9,120 matches
-
Jurnalele lui Amiel fac dintr-asta tema lor permanentă, cu variații mereu înnoite. "Idealul", zice el, "îmi otrăvește orice posedare imperfectă...Pentru mine, e vorba de tot sau de nimic. Bizuindu-se pe o comparație cu idealul bănuit sau visat, ironia nu se ia în serios nici pe sine, nici realitatea". A fost neșansa lui Amiel că nu a putut deveni humorist și nici n-a izbutit să vadă ceea ce este mic nici măcar acel mic pe care îl putea realiza el
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cel mult se putea compătimi 86. Humorul îmbină măreția pentru perfecțiune. El accentuează importanța pozitivă a obolului văduvei. El face posibilă munca, făcînd totuși loc ideii că dacă ne aplicăm criteriul cel mai înalt, nu sîntem decît niște servitori inutili. Ironia poate intra aici în slujba humorului, în sensul că ne luăm în seris momentul acțiunii, deși știm foarte bine că chiar și cea mai măreață lucrare e doar o glumă, dacă idealul este plasat foarte sus; în spatele acestei glume, stă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se par închise toate strîtorile88a. Oricît d eprofund a prezentat Kierkegaardaceste contradicții, în formele lor extreme, el ar fi tăgăduit totoși cu hotărîre că humorul ar fi putut să le remedieze vreodată. În scrierea sa de tinerețe despre conceptul de ironie (XIII, p. 379), el declară poziția lui Solger, care coincide, în esență, cu ceea ce numesc marele humor, un gen de reculegere contemplativă și socotește că aceasta duce doar la trăirea într-o realitate ireală, accentuînd numai latura negativă a ceea ce
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ori evenimente foarte complicate. Anticii posedau cu siguranță un viu sentiment pentru acea lege a mărginirii căreia i se supune tot ce-i omenesc, ba chiar totul în lume. Datorită unei "divine invidii" care corespunde fenomenul numit de romantismul modern "ironia universală" marea fericire și prăbușirea violentă sînt strîns legate între ele. Există, în această privință, posibilitatea unui sentiment total, în care puteau să intre, ca elemente, niște stări sufletești opuse. Grecii par să se fi oprit însă la relația succesivă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spune doar că este de datoria unuia și aceluiași bărbat să compună și comedie și tragedie. Am putea presupune, eventual, existența marelui humor la Platon, văzînd cum tocmai în Banchetul combină contradicțiile vieții, lăsînd să se desfășoare prin glumă și ironie cele mai înalte idei. Dar humorul său nu a ajuns la o dezvoltare completă, ca sentiment total, în parte, desigur, din acuza pesimismului care i-a marcat ultimii ani, în parte și poate, în primul rînd pentru că era preucupat să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vie cu viața, la fel cu marele sau maestru. Psihologia lui nu a putut descrie starea totală aflată în spatele eficacității vieții acestuia și care constiutie tocmai cel mai mare exemplu de mare humor. Faptul acesta nu contrazice afirmația că într-adevîr ironia este un sentiment antic, iar humorul unul modern. Fiindcă Socrate se află exact la momentul unei breșe, cînd antichitatea trimite dincolo de ea însăși și tocmai de aceea el poate trece drept un reprezentant nu doar al unei singure perioade, ci
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el poate trece drept un reprezentant nu doar al unei singure perioade, ci în general, al oricărei năzuințe omenești. Revin și asupra acestui punct în proximul capitol, dar remarc deocamdată cele de mai jos. Hegel și Kierkegaard au demostrat că ironia a fost în antichitate forma naturală de străpungere prin care personalitatea ia pentru prima dată poziție împotriva ordinii tradiționale a lucrurilor, tinzînd să formeze o mică lume pentru sine. Deocamdată, este vorba doar de a afirma dreptul la un sine
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o știe) și cel mai mare predicator. Gluma aflată în spatele seriozității îndreptate spre exterior nu este, în această privință, doar gluma eliberării (* 13), ci e pusă în slujba unei seriozități ce nu poate căpăta formă încă într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
îndreptate spre exterior nu este, în această privință, doar gluma eliberării (* 13), ci e pusă în slujba unei seriozități ce nu poate căpăta formă încă într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat mai adînc al personalității decît presupune de obicei ironia în sine
