9,551 matches
-
cu pictură atât exterioară cât și interioară, pe lemn. Obiecte de valoare artistică și istorică: icoanele praznicare: Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru, Proorocul Elize cu inscripția Ioasaf Zugravu 1826; Scara lui Iacob 1817 în stil rusesc; icoana Încoronarea Maicii Domnului cu inscripția slavonă indicând anul 1791, iar în dreapta tot Încoronarea Maicii Domnului cu anul 1859 de Atanase Anghel - Ploiești; cărți chirilice. Acces: Biserica mare este construită în formă de cruce, din bârne de stejar îmbinate cu scândură. Are un pridvor deschis susținut
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
sub coroană, în două rânduri, citim data „2 iunie”. Cifrele anului sunt fixate pe aripa stângă a crucii romboidale „19” și pe cea din dreapta - „35”. Pe aripa inferioară, sub iconița ovală, e reprodusă cu majuscule denumirea localității, BĂLȚI. Reversul include inscripția, în formă circulară AMINTIRI DE LA SFINȚIREA CATEDRALEI. În interiorul cercului oval, în două rânduri orinzontale, urmează finalul textului: din Bălți. În partea inferioară, pentru a ocupa spațiul liber, creat după încrustarea textului circular, a fost reprodusă o cruciuliță . Catedrala este construită
Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Bălți () [Corola-website/Science/312655_a_313984]
-
și din filmul "Îngeri cu fețe murdare" (titlu original "Angels with Dirty Faces") (1938) regizat de Michael Curtiz și avându-i în rolurile principale pe James Cagney și Humphrey Bogart. Într-una din scene, Rică Păsărin le arată copiilor o inscripție scrisă de el pe pereții pivniței atunci când era de vârsta lor. Acea inscripție reprezenta un jurământ făcut la 13 aprilie 1930 de Rică Păsărin, Fane Burdujel și Gică Plesnitu că vor ajunge mari și bogați, dar ultimii doi au murit
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
1938) regizat de Michael Curtiz și avându-i în rolurile principale pe James Cagney și Humphrey Bogart. Într-una din scene, Rică Păsărin le arată copiilor o inscripție scrisă de el pe pereții pivniței atunci când era de vârsta lor. Acea inscripție reprezenta un jurământ făcut la 13 aprilie 1930 de Rică Păsărin, Fane Burdujel și Gică Plesnitu că vor ajunge mari și bogați, dar ultimii doi au murit pentru că nu au fost atenți cu cine au lucrat. Această scenă este inspirată
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
lui Semaca, iar Roman se duce apoi în cimitir la mormântul comisarului Miclovan, având în mână ultimul cartuș pe care-l scosese din pistol în filmul anterior. Pe crucea de lemn pusă pe mormânt se află fotografia comisarului și următoarea inscripție: "„Tudor Miclovan, mort la datorie, 1910-1945”". Pentru a lega acțiunea din "Ultimul cartuș" de cea a filmului " Cu mîinile curate" sunt introduse câteva personaje insolite care au legături cu cele din primul film, fără a fi menționate acolo. Luptătorul anticomunist
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
ucis de legionari. Colectivul de scenariști de la "Un comisar acuză" a scris scenariul unui film ce continua acțiunea din acel film în contextul pregătirii și desfășurării Rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Pe crucea de pe mormântul comisarului Moldovan se află următoarea inscripție: "„Tudor Moldovan 1900-1940”". Comisarul Moldovan a fost readus la viață, dezvăluindu-se faptul că nu murise, ci numai se petrecuse mort după ce fusese găurit de cinci gloanțe. În acest film era prezentată pentru prima dată Rebeliunea legionară din ianuarie 1941
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
abur și patru vagoane pentru marfă, de tip platformă. Pe lângă acestea, se pare că în Oradea ar fi circulat și un tramvai unicat, realizat cu ocazia Expoziției Internaționale de la Paris din 1900. Tramvaiul, produs la aceași fabrică din Györ, avea inscripția „TVVV 8” și era destinat utilizării de către Căile Ferate Orășenești Timișoara. Totuși, tramvaiul a suferit unele modificări, fiind utilat cu frâne de solenoid și transformat în vagon-remorcă pentru S.A. Oradea Mare și primind inscripția NVV. La începutul lunii aprilie, totul
Tramvaiul din Oradea () [Corola-website/Science/312721_a_314050]
-
la aceași fabrică din Györ, avea inscripția „TVVV 8” și era destinat utilizării de către Căile Ferate Orășenești Timișoara. Totuși, tramvaiul a suferit unele modificări, fiind utilat cu frâne de solenoid și transformat în vagon-remorcă pentru S.A. Oradea Mare și primind inscripția NVV. La începutul lunii aprilie, totul părea să se îndrepte spre lansarea oficială rapidă a tramvaiului, dar un nou conflict, din nou legat de prețul biletelor, a întârziat lansarea tramvaielor. Totuși, sâmbătă, 21 aprilie 1906, Consiliul local a hotărât ca
Tramvaiul din Oradea () [Corola-website/Science/312721_a_314050]
-
asemenea un steag american, o insignă a misiunii Apollo 1 și o placă, montată pe o porțiune a ML care a rămas pe Lună, si pe care erau două desene ale Pământului (reprezentând emisfera vestică și cea estică) precum și o inscripție, dar și semnăturile astronauților și a președintelui Richard Nixon. Inscripția era "„Here Men From The Planet Earth First Set Foot Upon the Moon, July 1969 A.D. We Came în Peace For All Mankind.”" ("Aici Omul De Pe Planetă Pământ A Pus
