9,114 matches
-
droguri. Ei nu pot renunța la acest obicei, de aceea au nevoie de noi. Să le dăm speranța și să le spunem că mai au o șansă la o viață fără dependență. Trebui să-i convingem să nu se mai mintă singuri, pentru că libertatea e mai aproape decât pare. De tot ce avem nevoie este un pic de voință pentru a reuși. Ei au nevoie de noi pentru a-i încuraja în lupta cu drogurile de orice fel! Libertatea este cea
Ia atitudine! Opreşte consumul de droguri! Nu fi următorul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Perju Ecaterina, Pichiu Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1976]
-
suit în vagon și iată că mă întorc; descuie poarta, frățioare Semion Semionâci! Lui taică-meu, răposatul, m-a ponegrit destul, știu eu. Însă, ce-i drept, atunci l-am necăjit pe părintele meu din pricina Nastasiei Filippovna, n-am să mint. Numai eu am fost de vină. M-a împins păcatul. — Din pricina Nastasiei Filippovna? repetă slugarnic funcționarul, parcă începând să înțeleagă ceva. — Taci, că n-o știi! strigă la el Rogojin cu ciudă. — Ba o știu! răspunse victorios funcționarul. — Știi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Da, mai adineaori am coborât din tren. Mi se pare mie sau ai vrut să mă întrebi dacă într-adevăr sunt prințul Mâșkin și n-ai făcut-o din politețe? — Hm... bâigui lacheul surprins. — Te încredințez că nu te-am mințit și că n-o să trebuiască să dai socoteală din cauza mea. Și dacă arăt cum arăt, dacă sunt cu bocceluța asta, nu-i nimic de-a mirării: în momentul de față circumstanțele mele nu sunt strălucite. — Hm. Vedeți dumneavoastră, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe lume mai teribil decât acest chin. În timpul unei bătălii, pune-l pe un soldat în dreptul tunului, trage în el și-o să vezi că tot mai speră; dar citește-i aceluiași soldat o condamnare sigură și o să-și iasă din minți sau o să înceapă să plângă. Cine a spus că firea omenească e în stare să suporte așa ceva fără să ajungă la nebunie? La ce bun această batjocură, infamă, inutilă, vană? Poate că va fi existând un om căruia i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după aceea le-am tot povestit. Când mai apoi am fost învinuit de toți - inclusiv de Schneider - că de ce vorbesc cu ei ca și cum ar fi oameni mari și nu le ascund nimic, am răspuns că mi-e rușine să-i mint, că ei și-așa știu tot și că, oricât le-aș ascunde ceva, ei oricum ar afla, poate într-un mod obscen, dar că de la mine obscenități n-au cum să afle. Ar fi putut fiecare să-și amintească cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ganea, fără să-l invite să ia loc. Te căsătorești? Dacă mă căsătoresc?... Cum?... Care căsătorie?... bâigui, zguduit, Gavrila Ardalionovici. Era grozav de intimidat. Întreb dacă te însori; poate-ți place mai mult această expresie... — N-nu... eu... n-nu, minți Gavrila Ardalionovici și roșeața jenei îi inundă obrajii. Privi iute spre Aglaia, care ședea departe, și-și feri imediat ochii. Aglaia îl privea cu răceală, calm, insistent, nescăpându-l din ochi și urmărindu-i deruta. — Nu? Ai spus: nu? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi sigur că n-aș fi citit dacă nu m-ar fi îndemnat. Cam vreun minut Ganea tăcu, frământând ceva în minte cu niște sforțări chinuitoare, însă, brusc, exclamă: — Imposibil! Nu se poate să vă fi îndemnat să-l citiți. Mințiți! L-ați citit din proprie inițiativă! — Spun adevărul, îi răspunse prințul cu același ton, absolut imperturbabil, și, credeți-mă: îmi pare foarte rău că incidentul vă impresionează atât de neplăcut. — Dar, nenorocit ce sunteți, măcar v-a spus ceva când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
