7,852 matches
-
a fost contemporan al evenimentelor de la 1066 și unul dintre cei mai timpurii naratori ai cuceririi Angliei de către normanzi. Guillaume a fost o figură puțin cunoscută, el fiind cunoscut doar prin intermediul scrisorii de dedicație a regelui William, unde apare ca monah de Jumièges. Dat fiind că el precizează că a fost un martor ocular
Guillaume de Jumièges () [Corola-website/Science/328101_a_329430]
-
este un film românesc din 1977, regizat de Mircea Moldovan după scenariul scriitorului Petre Sălcudeanu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Draga Olteanu-Matei, Marin Moraru, Constantin Diplan, Carmen Galin, Sebastian Papaiani, Nae Gh. Mazilu și Emil Hossu, în timp ce naratorul poveștii este Octavian Cotescu. El continuă acțiunea filmului "Toamna bobocilor" (1975), din care preia personaje și situații. La doi ani de la evenimentele descrise în filmul "Toamna bobocilor", în satul Viișoara a apărut o problemă complicată: bărbații din sat au plecat
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
persoane cu o sfoară, al cărui scop este crearea unor figuri simetrice. Numele jocului, precum și numărul și ordinea figurilor variază în funcție de cultură. În român jocul reprezintă contrastul dintre aparente și realitate. Jocul este menționat în scrisoarea lui Newt Hoenikker către narator, într-o anecdota despre ziua în care bomba atomică a fost lansată în orașul Hiroshima. Tatăl acestuia, Felix Hoenikker, folosește sfoară care lega un manuscris și face un "leagănul pisicii" într-o încercare stângace de a se conecta cu tânărul
Leagănul pisicii () [Corola-website/Science/327541_a_328870]
-
un manuscris și face un "leagănul pisicii" într-o încercare stângace de a se conecta cu tânărul sau fiu. Acesta, alături de anecdotele lui Bokonon definesc necesitatea omului de a fi ancorat, chiar și de ceva fragil. Un exemplu este însuși naratorul care, asemenea matei, încearcă să se ancoreze în adevăr. "Prima ficțiune care se țese în acest leagăn al pisicii este cea a naratorul însuși, avid de realul-senzațional, dar și de nevoia, inocent umană, de certitudine. Îl surprindem rememorând pentru sine
Leagănul pisicii () [Corola-website/Science/327541_a_328870]
-
Bokonon definesc necesitatea omului de a fi ancorat, chiar și de ceva fragil. Un exemplu este însuși naratorul care, asemenea matei, încearcă să se ancoreze în adevăr. "Prima ficțiune care se țese în acest leagăn al pisicii este cea a naratorul însuși, avid de realul-senzațional, dar și de nevoia, inocent umană, de certitudine. Îl surprindem rememorând pentru sine, cu un ochi care a văzut mai mult și stă acum să se stingă, intenția să documentara: „Când eram mai tanar - cu două
Leagănul pisicii () [Corola-website/Science/327541_a_328870]
-
în final ca soț. Pocahontas și Rolfe fac aranjamente să se întoarcă în Virginia. Însă, în timpul călătoriei, ea se îmbolnăvește și moare. Filmul se încheie cu Pocahontas și fiul ei jucându-se în grădina locuinței lor din Anglia. Rolfe, ca narator, citește o scrisoare adresată fiului lor despre mama sa decedată. În ultimul moment al filmului, Pocahontas spune "Mamă, acum știu unde locuiești" în vreme ce filmul se încheie cu imagini cu natura din Lumea Nouă. Malick a început să lucreze la scenariul
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
camarazilor săi să-i reabiliteze memoria în cazul în care va muri pentru a nu fi crezut că a fost cine s-a străduit să lase impresia că este. Alexandra îi spune că-l va aștepta. La finalul filmului, un narator adaugă următoarele: "„Cristea Alexandru. S-ar putea să-l fi întâlnit cândva, mai târziu, în clocotul Revoluției. S-ar putea să-l întâlniți astăzi cu tâmplele albe. S-ar putea ca nimeni să nu-l mai fi întâlnit vreodată. Cristea
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
este pseudonimul scriitorului american Daniel Handler (n. 28 februarie 1970). Snicket este autorul unor cărți pentru copii, ce joacă și rol de narator în "O serie de evenimente nefericite" (opera sa cea mai cunoscută) și apare ca personaj de-a lungul seriei. Din cauza aceasta, numele se poate referi atât la un personaj ficțional cât și la o persoană reală. Acest articol se concentrează
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
de la organizații pe care le găsea „ofensive sau amuzante”, dar nu dorea sa își folosească numele real, așa că a inventat „Lemony Snicket” ca pseudonim. Asemănarea numelui cu Jiminy Cricket, pe care Handler l-a descris ca fiind „exact genul de narator vesel, din cale-afară de moralizator, pe care [chiar] îl disprețuiesc”, a fost „precum o scăpare freudiană”. În timp ce scria "O serie de evenimente nefericite", el și editorul lui s-au gândit că mai degrabă le-ar publica sub numele naratorului, decât
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
de narator vesel, din cale-afară de moralizator, pe care [chiar] îl disprețuiesc”, a fost „precum o scăpare freudiană”. În timp ce scria "O serie de evenimente nefericite", el și editorul lui s-au gândit că mai degrabă le-ar publica sub numele naratorului, decât al lui însuși. Lemony Snicket provenea dintr-o familie cu trei copii. Fratele lui, Jacques Snicket și sora sa, Kit Snicket erau de asemenea membri V.F.D. și prieteni cu părintii Baudelaire. Atât Jacques, cat și Kit apar ca personaje
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
