8,221 matches
-
acționat de un arc de oțel. Prin vibrația membranei, acul se deplasează perpendicular pe cilindrul din ceară, în care sapă un șanț elicoidal cu adâncimi diferite în funcție de intensitatea sunetului. Redarea se realizează prin deplasarea acului prin șanțul gravat pe cilindru. Membrana oscilează urmărind diferitele adâncimi ale șanțului și produce vibrații ale aerului, similare celor care au produs înregistrarea. În România, George Breazul, Constantin Brăiloiu și Emil Petrovici au utilizat fonograful pentru culegeri de folclor sau pentru cercetări lingvistice. În 1910, Béla
Fonograf () [Corola-website/Science/312303_a_313632]
-
ea constă în expulzarea unuia sau mai multor fetuși din pantecul mamei sale/lor. Nașterea, care include integral creare și naștere se derulează în trei etape. Prima este faza de expansiune/dilatare care începe cu contracții ale uterului, care apasă membrana amniotică la nivelul colului uterin. A doua fază a creației este cea de expulzare: contracții uterine sunt în creștere, mușchii abdominali se contractă, contribuind la expulzarea fătului prin vagin. Aceasta este nașterea copilului. În această etapă, fătul este încă conectat
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Aceste specii au cu toate un "velum universale" (val universal), o membrana subțire care le învelește la începutul evoluției lor, extinzându-se de la vârful pălăriei la capătul inferior al piciorului precum un "velum parțiale" (val parțial) care acoperă numai părțile purtătoare de spori, astfel încât se întinde de la de marginea pălăriei la capătul
Amanita () [Corola-website/Science/310880_a_312209]
-
lor, extinzându-se de la vârful pălăriei la capătul inferior al piciorului precum un "velum parțiale" (val parțial) care acoperă numai părțile purtătoare de spori, astfel încât se întinde de la de marginea pălăriei la capătul superior al tijei. Scurt timp mai tarziu, membranele se rup, lăsând urme de fulgi pe pălărie, un guler în jurul tijei și o rămășită în formă de săculeț la bază, numită "volva" (vagin). Amanitele otrăvitoare mențin cel puțin zece toxine diferite. Cea mai cunoscută dintre ele este muscarina care
Amanita () [Corola-website/Science/310880_a_312209]
-
spori identici între ei. Sporangii apar în timpul verii pe dosul frunzelor în grupuri, numite sori. Toți sporangii se prind de porțiunea mai dilatată a unui picioruș (placentă) care se prelungește în sus și formează induzia, care este o excrescență sau membrană reniformă epidermică care acoperă și protejează sorii. Protale sunt verzi, în formă de inimă, care ajung cel mult la un cm lățime, cu o știrbitură, în partea mai lată și se formează pe pământ din spori. Protalul este turtit, având
Feriga comună () [Corola-website/Science/310892_a_312221]
-
în creier a unor substanțe toxice, germeni patogeni, care se pot afla în sânge. În același timp bariera permite pătrunderea din sânge a substanțelor nutritive necesare creierului, această filtrare selectivă a unor substanțe este realizată de piamater. Piamater este o membrană conjunctivă-vascularizată, care aderă intim la formațiunile sistemului nervos central (SNC), pătrunzând și șanțuri și fisuri. În grosimea ei se găsesc vase arteriale. Prelungirile piamaterului, împreună cu ramurile arteriale și celulele gliale formează bariera hematoencefalică. Bariera hematoencefalică, produce însă greutăți la administrarea
Barieră hematoencefalică () [Corola-website/Science/310894_a_312223]
-
a fost acordat cercetătorilor în domeniul fizicii, chimiei, biologiei și medicinei - Peter Agre și Roderick MacKinnon - pentru descoperirile privind structura canalelor la nivelul membranei celulare: canale de apă, respectiv de ioni și a mecanismului canalelor de ioni. Explorarea acestui subiect de cercetare își are începuturile încă din secolul al XIX-lea , când era evidentă existența și necesitatea unui transfer selectiv de apă și săruri
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
de apă, respectiv de ioni și a mecanismului canalelor de ioni. Explorarea acestui subiect de cercetare își are începuturile încă din secolul al XIX-lea , când era evidentă existența și necesitatea unui transfer selectiv de apă și săruri la nivelul membranei celulare. Ca orice temă de cercetare munca celor doi cercetători s-a bazat pe cunoștințele cumulate ale domeniilor: fizică, chimie, biologie și medicină. Întreaga materia vie este alcătuită din celule. O singură ființă umană o putem imagina ca o galaxie
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
milioane de stele. Diferitele cellule (musculare, nervoase, ale rinichilor, etc.) acționează împreună într-un complicat sistem ,în care fiecare acțiune a unei celule implică acțiunea tuturor celulelor sistemului. Prin intermediul descoperirilor privitor la canalele de ioni și canalele de apă ale membranelor celulare, în acest an laureații Premiului Nobel,PETER AGRE ȘI MACKINNON,au contribuit la cunoașterea legilor fundamentale din chimie privind funcționarea celulelor.Ei ne-au deschis ochii spre o fantastică familie a mașinii celulare: canale,pereți și valve, toate fiind
