a intra Într-un anumit circuit al tensiunii existențiale. Mai aproape de realitate e observația că statutul ambiguu al jurnalului Îl dau ezitările Între uzul privat și destinația publică, incertitudinea (singura incertitudine!) publicării sale83. Precaritatea textuală nu e, Însă, o piedică În devenirea literară. Marcat de strategia secretului, jurnalul intim Își construiește o identitate prin Înseși gesturile care Îl cenzurează, care Îi conferă statutul de operă neterminată și discontinuă. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
eforturilor disperate de a se explica, de a comunica, de a intra Într-un anumit circuit al tensiunii existențiale. Mai aproape de realitate e observația că statutul ambiguu al jurnalului Îl dau ezitările Între uzul privat și destinația publică, incertitudinea (singura incertitudine!) publicării sale83. Precaritatea textuală nu e, Însă, o piedică În devenirea literară. Marcat de strategia secretului, jurnalul intim Își construiește o identitate prin Înseși gesturile care Îl cenzurează, care Îi conferă statutul de operă neterminată și discontinuă. Chiar dacă a scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
oferă nesfârșite posibilități de explorare a părții sale nevăzute. Ca mitologie a autenticității, ca oglindire a eului, ca depozitar al inexprimabilului, ca text potențial, ca écriture livrée au hazard, ca modalitate de exprimare paralelă, ca alternativă existențială, ca gen al incertitudinii, ca memorial al absenței, ca falsificare (prin Înfrumusețare, prin adecvare la adevăr), ca lipsă de imaginație, ca procedeu literar, ca revanșă psihologică, mărturie maniacală, diversiune teoretică, În fine, răstălmăcire, rea-voință, tăgăduire, efemeridă, capriciu, unicitate, document, autoreferențialitate, meditație, transparență, modă, strategie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai ridicate, însă în același timp stimulează eforturile de a detecta falsul. Este sigur că atît înșelătoria, cît și încercarea de a o descoperi, vor persista. ȘTIINȚELE SOCIALE În științele naturale, în ciuda complicațiilor aduse de mecanica cuantică și de principiul incertitudinii lansat de Heisenberg, este deseori posibil să se spună cu siguranță deplină că o anume afirmație este falsă. În științele sociale se pot face mult mai rar etichetări de falsitate cu aceeași convingere. Folosind termeni convenționali putem spune că datele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu știm dacă principiul veridicității mai este valabil, și nu știm ce cod să aplicăm în lipsa acestuia. Incidentul relatat de Gilsenan, menționat în capitolul 5, cînd i s-a spus că prietenul lui fusese împușcat, este un exemplu excelent al incertitudinii de care am vorbit mai sus. În acest incident, incertitudinea a fost rezolvată prin faptul că cei doi tineri au folosit expresia "pe viața ta", semnalul care indica ce cod era utilizat. În terminologia lui Tarski (1956:167; cf. Jakobson
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
știm ce cod să aplicăm în lipsa acestuia. Incidentul relatat de Gilsenan, menționat în capitolul 5, cînd i s-a spus că prietenul lui fusese împușcat, este un exemplu excelent al incertitudinii de care am vorbit mai sus. În acest incident, incertitudinea a fost rezolvată prin faptul că cei doi tineri au folosit expresia "pe viața ta", semnalul care indica ce cod era utilizat. În terminologia lui Tarski (1956:167; cf. Jakobson 1981: 25) semnalele de acest gen aparțin unui metalimbaj folosit
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lucrurile pe care le prezint sînt adevărate, iar altele sînt false, și voi puteți să vă dați seama care sînt unele și care celelalte, însă eu nu vă voi indica exact". Probabil romanul Tăticul al lui Modjeska aparține acestei categorii. Incertitudinea generată de facțiune este folosită intens în ziarul ce apare săptămînal în Marea Britanie, Sunday Sport, unde informații fictive (e.g. "Descoperire: dovezi ale prezenței Super-Ligii în 3100 î.e.n.") sînt amestecate cu afirmații autentice plauzibile (e.g. "Nigel Mansell trebuie să-l întreacă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
