7,774 matches
-
la București a ziarului Concordia, înlocuit în cursul aceluiași an de Românul. Gazeta liberală, condusă de C.A. Rosetti, cel care va deveni mai târziu unul dintre principalii parteneri de polemică ai lui Eminescu, se distinge prin tonul vehement, prin mărturisirea obiectivelor editoriale, sugerate încă din articolul-program al revistei: La lucru, frați români! Să ne suim cu mintea mai presus de sfera cea strâmtă a patimilor individuale și, ridicând în inima noastră un templu patriei și libertății, să pășim cu toți
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unui gust care ar permite resimțirea în comun a nostalgiei imposibilului; ceea ce se preocupă de prezentări noi, nu pentru a se bucura de ele, ci pentru a face să se simtă mai bine faptul că există imprezentabil"216. Lyotard include "mărturisirea" imprezentabilului în "războiul" pe care îl declară totalității, nostalgiei unității și reconcilierii conceptului și sensibilului. Imprezentabilul este astfel înțeles și ca un procedeu de a se desprinde de pretinsa dorință a modernilor de a "furniza realitate", care este acum înlocuită
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu implică un contract, ca în cazul manipulării; ea trebuie înțeleasă ca un joc impersonal, care se conformează propriilor reguli, dar nu celor contractuale; c) seducția poate fi global mărturisibilă, spre deosebire de manipulare, care nu poate fi în nici un caz comunicată. Mărturisirea seducției nu scade tensiunea acesteia, deoarece se bazează pe o dialectică a secretului și a vizibilului, în timp ce comunicarea intenționalității manipulatoare o anulează pe aceasta din urmă; d) seducția nu este performanțială, iar seducătorul nu este un nesincer, din moment ce seducția exercită
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de Tewkesbury: «Tu cunoști toată viața mea». Și fiindcă fratele Petru i-a spus că nu făcuse niciodată la el o spovadă generală, el și-a bătut capul și a început să plângă cu putere și a făcut imediat o mărturisire a păcatelor întregii sale vieți cu o admirabilă căință. Apoi, după ce i-a chemat pe frați, le-a iertat toate lipsurile, iar când au început, din voința sa, rugăciunile pentru el, care era pe patul de moarte, și-a închis
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nerăbdători ceasurile. „Doamnelor și domnilor”, am Început, „mă numesc Mark Eppler și nu știu să-mi gestionez bine timpul”. Asociația anonimilor care nu știu să-și programeze eficient timpul N-a fost tocmai ca un program În 12 pași, dar mărturisirea mea a schimbat atitudinea clasei pe toată durata semestrului. Nu mai eram un guru care stătea În fața clasei Împărțind Înțelepciune În stânga și-n dreapta. Le-am spus că trebuie neapărat să Învăț cum să capăt control asupra timpului și vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
niciodată unul de-ai săi, minciuna mea va putea fi iertată, pentru că nu ar putea știrbi din gloria lui Messalinus (!). Cine nu se preface că ar fi prieten cu Cezarii, chiar dacă de-abia i-a cunoscut? Ei bine, iartă-mi mărturisirea: tu erai Cezarul meu!" Quis se Caesaribus notis non fingit amicum? Da veniam fasso, tu mihi Caesar eras! (v. 21-22)280. Deși exprimarea lui Ovidiu este echivocă, poetul insinuează un fapt cert: Messalinus ocupa în inima lui Ovidiu locul lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ideile și sentimentele pe care aceștia le nutreau față de instituția imperială. În acest caz s-ar putea explica cu ușurință că Ovidiu însuși se oprește înspăimântat pe marginea prăpastiei care i se deschide în față în momentul tentativei sale de mărturisire. Acuzându-i pe ceilalți se pare că poetul și-ar fi închis calea chiar și spre cea mai mică speranță de a fi ajutat de către aceștia pe lângă Augustus. Să ne mai imaginăm și ipoteza dispariției lui Augustus cu consecința logică
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cel mai evident este acela că Ovidiu se temea, atât de reacția lui Augustus, cât și de cea a lui Paulus însuși. Vina ovidiană era, prin urmare, legată într-un oarecare fel de persoana lui Paulus Fabius Maximus și o mărturisire completă și pe față a propriei vine lui Augustus l-ar fi implicat formal și pe Paulus. Iată cum îl apostrofează poetul la începutul scrisorii: "Maxime, pentru tine, care ești pe măsura faimosului tău nume și dublezi noblețea neamului tău
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
et, cum Agrippa iram Augusti in se vertisset, hac amicitia inductum una cum aliis Agrippae amicis pro eius salute aliquid fecisse, quo iram principis in se quoque verterit". La un asemenea raționament De Jonge opune faptul că 1. Ovidiu, potrivit mărturisirilor sale repetate, a fost "non particeps, sed testis" și 2. a fost doar pedepsit. Cât despre versurile din epistola Ex Ponto, IV, VI, 11 și urm., pe care Nemethy o interpreta ca și noi, în sensul propriu al expresiei și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