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat mai adînc al personalității decît presupune de obicei ironia în sine. Schopenhauer a declarat astfel că ironia este obiectivă, iar humorul subiectiv, găsind explicația faptului în apariția capodoperei ironiei în antichitate, pe cînd humorul este un
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat mai adînc al personalității decît presupune de obicei ironia în sine. Schopenhauer a declarat astfel că ironia este obiectivă, iar humorul subiectiv, găsind explicația faptului în apariția capodoperei ironiei în antichitate, pe cînd humorul este un sentiment modern (Wille und Vorstellung, II, cap. 8). Dar dacă este de datoria
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens, putem caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat mai adînc al personalității decît presupune de obicei ironia în sine. Schopenhauer a declarat astfel că ironia este obiectivă, iar humorul subiectiv, găsind explicația faptului în apariția capodoperei ironiei în antichitate, pe cînd humorul este un sentiment modern (Wille und Vorstellung, II, cap. 8). Dar dacă este de datoria principiului de personalitate să pătrundă atît viața ideilor
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
caracteriza humorul ca fiind mai subiectiv decît ironia, pentru că implică un strat mai adînc al personalității decît presupune de obicei ironia în sine. Schopenhauer a declarat astfel că ironia este obiectivă, iar humorul subiectiv, găsind explicația faptului în apariția capodoperei ironiei în antichitate, pe cînd humorul este un sentiment modern (Wille und Vorstellung, II, cap. 8). Dar dacă este de datoria principiului de personalitate să pătrundă atît viața ideilor recunoscîndu-se importanța faptului că orice cunoaștere și orice convingere trebuie cîștigate prin
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și orice convingere trebuie cîștigate prin propria activitate cît și viața socială reprezentînd libertatea individului oriunde nu vatămă libertatea celorlalți atunci în marele humor este anunțată o activitate obiectivă de un rang superior celei de care încearcă să se debaraseze ironia. Lumea nouă, carese găsea în germene în principiul de personalitate al lui Socrate, a avut nevoie de milenii ca să se dezvolte și încă se mai luptă pentru existență. 41. Humorul ca sentiment total individualizat Sentimentele totale nu sînt doar mai
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humorist; după Sibbern, o situație o excludea pe cealaltă. Și față de Kierkegaard Sibbern avea neîndoielnic dreptate, în această chestiune. Dealtminteri, Kierkegaard și-a îmbunătățit singur în special în Uvidenskabelig Efterskrift(x) concepția pe care o susține în lucrarea Om Begrebet Ironie med soerligt Hensyn til Sokrates (Despre conceptul de ironie cu specială privire la Socrate) (a se vedea mai sus § 16 și § 18). Această rectificare este legată de cercetarea mai amănunțită, discutată anterior,privind relația dintre ironie și humor în Uvidenskabelig
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Și față de Kierkegaard Sibbern avea neîndoielnic dreptate, în această chestiune. Dealtminteri, Kierkegaard și-a îmbunătățit singur în special în Uvidenskabelig Efterskrift(x) concepția pe care o susține în lucrarea Om Begrebet Ironie med soerligt Hensyn til Sokrates (Despre conceptul de ironie cu specială privire la Socrate) (a se vedea mai sus § 16 și § 18). Această rectificare este legată de cercetarea mai amănunțită, discutată anterior,privind relația dintre ironie și humor în Uvidenskabelig Efterskrift. Dacă Socrate este caracterizat aici ca un etician
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în lucrarea Om Begrebet Ironie med soerligt Hensyn til Sokrates (Despre conceptul de ironie cu specială privire la Socrate) (a se vedea mai sus § 16 și § 18). Această rectificare este legată de cercetarea mai amănunțită, discutată anterior,privind relația dintre ironie și humor în Uvidenskabelig Efterskrift. Dacă Socrate este caracterizat aici ca un etician dotat cu ironie, în chip de incognito, dar preocupat de limita religiosului, lucrul acesta înseamnă, conform propriei teorii despre "stadii" a lui Kierkegaard, că el era humorist
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