necesare. În aceste contexte minciuna ar trebui folosită cu moderație, încît să nu devină neproductivă. A trăi într-o lume lipsită complet de minciuni ar fi ca și cum viața s-ar desfășura în algoritmi, fără a cunoaște complexitatea ambiguității și a incertitudinii. În această privință, Robert Murphy a făcut o observație interesantă, comentînd studiul lui Thomas Gregor asupra populației Mehinacu din zona rîului Xingu din Brazilia. Conform părerii lui Murphy (1971:228), băștinașii Mehinacu se mint foarte mult unii pe alții pentru că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
confirmate de monografia pe care aceasta a publicat-o mai tîrziu (Gregor 1977). Cu toate acestea, cred că ceea ce susține Murphy are o bază întemeiată, chiar dacă nu se aplică în întregime populației Mehinacu, în ceea ce privește accentul pus pe necesitatea ambiguității și incertitudinii în relațiile interpersonale. El pledează împotriva unei sincerități absolute între soți, lucru menționat mai devreme în acest capitol. Monotonia unei lumi lipsite de minciuni poate fi dedusă cu ușurință dacă ne imaginăm cum ar arăta piesele lui Shakespeare în absența
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care-l frâna în procesul de autodezvoltare. Erau momentele în care mediul familial armonios, bazat pe încredere, toleranță, sprijin necondiționat, a fost așezat în umbra celor ce subliniau conflictele, neînțelegerile din familii. Copleșiți de stări de anxietate, depresie, îngrijorare, nesiguranță, incertitudine, stări generate de probleme diverse, cele de sănătate având un potențial stresogen major, membrii familiei, conștienți mai mult sau mai puțin de impactul pe care aceste probleme îl au asupra lor și a întregii familii, apelează, acolo unde acestea există
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
proiectează aceste „vecernii” în vag și în nedeslușit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopții” care declanșează resorturile profunde ale vieții, dar și ațâță, demonic, instinctele. Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefață scrisă de Liviu Rebreanu, îmbină ficțiunea cu documentul, într-o narațiune împinsă spre confiniile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
-o în considerație mai mult ca societas perfecta, posesoarea exclusivă a doctrinei despre «Dumnezeu și despre lucrurile divine», decât ca «semn» al unei noi umanități fraterne - mântuită întru iubire și pace - ce s-ar fi cuvenit să fie. Ezitările, neînțelegerile, incertitudinile în ceea ce privește «diferența» creștină și Cuvântul întrupat și proclamat de Isus din Nazaret, dar și distorsiunile pe latura instituțională, ne-au determinat să ne amintim că ecclesia semper reformanda. În ultimii ani, această stare de lucruri i-a scandalizat pur și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
-le permisă o identificare clară și circumscrisă nici cu laicii, nici cu clerul. Experiența dobândită în drept le amintește consacraților că vocația lor este aceea de a fi mereu pregătiți pentru a-i sluji pe toți cu o atitudine de incertitudine identitară, situație care le permite o prezență solidară, pe scară largă, fără prejudecăți și interdicții. Dreptul amintește și stabilește că persoanele consacrate se află la răspântia dintre ierarhie și laicat și, din acest motiv, sunt experți sau, mai bine zis
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Bíro) 117 7.1. Strategi, strategii, studii strategice 117 7.2. Strategia Între artă și știință 119 7.3. Definirea strategiei: paradigma scopuri - mijloace - metode 124 7.4. Niveluri ale analizei strategice 126 Capitolul 8 - Deciziile strategice În condiții de incertitudine (Dragoș Paul Aligică, Marian Zulean) 131 8.1. Cadrul previziunii strategice 132 8.2. Metode și tehnici de prospectivă și previziune strategică 135 8.3. Rolul scenariilor În decizia strategică 137 8.4. Scenariile: euristică și metodă 139 8.5
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
problemelor de securitate și evaluează modalitățile de articulare a elementelor locale, naționale și a dimensiunii globale prin intermediul regiunilor. Capitolele finale ale acestei secțiuni sunt dedicate prezentării istoriografiei și principalelor concepte ale studiilor strategice, respectiv chestiunii deciziilor strategice În condiții de incertitudine. Cea de-a treia parte include analize comparative și studii de caz ce examinează probleme, politici și instituții de securitate relevante pentru spațiul românesc de securitate, atât din punctul de vedere al dezvoltării structurilor naționale, cât și din cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]