astăzi aduc o sută de mii! Ptițân, ajută-mă, o să te procopsești și tu cu ceva! — Ai înnebunit! șopti deodată Ptițân, apropiindu-se repede și apucându-l de mână. Ești beat, au să cheme poliția. Unde crezi că te afli? — Minte și el la beție, spuse Nastasia Filippovna, parcă întărâtându-l. — Ba nu mint, banii or să fie. Diseară o să-i am. Ptițân, suflet de cămătar, ajută-mă, ia dobândă câtă vrei, fă-mi rost până diseară de o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tu cu ceva! — Ai înnebunit! șopti deodată Ptițân, apropiindu-se repede și apucându-l de mână. Ești beat, au să cheme poliția. Unde crezi că te afli? — Minte și el la beție, spuse Nastasia Filippovna, parcă întărâtându-l. — Ba nu mint, banii or să fie. Diseară o să-i am. Ptițân, suflet de cămătar, ajută-mă, ia dobândă câtă vrei, fă-mi rost până diseară de o sută de mii. O să-i arăt că nu-mi pasă de bani! strigă Rogojin, extaziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primit de oamenii din lumea bună. Și ce repede dispar acești oameni din lumea bună! De îndată ce s-au schimbat împrejurările, n-a mai rămas nimic din ce-a fost, parcă li s-a terminat praful de pușcă. Mai înainte nu mințea în halul acesta, credeți-mă; mai înainte nu era decât un om cam prea exaltat, și iată ce a ajuns! Firește, băutura e de vină. Știți că întreține o amantă? Acum nu mai e doar un mincinos nevinovat. Nu pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scaun, să povestească cu glas tare ceva despre el, dar ceva despre care el, în adâncul sufletului, consideră că e cea mai urâtă dintre faptele urâte săvârșite în tot cursul vieții sale; condiția esențială era sinceritatea, adică nimeni să nu mintă! — Ciudată idee, spuse generalul. — Într-adevăr, Excelență, ciudată, dar tocmai prin asta a fost grozavă. — O idee ridicolă, spuse Toțki, însă, de altfel, poate fi înțeleasă: o lăudăroșenie de tip special. Poate că tocmai de asta era nevoie, Afanasi Ivanovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
volubilă. — Doamnele sunt scutite de obligația de a povesti, repetă Ferdâșcenko, dar sunt numai scutite; inspirația dumnealor va fi acceptată cu recunoștință. La fel, și bărbații, dacă nu vor și nu vor, sunt scutiți. Dar cum să dovedesc că nu mint? întrebă Ganea. Și, dacă mint, tot farmecul jocului se pierde. Și cine nu va minți? Negreșit, fiecare va minți. Păi tocmai asta-i distracția: să vedem cum minte omul. Dar tu, Ganecika, nu prea ai de ce te teme că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
obligația de a povesti, repetă Ferdâșcenko, dar sunt numai scutite; inspirația dumnealor va fi acceptată cu recunoștință. La fel, și bărbații, dacă nu vor și nu vor, sunt scutiți. Dar cum să dovedesc că nu mint? întrebă Ganea. Și, dacă mint, tot farmecul jocului se pierde. Și cine nu va minți? Negreșit, fiecare va minți. Păi tocmai asta-i distracția: să vedem cum minte omul. Dar tu, Ganecika, nu prea ai de ce te teme că o să minți, pentru că și-așa toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
inspirația dumnealor va fi acceptată cu recunoștință. La fel, și bărbații, dacă nu vor și nu vor, sunt scutiți. Dar cum să dovedesc că nu mint? întrebă Ganea. Și, dacă mint, tot farmecul jocului se pierde. Și cine nu va minți? Negreșit, fiecare va minți. Păi tocmai asta-i distracția: să vedem cum minte omul. Dar tu, Ganecika, nu prea ai de ce te teme că o să minți, pentru că și-așa toți știu care-i fapta ta cea mai parșivă. Ia gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acceptată cu recunoștință. La fel, și bărbații, dacă nu vor și nu vor, sunt scutiți. Dar cum să dovedesc că nu mint? întrebă Ganea. Și, dacă mint, tot farmecul jocului se pierde. Și cine nu va minți? Negreșit, fiecare va minți. Păi tocmai asta-i distracția: să vedem cum minte omul. Dar tu, Ganecika, nu prea ai de ce te teme că o să minți, pentru că și-așa toți știu care-i fapta ta cea mai parșivă. Ia gândiți-vă, domnilor, exclamă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vor și nu vor, sunt scutiți. Dar cum să dovedesc că nu mint? întrebă Ganea. Și, dacă mint, tot farmecul jocului se pierde. Și cine nu va minți? Negreșit, fiecare va minți. Păi tocmai asta-i distracția: să vedem cum minte omul. Dar tu, Ganecika, nu prea ai de ce te teme că o să minți, pentru că și-așa toți știu care-i fapta ta cea mai parșivă. Ia gândiți-vă, domnilor, exclamă deodată Ferdâșcenko, cuprins de un fel de inspirație, ia gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrebă Ganea. Și, dacă mint, tot farmecul jocului se pierde. Și cine nu va minți? Negreșit, fiecare va minți. Păi tocmai asta-i distracția: să vedem cum minte omul. Dar tu, Ganecika, nu prea ai de ce te teme că o să minți, pentru că și-așa toți știu care-i fapta ta cea mai parșivă. Ia