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
și o placă, montată pe o porțiune a ML care a rămas pe Lună, si pe care erau două desene ale Pământului (reprezentând emisfera vestică și cea estică) precum și o inscripție, dar și semnăturile astronauților și a președintelui Richard Nixon. Inscripția era "„Here Men From The Planet Earth First Set Foot Upon the Moon, July 1969 A.D. We Came în Peace For All Mankind.”" ("Aici Omul De Pe Planetă Pământ A Pus Pentru Prima Dată Piciorul pe Lună, Iulie, 1969, d.Hr
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
Similar cu alte civilizații mesoamericane, mayașii au folosit sistemul de numerotare în baza 20 (vigesimal) și în baza 5. De asemenea, maiașii preclasici și vecinii lor au dezvoltat în mod independent conceptul de "număr zero", cândva în jurul anului 36 î.Hr.. Inscripțiile arată că mayașii lucrau cu numere de până la sute de milioane li date atât de mari încât era nevoie de mai multe linii doar pentru a le reprezenta. Ei au făcut observații astronomice extrem de precise; calculele lor privind mișcările Lunii
Mayași () [Corola-website/Science/312778_a_314107]
-
îndeaproape cu limba franceză decît cu italiana. De asemenea, limba venetă nu trebuie confundată nici cu limba venetică, o limbă indo-europeană dispărută, care se vorbea în aproximativ aceeași regiune și care s-a păstrat numai sub forma cîtorva sute de inscripții datate în secolele VI î.Hr.-I î.Hr.
Limba venetă () [Corola-website/Science/311998_a_313327]
-
anul 1885, în timpul mitropolitului Iosif Naniescu, prin contribuția Primăriei orașului Iași și a enoriașilor. Lucrările au fost executate sub îndrumarea arhitectului Nicolae Bădărău. Cu acest prilej, în stânga intrării în pridvorul bisericii s-a amplasat o placă de tablă cu următoarea inscripție: În jurul bisericii a existat un cimitir, care a fost desființat în 1887, iar osemintele au fost mutate la Cimitirul Eternitatea. La începutul secolului al XX-lea, era filială a Parohiei Bărboi. Ea avea puține venituri, fiind subvenționată de Primăria orașului
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
pisanie cu următorul cuprins: În anul 1975 în curtea bisericii, lângă peretele sudic, a fost ridicată o troiță în memoria eroilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial. Pe troiță se află o placă de marmură albă cu următoarea inscripție: ""Această sfîntă troiță a fost așezată aici în anul 1975, în memoria aviatorilor și a eroilor patriei căzuți în al II-lea război mondial, prin grija preotului paroh Anton Frunză și a Consiliului Parohial."" În fața troiței se află o masă
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
eroilor patriei căzuți în al II-lea război mondial, prin grija preotului paroh Anton Frunză și a Consiliului Parohial."" În fața troiței se află o masă a cărei tăblie este o veche piatră funerară, din cimitirul de altă dată, cu o inscripție din care nu se mai poate descifra decât anul 1841. Printre preoții care au slujit aici este de menționat pr. Anton Frunză, fost protopop de Iași, care a păstorit o lungă perioadă, până în anul 2003, când a fost pensionat din cauza
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
Inferior). Doar ultima funcție, cea de guvernator al problematicei Germania Inferior, pare reală, fiind atestată și de istoricul Herodian. Este cert că Pupienus nu s-a născut ca patrician. El provenea din orașul etrusc Volterra, unde s-a găsit o inscripție cu numele fiicei (sau surorii) lui Pupienus: Pupiena Sextia Paulina Cathegilla. Acesta dovedește că Pupienus era înrudit cu familia nobiliară a Sextiilor. Pupienus a fost de două ori consul. Prima dată a fost în jurul anului 213, iar a doua oară
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]
-
Kucima au participat la o ceremonie de comemorare a victimelor din satul polonez Poryck (în zilele noastre rebotezat Pavlivka). Ei au inaugurat un monument al reconcilierii, dar președintele Kucima nu a prezentat scuze oficiale. Ucrainenii au schimbat în mod neașteptat inscripția de pe monument, chiar dacă asupra textului se căzuse de acord în cadrul discuțiilor preliminare. După ceva vreme, ucrainenii și-au prezentat scuze pentru ceea ce a fost considerat de ei o greșeală de traducere și au promis să modifice inscripția de pe monument. Fostul
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
în mod neașteptat inscripția de pe monument, chiar dacă asupra textului se căzuse de acord în cadrul discuțiilor preliminare. După ceva vreme, ucrainenii și-au prezentat scuze pentru ceea ce a fost considerat de ei o greșeală de traducere și au promis să modifice inscripția de pe monument. Fostul președinte al Radei Supreme Ucrainene, Volodimir Litvin, a respins orice inițiativă prin care statul ucrainean să-și ceară scuze pentru masacrele din 1943 din Volinia.
