8,698 matches
-
apprivoisé, Flammarion, Paris, 1998. Afloroaei, Ștefan, "Antinomii ale intelectului ecstatic", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, Editura Cartea Românească, București, 1987. Afloroaei, Ștefan, "Blaga și tradiția răsăriteană", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997. Afloroaei, Ștefan, Ipostaze ale rațiunii negative. Scenarii istorico-simbolice, Editura Științifică, București, 1991. Afloroaei, Ștefan, Întâmplare și destin, Editura Institutul European, Iași, 1993. Afloroaei, Ștefan, "Lucian Blaga și fenomenologia dualității originare", în Opinia, nr. 3, 1978. Afloroaei, Ștefan, Lumea ca reprezentare a celuilalt, Editura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Coșeriu, "Estetica lui Blaga în perspectivă europeană", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997, p. 18). 185 Lucian Blaga, " Geneza metaforei și sensul culturii", în Opere 9 (Trilogia culturii), Editura Minerva, București, 1985, p. 442. 186 Alte ipostaze ale situației ontologice a omului care trădează "iminența firească a paradoxului" sunt discutate de către Ștefan Afloroaei în Metafizica noastră de toate zilele. Despre dispoziția speculativă a gândirii și prezența ei firească astăzi, Editura Humanitas, București, 2008, pp. 326-331, 351-358. 187
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
București, 1987, p. 161. 240 Ibidem, p. 161. 241 Ibidem, p. 165. 242 A se vedea în acest sens cartea lui Valeriu Perianu, Ființă paradoxală și neființă estetică (Editura Junimea, Iași, 2004), în care acesta detectează și analizează, sub toate ipostazele care s-au manifestat de-a lungul timpului, antinomia, conchizând că singura compensație ce i-a fost dată omului la această hărțuire constantă a antinomicului este esteticul. 243 Jeanne Hersch, Mirarea filozofică. Istoria filozofiei europene, Editura Humanitas, București, 1997, pp.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
331 Mircea Florian, op. cit., p. 224. 332 Ștefan Afloroaei, Lumea ca reprezentare a celuilalt, Editura Institutul European, Iași, 1994, p. 14. 333 Mircea Florian, op. cit., p. 224. 334 Ștefan Afloroaei, op. cit., p. 15. 335 Ibidem, p. 17. 336 Ștefan Afloroaei, Ipostaze ale rațiunii negative. Scenarii istorico-simbolice, Editura Științifică, București, 1991, p. 105. 337 Cf. Alexandru Surdu, Gândirea speculativă: coordonate istorico-sistematice, p. 366. 338 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 242. 339 Mircea Vulcănescu, Pentru o nouă spiritualitate filosofică. Dimensiunea românească
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
preocupări pentru curățenia casei și a grădinii, înfrumusețarea curții și culesul ceremonios al recoltei. Am plecat în primele drumeții îndată după ce învățasem să merg, iar atitudinea mea a fost de la bun început una exploratorie. Am descoperit natura în multiplele ei ipostaze și am încercat să-i fiu un bun partener, chiar și în fața manifestărilor ei stihiale. Am citit cu bucurie literatura în care natura era o prezență semnificativă, de la poezia romanticilor și până la romanele de aventuri. Când am început să înțeleg
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
seamă față de o realitate ficțională prin experimente imaginare. Cu atât mai mult, filosofia morală, prin situarea ei de o anumită parte a dihotomiei dintre fapte și valori, ia în seamă o lume așa cum ar trebui ea să fie, iar nu ipostazele ei factuale. Orice teorie etică, oricare ar fi punctul ei de pornire în care își găsește întemeierea, depășește orizontul descriptiv al propozițiilor asertorice și propune un imperativ din care sunt derivate norme și coduri morale. Ca demers prescriptiv, etica pornește
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Ilarie Voronca / 116 • Vasile Voiculescu. Cine duce cerul mai departe. A treia lume: splendoarea dintre lumi / 126. Inima prin care se vede cerul / 134. În numele iubirii: căderea în forma de sus / 144 • Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit / 148 • Nichita Stănescu. Patru ipostaze ale luminii care taie vederea / 155 • Sorin Mărculescu. Dubla intuiție și definirea prin precursorat / 166. În lumina prevederii / 173 • Ștefan Aug. Doinaș. Despre real ca distanță a imaginii. Reducția revelatoare / 177. Locul posibil - zarea dintre lucruri / 191. Apariția din miezul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de semne, ci o formă incipientă, în gestație. Ceea ce înseamnă că această imagine nu a apărut încă, fiind expresia virtuală a inaparentului, in-formarea unei forme vide. Ca atare, demersul nostru urmează o cale circulară, înainte și înapoi (ilustrând una din ipostazele cercului hermeneutic): în amonte, de la imaginile articulate verbal înspre prefigurările potențelor seminale (de la imaginar la imaginal) și, în aval, la imaginile poetice propriu-zise. La acest nivel, nu putem vorbi nici de manifestare, nici