gândiți-vă, domnilor, exclamă deodată Ferdâșcenko, cuprins de un fel de inspirație, ia gândiți-vă cu ce ochi ne vom uita unii la alții, mâine, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ură această intenție; câte și mai câte nu-mi treceau prin cap; zău că l-aș fi silit să mă ia! Chiar el îmi dăduse a înțelege că ar vrea, îți vine să crezi una ca asta? Ce-i drept, mințea, dar e-așa de pofticios, nu poate rezista. Însă mai pe urmă, slavă Domnului, m-am întrebat: merită el atâta ură? Și deodată mi s-a făcut atâta scârbă de el, că nu l-aș fi luat nici dacă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbit despre dumneavoastră și mi-a spus că încă n-a întâlnit pe lume alt om mai inteligent. — Și nu-i! Și nu-i! Nu există oameni mai inteligenți pe lume! îi ținu imediat isonul Lebedev. — Cred că ăsta a mințit. Unul vă iubește, iar celălalt vă lingușește; vreau să știți că n-am deloc intenția să vă măgulesc. Sosirea dumneavoastră are un sens: ia arbitrați-ne pe amândoi. Ei, ce-ar fi ca prințul să judece și să spună care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă rog, ce diferend aveți? întrebă prințul, încruntându-se. Într-adevăr, îl durea capul și, pe deasupra, era din ce în ce mai convins că Lebedev îl trage pe sfoară și se bucură că afacerea se amână. — Relatarea faptelor. Sunt nepotul lui, aici nu a mințit, deși minte mereu. N-am terminat gimnaziul, însă vreau să-l termin și o să reușesc s-o fac, pentru că am voință. Iar deocamdată, ca să am cu ce trăi, îmi iau o slujbă la calea ferată, plătită cu douăzeci și cinci de ruble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce diferend aveți? întrebă prințul, încruntându-se. Într-adevăr, îl durea capul și, pe deasupra, era din ce în ce mai convins că Lebedev îl trage pe sfoară și se bucură că afacerea se amână. — Relatarea faptelor. Sunt nepotul lui, aici nu a mințit, deși minte mereu. N-am terminat gimnaziul, însă vreau să-l termin și o să reușesc s-o fac, pentru că am voință. Iar deocamdată, ca să am cu ce trăi, îmi iau o slujbă la calea ferată, plătită cu douăzeci și cinci de ruble. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe lumea cealaltă, o să-i facă plăcere să simtă că s-a găsit un păcătos ca și ea, care s-a rugat pentru ea măcar o dată pe pământ. De ce râzi? Nu crezi, ești ateu. Ce știi tu? De fapt, ai mințit, dacă tot zici că ai tras cu urechea. Nu m-am rugat numai pentru contesa Du Barry, uite cum m-am jeluit: „Odihnește, Doamne, sufletul marii păcătoase, contesa Du Barry, și pe toți cei asemeni ei“, iar asta-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că ești un om serios, atunci când vrei... Acum am foarte puțin timp la dispoziție și dacă dumneata... Scuză-mă, care ți-s prenumele și patronimicul? Le-am uitat. — Ti-Ti-Timofei. — Și? — Lukianovici. Toți cei din cameră începură iarăși să râdă. — A mințit! strigă nepotul. Și-acum a mințit! Prințe, nu-l cheamă nici pe departe Timofei Lukianovici, ci Lukian Timofeevici! Hai, spune, de ce ai mințit? Nu ți-e totuna dacă te cheamă Lukian sau Timofei, crezi că prințului îi pasă de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vrei... Acum am foarte puțin timp la dispoziție și dacă dumneata... Scuză-mă, care ți-s prenumele și patronimicul? Le-am uitat. — Ti-Ti-Timofei. — Și? — Lukianovici. Toți cei din cameră începură iarăși să râdă. — A mințit! strigă nepotul. Și-acum a mințit! Prințe, nu-l cheamă nici pe departe Timofei Lukianovici, ci Lukian Timofeevici! Hai, spune, de ce ai mințit? Nu ți-e totuna dacă te cheamă Lukian sau Timofei, crezi că prințului îi pasă de tine? Și doar din obișnuință minte, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și patronimicul? Le-am uitat. — Ti-Ti-Timofei. — Și? — Lukianovici. Toți cei din cameră începură iarăși să râdă. — A mințit! strigă nepotul. Și-acum a mințit! Prințe, nu-l cheamă nici pe departe Timofei Lukianovici, ci Lukian Timofeevici! Hai, spune, de ce ai mințit? Nu ți-e totuna dacă te cheamă Lukian sau Timofei, crezi că prințului îi pasă de tine? Și doar din obișnuință minte, vă rog să mă credeți! — Chiar așa e? întrebă prințul nerăbdător. — Lukian Timofeevici, într-adevăr, încuviință Lebedev și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]