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
pun umarul” atât fizic cât și financiar la construcția "Casei Culturale Brașovul Vechi", clădire aflată azi pe strada Bisericii Române, fiind actuala Opera Brașov. Recent în curtea Bisericii Sfânta Adormire din Brașovul Vechi s-a ridicat o troiță păstrând următoarea inscripție: „Glorie eternă Junilor și credincioșilor brașoveni, care s-au jertfit pe altarul neamului și bisericii strămoșești. Brașov, 15 august 1995” Steagul lor de astăzi păstrează chipul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și un june brașovechean călare, reconstituit în anul 2007 după
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
după cum se află scris sub icoanele împărătești Stilul picturii catapetesmei este cel bizantin, în ulei având caracteristicile sfinților ortodocși cu fețele subțiate de post și trăire duhovnicească, a fost spălată și lăcuită în anul 1895, când s-a aflat și inscripția de mai sus. Între obiectele de cult în afara de Sfântul Potir de argint aurit, care prezintă valoare artistică, altceva bisericuța nu are, valoroase sunt cărțile: Cucernicii preoți și credincioșii ai bisericuței au râvnit neâncetat spre a împlini voia lui Dumnezeu
Biserica de lemn din Dorohoi () [Corola-website/Science/312267_a_313596]
-
e îngrozită și mi-a raspuns că el chiar vorbea serios. Eu eram convins că nu vorbea serios și că era doar artă. Ghici ce! Vorbea serios.” Curtis a fost incinerat, iar cenușă a fost înmormântată în cimitirul din Macclesfield. Inscripția de pe piatră funerară, “Love Will Tear Uș Apart” (“Dragostea ne va despărți”), a fost aleasă de soția sa, Deborah Curtis și este o trimitere la unul dintre cântecele formației.
Ian Curtis () [Corola-website/Science/311563_a_312892]
-
vodă acolo cu oștile sale și râvnindŭ cu nevoință a să zidi biséreca și alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă."". În anul 1882, Teodor Burada a descoperit pisania bisericii și a publicat pentru prima dată traducerea inscripției. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul vestic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă care relatează că acest lăcaș de cult a fost construit în mai puțin de cinci luni (27 aprilie - 20 septembrie 1490
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
ce arată că au făcut mai pre urmă."". În anul 1882, Teodor Burada a descoperit pisania bisericii și a publicat pentru prima dată traducerea inscripției. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul vestic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă care relatează că acest lăcaș de cult a fost construit în mai puțin de cinci luni (27 aprilie - 20 septembrie 1490). Textul inscripției este următorul: ""Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
bisericii s-a păstrat pe zidul vestic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă care relatează că acest lăcaș de cult a fost construit în mai puțin de cinci luni (27 aprilie - 20 septembrie 1490). Textul inscripției este următorul: ""Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram cu numele Tăierii cinstitului cap al sfântului și slăvitului prooroc, înainte mergător și botezător Ioan. S-a început în
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
său Bogdan V.V. și după vremea răsăpindusă sau ziditŭ dinŭ nou de dumneaei cucoană Mariea Cantacuzini logofiteasa, soțiea răposatului marelui logofătŭ Costachi Ghica, cu toată cheltueala dumisale, spre vecinica lorŭ pomenirea la anii de la Hristossŭ 1820"". La partea superioară a inscripției se află stema familiei Cantacuzino. Biserica a fost reparată între anii 1889-1890 și pictată în frescă în 1894 de către George Ioanid, elev al pictorului Gheorghe Tătărăscu. În 1908, Episcopia Hușilor cerea autorităților să aprobe restaurarea turnului clopotniță. Comisia Monumentelor Istorice
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]