5 20 50 10 50 100 15 100 150 20 150 200 25 200 30 Colecția Romania orientalis • Manual sau Steaua Orientală strălucind Occidentului, Nicolae Milescu Spătaru • Viața lui Despot Vodă, Maria Gratianus-Antonius, Johannes Sommer Pirnensis • Ungaria. Attila, Nicolaus Olahus • Mărturisirea de credință ortodoxă, Petru Movilă • Etnogeneza românilor. Noi lecțiuni din istoriografii latini, Traian Diaconescu • Scrieri alese. Poezia latină din epoca Renașterii pe teritoriul României, Johannes Sommer, Christianus Schesaeus LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției ROMANIA ORIENTALIS (selectiv) ALBA-IULIA Librăria
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
le face mai fragede, mai bune de mîncat, atît este de adevărat că suferința purifică și te face mai bun. Poate din această pricină criminalii erau supuși altă dată la afumare, ba chiar și nevinovații, cărora voiau să le smulgă mărturisiri. Iată-mă, deci, În camera mea de lucru la o oră nepotrivită! Ce să fac aici, așteptînd să se facă ziuă?... Să vorbesc cu tine... Hai deci să stăm puțin de vorbă.” Poetul așteaptă, dar, ora potrivită, ceea ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
structuri", fără alte nuanțe (atât de necesare totuși, dată fiind complexitatea cazului). Spre exemplu, când explică diferența dintre memoria voluntară și cea involuntară (element-cheie pentru înțelegerea "metodei" brevetate de prozatorul francez), autorul Doctrinei substanței invocă în mod eronat o presupusă mărturisire a lui Proust potrivit căreia numai amintirile involuntare ar aparține fluxului duratei (aici are dreptate), pe când memoria voluntară "ne dă numai abstracții" și "nu poate să constituie obiectul artei" (aici nu mai are dreptate). Or, numai Bergson (nu și Proust
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
odaia de baie, și dădu peste un dulap în zid; deschizându-l, găsi pe polița de sus un mic pieptene, pe care își puse buzele fierbinți". Plăcuta reverie, amintind de răsfățurile rafinat senzuale ale doctorului Codrescu, se spulberă însă o dată cu mărturisirea lui Cehi, un amic mai puțin visător, care fusese primit fără nicio pudoare în intimitatea doamnei, ca amant de ocazie, și de la care Bizu află că toate femeile... "numai să vrai și îți cad în brațe". Dar fiul armurierului nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
eroului lovinescian ideea însăși de competiție îi pare "principial insuportabilă" de aici și tendința de a renunța la rodul propriilor fapte, a căror superioritate "nu stă în caracterul lor de durabilitate, ci numai în gradul de dezinteresare". Ecoul autobiografic al mărturisirilor de mai sus (cât se poate de evident!) semnalează totodată ponderea majoră a resorturilor morale în orice întreprindere umană sau fapt de cultură, nu mai puțin în literatura și critica literară. E de reținut crezul profund umanist al scriitorului, care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în toate înțelesurile". Incompatibilitatea dintre cei doi pare totală, iar Bizu îi mărturisește într-un târziu insatisfacția de a n-o fi găsit (în realitate) pe potriva plăsmuirii lui ideale, într-o secvență de o artificialitate greu tolerabilă. Astfel, la neavenitele mărturisiri ale nefericitului amant virtual ("-Te doresc când nu te văd, și nu te doresc de îndată ce te văd", "-Nu te văd când te văd, și te văd când nu te văd" etc.) placida și versata femeie se conformează din instinct situației
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
așa cum remarca Ligia Tudurachi 47, Lovinescu și-a construit, ca și Rebreanu, "o mitologie personală a romanelor", menită a sugera caracterul mecanic al procesului creator, reductibil la un simplu automatism fapt confirmat și de însemnările din Agende, și de următoarea mărturisire culeasă din presa vremii: "[...] m-am agățat ca punct de plecare, ceea ce-mi reușește totdeauna, la o reîntoarcere în orașul natal, de data aceasta nu a mea sau a eroului, care se afla acolo mai demult, ci a vărului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Bizu. Narațiunea se derulează pe două planuri, care alternează cu oarecare regularitate pentru a interfera la un moment dat, "angajându-se definitiv pe linia Bizu-Mili" și scoțând-o pe Silvia din scenă, cum ne avertizează de altfel, am văzut, și mărturisirea scriitorului din "agende". Cât timp totuși Silvia rămâne în joc, Bizu pare robit de farmecul ei și ignoră complet pe cealaltă femeie, în sufletul căreia nu e în stare, deocamdată, să deslușească ceva. Cu toate că s-a vorbit de caracterul curativ