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
pe departe de a fi impenetrabili,ei sunt străbătuți de multe canale .Canalele sunt special adaptate pentru a permite trcerea unui anumit tip de ion sau moleculă." Încă din secolul IXX era cunoscută necesitatea transferului de apă și săruri prin membranele celulelor.Din 1950,când era evidentă existența acestui transfer, au trecut 30 de ani până când să se realizeze că acei “pori celulari” acționează ca filter selective nepermițând trecerea ionilor dar lăsând liberă trecerea moleculelor de apă. Sute de milioane de
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
trec într-o secundă printr-un singur canal. Totuși,până în anul 1992 nu s-a putut explica modul în care aceste canale funcționează și nici cum arată.Începând cu anul 1980, Agre, a intrat pe linia dreaptă studiind mai multe membrane proteice din celulele roșii din sânge,găsind una asemănătoare în rinichi .Determinând că ambele au aceeași sevență peptidică și secvență corespunzătoare ADN,a realizat că aceasta este proteina căutată:canalul celular de apă. Ipoteza și-a demonstrat-o printr-un
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
proteină și a celor fără proteină.Așa cum s-a așteptat, celulele cu proteină admit moleculele de apă ,prin procesul de osmoză,iar celelalte nu sunt afectate în nici un fel.De asemenea a testat ipoteza pe lipozomi(celule artificiale) implantând în membranele unora proteina și a costatat aceeași diferență de comportament. Presiunea lichidului în celulele plantelor și animalelor este menținută prin osmoză. În osmoză, mici molecule (la fel ca apa) trec printr-o membrană semipermeabilă. Dacă membrana nu admite macromolecule sau sărurile
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
testat ipoteza pe lipozomi(celule artificiale) implantând în membranele unora proteina și a costatat aceeași diferență de comportament. Presiunea lichidului în celulele plantelor și animalelor este menținută prin osmoză. În osmoză, mici molecule (la fel ca apa) trec printr-o membrană semipermeabilă. Dacă membrana nu admite macromolecule sau sărurile care sunt în concentrații mari pe o parte a membranei,micile molecule (apa) vor trece de această parte încercând să ‘diluieze’ substanțele ce nu pot trece prin membrane. Presiunea osmotică aparută astfel
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
lipozomi(celule artificiale) implantând în membranele unora proteina și a costatat aceeași diferență de comportament. Presiunea lichidului în celulele plantelor și animalelor este menținută prin osmoză. În osmoză, mici molecule (la fel ca apa) trec printr-o membrană semipermeabilă. Dacă membrana nu admite macromolecule sau sărurile care sunt în concentrații mari pe o parte a membranei,micile molecule (apa) vor trece de această parte încercând să ‘diluieze’ substanțele ce nu pot trece prin membrane. Presiunea osmotică aparută astfel este motivul pentru
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
Presiunea lichidului în celulele plantelor și animalelor este menținută prin osmoză. În osmoză, mici molecule (la fel ca apa) trec printr-o membrană semipermeabilă. Dacă membrana nu admite macromolecule sau sărurile care sunt în concentrații mari pe o parte a membranei,micile molecule (apa) vor trece de această parte încercând să ‘diluieze’ substanțele ce nu pot trece prin membrane. Presiunea osmotică aparută astfel este motivul pentru care celulele sunt adesea umflate și tari, într-o tulpină de floare spre exemplu. Fig
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
apa) trec printr-o membrană semipermeabilă. Dacă membrana nu admite macromolecule sau sărurile care sunt în concentrații mari pe o parte a membranei,micile molecule (apa) vor trece de această parte încercând să ‘diluieze’ substanțele ce nu pot trece prin membrane. Presiunea osmotică aparută astfel este motivul pentru care celulele sunt adesea umflate și tari, într-o tulpină de floare spre exemplu. Fig.2 Experimentul lui Peter Agre cu celule conținând sau nu acuaporină.Acuaporina este necesară pentru a face celulele
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
prima imagine de rezoluție înaltă a structurii tridimensionale a acuaporinei.Cu această dată,a fost posibilă determinarea modului de funcționare a canalelor de apă.Cum pot acestea să admită moleculele de apă și să nu admită ionii sau alte molecule ? Membrana este,pentru început, permeabilă transferului de protoni. Acest lucru este deosebit de important pentru că diferența între concentratia de protoni din interiorul și exteriorul celulei este baza sistemului celular de stocare a energiei. Selectivitatea este proprietatea centrală a canalului. Moleculele de apă