privire la Socrate) (a se vedea mai sus § 16 și § 18). Această rectificare este legată de cercetarea mai amănunțită, discutată anterior,privind relația dintre ironie și humor în Uvidenskabelig Efterskrift. Dacă Socrate este caracterizat aici ca un etician dotat cu ironie, în chip de incognito, dar preocupat de limita religiosului, lucrul acesta înseamnă, conform propriei teorii despre "stadii" a lui Kierkegaard, că el era humorist; întrucît ironia este plasată, în seria "stadiilor", înaintea eticului, iar granița dintre etic și religios este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humor în Uvidenskabelig Efterskrift. Dacă Socrate este caracterizat aici ca un etician dotat cu ironie, în chip de incognito, dar preocupat de limita religiosului, lucrul acesta înseamnă, conform propriei teorii despre "stadii" a lui Kierkegaard, că el era humorist; întrucît ironia este plasată, în seria "stadiilor", înaintea eticului, iar granița dintre etic și religios este tocmai locul unde se situează, în această serie, după Kierkegaard, humorul. Încă din Stadii pe drumul vieții (Stadier paa Livets Vej, ni se spune că seriozitatea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
își ameliorează în mod subliniat concepția din momentul susținerii doctoratului, pe care o explică prin influența lui Hegel. Ar fi putut adăuga: și a teologiei. Dar Sibbern avea dreptate numai față de concepția lui Kierkegaard (la susținerea doctoratului), cînd afirma că ironia și humorul se exclud. Ironia poate fi foarte bine, cum am văzut (* 18) o formă a humorului. Și o cercetare istorică conduce tocmai la rezultatul că acesta este și cea mai potrivită caracterizare a poziției lui Socrate. Ironia socratică era
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
concepția din momentul susținerii doctoratului, pe care o explică prin influența lui Hegel. Ar fi putut adăuga: și a teologiei. Dar Sibbern avea dreptate numai față de concepția lui Kierkegaard (la susținerea doctoratului), cînd afirma că ironia și humorul se exclud. Ironia poate fi foarte bine, cum am văzut (* 18) o formă a humorului. Și o cercetare istorică conduce tocmai la rezultatul că acesta este și cea mai potrivită caracterizare a poziției lui Socrate. Ironia socratică era, în esență, o metodă, bine-cunoscuta
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
afirma că ironia și humorul se exclud. Ironia poate fi foarte bine, cum am văzut (* 18) o formă a humorului. Și o cercetare istorică conduce tocmai la rezultatul că acesta este și cea mai potrivită caracterizare a poziției lui Socrate. Ironia socratică era, în esență, o metodă, bine-cunoscuta metodă analitică. Aceasta constă în a te arăta de acord cu o ipoteză și, pornind de la ea, a reveni la niște premise ce se află apoi fie în concordanță, fie în contradicție cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ideatice pe care o pretindea metoda sa. Pe el nu-l interesau însă gluma și jocul. Tratarea ironică trebuia să stimuleze în sensul unei noi activități a gîndirii, mai serioasă și mai independentă. De fapt, tocmai asta vroia Socrate. În spatele ironiei sale, exista o simpatie, o "erotică". Gluma era pătrunsă de cel mai serios interes pentru om. Acest lucru e vizibil mai ales în unele sentințe din Apologia și din Banchetul lui Platon, care, conform cercetărilor mai noi, trebuie privite ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nemulțumire față de sine însuși. Socrate era singurul om de care se rușina. Iar cînd Socrate își deschidea cu totul sufletul față de el, descoperea îndărătul acelei carapace ca de satir, un interior divin. Dacă aceste declarații au o bază istorică, atunci ironia a fost forma exterioară a unui conținut mare și minunat, ce nu era exprimat, desigur, într-o formă hotărîtă și pozitivă, dar care avea la bază un concept superior despre adevăr și demnitatea umană, ca și despre importanța acestuia pentru
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
afle în propria gîndire limpede acel bun care le condiționa pe toate celelalte și fără de care acestea nu sînt, de fapt, buniri neîndoielnice și sigure 97. Relația lui Socrate cu religia se înțelege cel mai bine prin intermediul legăturii socratice dintre ironie și humor. El a acceptat repre zentările credinței populare, găsind în ele o expresie a încrederii că munca vieții sale nu era zadarnică fără să pună de altfel preț pe o dezvoltare sau o înțelegere mai de aproape a acestei
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]