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Mite insistă asupra caracterului reprezentativ, specific național, al operei eminesciene). Spre deosebire de colegii săi de generație, "liberalul" Lovinescu își revendică, onest, dreptul la infidelitate și la greșală, aducând în sprijinul propriilor "teorii" "argumente" subiective, de ordin pur afectiv, ca în următoarea mărturisire: "De când țin o carte în mână, personalitatea lui Eminescu m-a covârșit, și am purtat-o în mine din anii tinereții până în anii bătrâneții, ca o licoare prețioasă amestecată în sângele ființei mele morale, îndemn, flacără sfântă, mângâiere și paladiu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sine" și "de a crea fictiv", adică lipsa de pătrundere psihologică: "Neîncrezător în sublimitatea altora, d. Lovinescu a găsit totuși o ființă în care trebuia să aibă încredere, și aceasta era propria persoană. Când, prin urmare, s-a coborât la mărturisire, în remarcabilele romane Bizu și Firu'n patru, maltratate de critică din socoteli înguste, a devenit, în forma jurnalului, impresionant. Făcând monografia morții în unul și a dragostei într-altul, criticul a intuit pentru întâia dată în ele esența vieții
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
limitată la prezentarea episodică a unor "scene" și secvențe dialogate. Abia în următorul roman, în Bălăuca, încearcă Lovinescu să-și convingă publicul că a realizat cu adevărat o "operă de creator", după cum precizează în repetate rânduri 199. Citez doar câteva mărturisiri, care mi s-au părut mai semnificative: în Bălăuca, spune el, "totul e o pură invenție, a cărei singură obligație e de a fi posibilă, plauzibilă"200; "Bălăuca este un roman, un adevărat roman, fără amestecul de genuri ce a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
morală, perspectivismul ideologic bogat, ca și prin puzderia de imponderabile ce scapă orizontului conștiinței. Complexitatea scrierii literare vine din complexul moral, psihologic și intelectual pe care aceasta dorește să îl exprime. Literatura se transformă, la scriitorii noștri moderni, într-o mărturisire mai completă decât poate și-ar fi dorit-o ei, incluzând nu doar spectacolul măștii sociale și spaimele ascunse în inconștient, ci și filosofia implicită, structura gustului, prejudecățile etnopsihologice. Acest complex poartă, la Antonio Patraș, numele de "personalitate". Nu este
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
trezească la viață și să-i dea un contur distinct printr-o evoluție în doi timpi, de la imitație la "diferențiere". 233 Lovinescu își inventează un discurs mitologizant despre geneza operei, ca și Rebreanu. Vezi Ligia Tudurachi, "Ponciful și geneza romanului. Mărturisiri literare", în op. cit., pp. 106-110. 234 Vezi Ligia Tudurachi, capitolul Sugestivitatea și posibilitatea unei "traversări" a sensului, în op. cit., pp. 59-65. 235 Ligia Tudurachi, capitolul "O "formă simplă"", pp. 89-93. Cercetătoarea clujeană analizează foarte subtil și original secvențele descriptiv-evocatoare menite
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Dar să lăsăm pe specialiștii în problemele de teatru să se pronunțe asupra dimensiunilor personalității sale teatrale. După repetate amăraciuni, Victor Ion Popa se retrage din teatru și timp de șase ani se dedică exclusiv literaturii, deoarece, după propria-i mărturisire „am ajuns la roman, pentru că nu mai puteam face teatru”. Dar acest intermezzo nu a fost în defavoarea valorii sale artistice, fiindcă în acest răstimp a scris operele sale prețuite: Velerim și Veler Doamne, Sfîrlează cu fofează, „Maistorașul Aurel, ucenicul lui
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
contemplația și confesiunea au ca suport o reflexivitate fără accent personal, fără relief. SCRIERI: Drum prin zodii, București, 1938; Cer troglodit, București, 1943; Poeme, București, 1967; Poeme, Cluj, 1970; Reîntoarcerile, București, 1973; Peisaj interior, București, 1980; Pendul cosmic, București, 1984; Mărturisiri de noapte, București, 1986; Psihologia artelor, București, 1999. Traduceri: Antologie de poezie canadiană de limbă franceză, îngr. și pref. trad., București, 1976 (în colaborare cu Al. Andrițoiu). Repere bibliografice: Emil Vasilescu, „Poeme”, „Scânteia”, 1967, 7 559; Dragoș Vrânceanu, „Poeme”, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
Scrieri, București, 1982, Dintr-un secol de viață, introd. edit., București, 1987; Victor Ion Popa, Mușcata din fereastră, pref. edit., București, 1984; Marcel Mihalovici, Amintiri despre Enescu, Brâncuși și alți prieteni, tr. Alice Mavrodin, pref. edit., București, 1987; C. Rădulescu-Motru, Mărturisiri, pref. edit., București, 1990 (în colaborare cu Sanda Râpeanu); Hortensia Papadat-Bengescu, Ciclul familiei Hallipa, București, 2001; I.L. Caragiale, Nuvele, București, 2003. Antologii: Dramaturgia română contemporană, I-II, pref. edit., București, 1964; O antologie a dramaturgiei românești. 1944-1977, I-II, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]