de reprezentare, căci nimic nu ni se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în vedere nu ființa în accepția sa generală - definiția sa lungă - de garant al apariției tuturor celor ce sunt. Ne preocupă ființa specială a poemului, ca organism viu de sine stătător, structurat într-un text care vorbește și apare în ipostaza sa de corp poetic și, deopotrivă, ființa imaginii poetice, prinsă în țesătura vizibilă a discursului. Această ființă este destructurată de intuiția eidetică a înțelegerii albe, destituită din manifestarea sa explicită, expozițională, privată de atributele întemeierii și de imperativele semnificării. Ea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poet, fie anumite volume sau unul anume, în timp ce în partea a doua am supus (micro)analizei două poeme sau - în cele mai multe cazuri - doar unul singur. Se deschide astfel în fața cititorului o panoramă a poeticului văzut din perspectiva inedită a variatelor ipostaze ale imaginii, de la primele creații poetice ale lui Lucian Blaga până la ultimul volum semnat de Claudiu Komartin. Partea I Perspective ale inaparentului Interpretări Lucian Blaga și misterul deschis al originarului Minunea prin care se vede Ce se dă în ascunderea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
potența unui mister revelator 10", facerea de sine, creșterea în adâncul naturii predispusă la prefacere. Ceea ce deja poate stă în așteptare, așteaptă posibila zămislire "supt ceruri cari încă nu s-au clădit", "un cer chemător și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică înainte ca rostirea să dea glas, aspiră la ființa lor cerească, iar tensiunea acestui avânt creator este lumină, dă strălucire întregului parcurs încă nestrăbătut. Întrevăzutul este deocamdată imaginea clar-obscură a perspectivei, nelămuritul unui semn aparent-disparent: Calea lactee
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răvășitoare, anarhică a imaginilor, e corectată prin efortul armonizării, al conjugării contradicțiilor, al netezirii asperităților. Să urmărim felul în care această concepție asupra creației poetice se regăsește cu adevărat în alcătuirea internă a poemului și, decurgând de aici, care sunt ipostazele apariției imaginii într-o construcție pe care se pare că nu o cimentează. Atât în Priveliști, cât și în alte poeme neincluse în volum, din periodice sau manuscrise, imaginea luminii este omniprezentă, chiar dacă în forme diverse ale manifestării sale. Ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spre înaltul ce-i este hărăzit. Însămânțarea e transfigurarea, act de creație ce dă viață, pune în mișcare materia inertă, căci sămânța ce cade în suflet își reverberează încolțirea în unde concentrice, iluminând opacitatea corporeității. Nu rareori întâlnim, la Voiculescu, ipostaze ale imaginii trupului de lumină, străbătut de iradierea creșterii interioare. În lumea exteriorității trupul e o "cetate a timpului", "pătimașul trup" sau carnea-capcană (în poemul Vraja) supuse deșertăciunii, fragilă imagine a trecerii și a neantului. Din perspectiva sufletului însă, ieșirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu din trecut sau din nevăzutul nelocuit, ci de altundeva, din imprevizibilul miraculos al neînceputului, al posibilului pe care nu îl vedem, dar care se arată în chiar nașterea și desfășurarea poemului: marea imagine sau pro-misiunea creației. Nichita Stănescu. Patru ipostaze ale luminii care taie vederea Cum se reflectă imaginea interioară (poetală) în imaginea (poetică) ce apare la suprafața textului și, mai ales, care este procedeul prin care ea însăși reflectă substratul inaparent, definindu-se ca reflectant al reflectatului? Am văzut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semnifică prin cuvântul în care se arată. Imaginea luminează vederea, dă de văzut, dar - în același timp - ea este luminată, se conturează ca proiecție a unui conținut de sens pe care îl pune în vedere. Vom întâlni în continuare câteva ipostaze ale luminii ce "taie" vederea, vibrații luminiscente ale fondului care, precum o apariție ce taie respirația, susțin întregul vizibil, saturându-l insuportabil. Sar în ochi atât de orbitor încât taie stofa vizibilului. Inaparentă în sine, lumina e starea care subîntinde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce se poate vedea și înțelege, hypostasis a posibilității imaginii. În câteva din poemele lui Nichita Stănescu (atât în cele timpurii, cât și în cele târzii) actul ipostazierii se developează revelator, ca fundament al manifestării poetice. Dacă, așa cum precizează Jung, "ipostaza semnifică faptul că există dedesubt ceva care este material și pe care se sprijină altceva", atunci "a face o ipostază înseamnă a inventa un subiect care e suspendat în aer, fără bază; dar se presupune că are una și că
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