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
focalizare pe rolul lor fiziologic. În ființele umane, canalele de apă joacă un rol important în rinichi. Rinichiul este un aparat ingenios pentru eliminarea subsanțelor ce nu mai sunt necesare în corp. La nivelul capilarelor glomerulare, care funcționează ca o membrană ultrafiltrantă, apa, ionii și alte molecule mici părăsesc sângele sub formă de URINĂ PRIMARĂ (cu o compoziție electrolitică identică cu a plasmei dar lipsită de proteine-PLASMĂ DEPROTEINIZATĂ). După 24 de ore,este produsă cam 170 de litri de urină primară
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
La sfârșitul tubului, încă 10% din apă este reabsorbită printr-un por de apă similar, (acvaporina 2)AQP2. Separat de aceștia , ionii de sodiu,potasiu și clor sunt de asemenea resorbiți în sânge. Hormonul antidiuretic (vasopresina) stimulează transportul AQP2 spre membranele celulelor din pereții tubului și prin urmare crește reabsorpția apei din urină. Oamenii cu deficiențe ale acestui hormon pot fi afectați de o boală infecțioasă numită diabet insipid cu o producție urinară zilnică de 10-15 litri. Primul fizician-chimist german Wilhem
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
infecțioasă numită diabet insipid cu o producție urinară zilnică de 10-15 litri. Primul fizician-chimist german Wilhem Ostwald (Premiul Nobel pentru chimie 1909) a propus în 1890 teoria conform căreia semnalele electrice măsurate în țesutul viu pot fi cauzate de traversarea membranei celulei de către ioni , idee care a fost repede acceptată. Noțiuni despre existența unor tipuri de canale strâmte au apărut în 1920. Doi oameni de știință britanici, Alan Hodgkin și Andrew Huxely au făcut o descoperire majoră la începutul anului 1950
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
1920. Doi oameni de știință britanici, Alan Hodgkin și Andrew Huxely au făcut o descoperire majoră la începutul anului 1950 si ca urmare au obținut Premiul Nobel în Fiziologie sau Medicină în 1963. Ei au arătat că transportul ionilor prin membranele celulelor nervoase, produce un semnal care converge de la o celulă nervoasă la alta ca într-o întrecere cu ștafetă. În primul rând ionii de sodiu și potasiu Na+ si Ka+ , care sunt activi în aceste reacții. Astfel cu mai bine
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
să conducă ionii doar înr-o singură direcție. Dar modul în care funcționează acest aparat molecular a rămas pentru mult timp un mister. Semnalele electrice măsurate în țesutul viu au fost primele observații sugestive asupra existenței transferului de ioni la nivelul membranei celulare (fizician-chimist german Wilhem Ostwald -1890). În anul 1970 s-a admis faptul că acest canal ionic este capabil să selecteze tipul de ioni, fiind echipat cu un fel de “filtru ionic”. De interes particular a fost găsirea unor canale
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
a reușit să obțină o imagine cu o rezoluție avansată , prin îmbunătățirea metodei de analiză cristalografică cu raze X , a canalului de ioni în aprilie 1998, numit KcsA. Cu această imagine putem înțelege modul de filtrare a ionilor la nivelul membranelor celulare, vizualizând structura cristalografică a ionilor înconjurați de apă înainte și în spatele filtrului ionic al canalul de ioni. În imaginea prezentată se observă că ionii de K+ , fiind mai mari, își păstrează legăturile cu atomii de oxigen în interiorul canalului ionic
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
care a urmat cu aceasta ipoteză a fost dificil- ceea ce era necesar acum obținerea unei imagini de rezoluție înaltă care la acel moment se putea obține numai prin cristalografia de raze X . Problema a fost dificultatea de a determina structura membranei proteice și a canalelor de ioni cu această metodă. Membrana proteinei din plante și animale este prea complicată și dificil de a lucra cu ea în comparație cu cea din bacterii. Folosind canalul proteic bacterian, care seamănă parțial cu canalele ionice umane
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
era necesar acum obținerea unei imagini de rezoluție înaltă care la acel moment se putea obține numai prin cristalografia de raze X . Problema a fost dificultatea de a determina structura membranei proteice și a canalelor de ioni cu această metodă. Membrana proteinei din plante și animale este prea complicată și dificil de a lucra cu ea în comparație cu cea din bacterii. Folosind canalul proteic bacterian, care seamănă parțial cu canalele ionice umane, s-a încercat înaintarea pe această direcție de cercetare,mulți
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]