timpurii, cât și în cele târzii) actul ipostazierii se developează revelator, ca fundament al manifestării poetice. Dacă, așa cum precizează Jung, "ipostaza semnifică faptul că există dedesubt ceva care este material și pe care se sprijină altceva", atunci "a face o ipostază înseamnă a inventa un subiect care e suspendat în aer, fără bază; dar se presupune că are una și că el este real". Cu alte cuvinte, "există ceva dedesubt care îl face să stea în picioare"1. Ce stă sub
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apare ca invizibil. Ce e de văzut - cu ochiul spălat, cu fața întoarsă - dacă ceva răsare în nevăzut? Dar în nevăzut apare totuși ceva, se arată ca și cum n-ar fi, ceva ce este în modul purei posibilități de ființare. O ipostază care se deschide sub nivelul privirii, acolo unde "dintr-o dată/ s-ar deschide un ochi, -/ te miri cine știe unde"6. Un ochi deschis care nu are ce să vadă, un ochi fără vedere, nu orb ci orbit, răsfrânt în interior, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fără să primească lumina din afară, luminează de la sine, prin sine? "O, voi suflete călduroase, o voi suflete/ cu lumină proprie!/ Era o lovire de raze, între voi și amurg/ cu clinchete alunecând mereu din prezent/ și rătăcind în jurul pământului". Ipostază care pune în lumină imaginea inaparentului însuși; ea se proiectează pe ecranul diafan al unei evacuări. Două lumini vin în atingere, lovindu-și razele, cea care răsare din interior, vine din suflet și ridică imaginea la vedere, și cea eclipsată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apare în locul părăsit de lume. În ambele cazuri uitarea se absolutizează, se golește de propriu-i obiect, până când dispariția acestuia dobândește forma unei stranii apariții: trupul văzut ieșit la lumină din noaptea uitării de lume. Și în această din urmă ipostază, a fi umbrit înseamnă a nu fi văzut, a ieși din raza vizuală a celor ce se află în orizont mundan: un eu atât de umbrit încât devine anonim, inevident, șters din registrul lumii. Or, tocmai pe treapta cea mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
căreia ochiul poate să vadă. Un văl al transparenței protectoare, eclipsată ea însăși de donația suprasaturantă a luminii. Aici lumina nu trece decât prin acest mediu de trecere, prin imaginea eului care vede doar ceea ce transpare prin el, dincolo de el. Ipostaza imaginii este de fapt o ex-stază, căci ceea ce stă sub ea și o susține la nivelul vederii este totodată dincolo de ea, în afara ei. Ea se face vizibilă dinspre orizontul ochiului fix care o creează, developându-se în ochiul extaziat care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o vale spre deal", conversiunea spre orizontul "oval" al soarelui orbitor. Imaginea nu e mai mult, dar nici mai puțin, decât răscrucea luminii, forma voalată în care vederea e întretăiată, figura clar-obscură prin care se vede strălucirea inaparentului. O ultimă ipostază a luminii ce taie vederea, și desăvârșirea celor anterioare, se configurează în Nod 3216: "Mai stau o înserare,/ ca să văd,/ umbră din umbră cum se lasă,/ cum al luminii văzătoare, dur prăpăd/ devine de din ce în ce mai moale,/ cum se lungește umbra
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
celor care se așază în vedere, căci ele se pun în vedere doar în măsura în care ochiul stă să vadă, se deschide în calea celor care stau să vină, se pun în starea vizibilului. Ce stă în vedere stă sub imagine, ca ipostază care o pune în lumină; aici - înserarea, eclipsarea luminii lumii și o concomitentă revărsare a unei alte lumini 17. Dacă "lumina văzătoare", cea care pune în lumină și dă de văzut, devine din ce în ce mai moale, destrămând chiar orizontul vizibilului, ea proiectează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
năruiește" nu aduce la înțelegere decât semnele imediat vizibile ale unor imagini care nu se susțin prin sine, nu ajung să se arate în lumina semnificabilului care le subîntinde. Ele se pun însă în lumina unui substrat indicibil, a unei ipostaze inaparente; lumină nevăzută, dar iradiind în imagine, în acea prelungire a umbrei care nu umbrește ci dă măsura luminii. Lumina creează umbra, la fel cum lumina unui om "se arată" în umbra pe care o lasă, la fel cum zidul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apariția acestei interiorități, straturile de sens prin care răzbate rostirea originară, imaginea pre- începutului care luminează mereu înainte. În lumina prevederii Locul întâlnirii intuiției cu făptura strălucitoare a inaparentului nu deschide orizontul înțelegerii; se dă ca autodonație a sensului în ipostaza pre-începutului posibil, așa cum ne este dat în Eon spre sâmbure 13: "te voi întâlni în ultima/ răsfrângere-n sine a golului/ acolo unde solzii timpului/ se dizolvă-n fântâni". Dacă întâlnirea este cu adevărat o între-vedere, aceasta în dublul său
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]