o foarte mare importanță pentru familia regală din Franța. Acțiunea se petrece într-o seară furtunoasă de toamnă din anul 18..., la etajul trei al imobilului de la numărul 33 din Strada Dunôt, cartierul St. Germain, Paris. În timp ce Auguste Dupin și naratorul fumau și meditau la cele petrecute anterior, în încăpere intră domnul G., prefectul poliției pariziene. Motivul unei vizite atât de târzii era faptul că un ministru, D., furase din budoarul unei femei nenumite o scrisoare ce aparținea unei membre a
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
de acord: O lună mai târziu, prefectul îi face o nouă vizită lui Dupin, primind scrisoarea în schimbul recompensei de 50.000 de franci. A luat-o și, fără să mai spună ceva, a plecat să o dea proprietarului. Fiind nedumerit, naratorului i-a fost explicat modul în care Dupin intrase în posesia scrisorii. El afirmă că poliția din Paris este competentă în anumite limite și a subestimat cu cine avea de-a face. Polițiștii nu descoperiseră scrisoarea deoarece aceasta nu fusese
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
în 1963 de Cercul de Studii «Destin» din Madrid, și în volumul " La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela relatează cazul de macrantropie al lui Eugen Cucoaneș, un prieten apropiat al naratorului. Personajul principal începe să crească, fără niciun motiv aparent, spre disperarea sa și a logodnicei sale, Lenora. El se transformă, împotriva voinței lui, într-un uriaș. În cele din urmă, ca urmare a neputinței medicilor de a opri procesul de
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
ca urmare a neputinței medicilor de a opri procesul de creștere și a dimensiunilor enorme la care a ajuns, Cucoaneș se retrage în munți. Nuvela se inspiră din mitul uriașilor existenți în basme. Într-o seară tristă din iulie 1933 naratorul primește vizita unui fost coleg de liceu, Eugen Cucoaneș. Cei doi se cunoscuseră în primele clase de liceu, dar nu se împrieteniseră niciodată. Cucoaneș absolvise Politehnica și devenise inginer, obținând apoi un post bine retribuit într-un oraș din Ardeal
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
niciodată. Cucoaneș absolvise Politehnica și devenise inginer, obținând apoi un post bine retribuit într-un oraș din Ardeal. El fusese transferat la București și locuia cu chirie într-un apartament de pe strada Lucaci. Deși nu se văzuseră de 5-6 ani, naratorul îl găsește pe Cucoaneș schimbat în mod neobișnuit față de cum îl cunoscuse. Inginerul îi mărturisește că era neliniștit pentru că în ultima săptămână crescuse în înălțime cu 6-7 cm și se temea să nu sufere de o boală a oaselor. La
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
în mod neobișnuit față de cum îl cunoscuse. Inginerul îi mărturisește că era neliniștit pentru că în ultima săptămână crescuse în înălțime cu 6-7 cm și se temea să nu sufere de o boală a oaselor. La plecare, Cucoaneș îl roagă pe narator să-i facă o vizită. În zilele următoare, inginerul a consultat un profesor specialist în tuberculoză osoasă care i-a spus că suferă de macrantropie, un fenomen cunoscut în analele medicinei, dar care se manifesta în cazul său cu un
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
cazul său cu un ritm neobișnuit. Profesorul i-a spus că posedă o glandă dispărută în pleistocen, "„pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi (...) ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca”". Vizitându-l pe Cucoaneș, naratorul constată că ritmul de creștere al acestuia s-a accelerat. Dimensiunile sale se măresc în mod armonios, el păstrându-și în continuare proporțiile de om. Inginerul a renunțat să mai mănânce, dar creșterea nu s-a oprit. Dându-și seama
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
o simte, iar auzul începe să-i slăbească. În schimb, el afirmă că aude totuși altfel de sunete cum ar fi pulsul unor obiecte de mobilier. Simțind că nu mai poate trăi ca un om obișnuit, Cucoaneș îl roagă pe narator să-l ajute să scape de medici, de gazetari și de alți oameni curioși, dorind să se ascundă în Munții Bucegi unde să trăiască ca un sihastru, pentru a vedea până la ce nivel va avea loc evoluția sa. Cei doi
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Munții Bucegi unde să trăiască ca un sihastru, pentru a vedea până la ce nivel va avea loc evoluția sa. Cei doi pleacă cu un camion în munți, iar fostul inginer este lăsat în apropiere de vârful Păduchiosul. La acel moment, naratorului i se pare că prietenul său avea înălțimea de cel puțin trei metri și jumătate. Vocea lui Cucoaneș se transformase în niște sunete incomprehensibile, iar mâna lui devenise "„grea, rece, inumană”". În a patra noapte de la despărțirea de Cucoaneș, naratorul
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
naratorului i se pare că prietenul său avea înălțimea de cel puțin trei metri și jumătate. Vocea lui Cucoaneș se transformase în niște sunete incomprehensibile, iar mâna lui devenise "„grea, rece, inumană”". În a patra noapte de la despărțirea de Cucoaneș, naratorul se duce să-i aducă scule de tâmplărie pentru ca „uriașul” să-și construiască o cabană în munte, precum și pături. Alături de el vine și Lenora, logodnica inginerului. Cucoaneș devenise de nerecunoscut, având o înălțime de 6-7 metri. El nu-i mai
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
devenise de nerecunoscut, având o înălțime de 6-7 metri. El nu-i mai auzea ce vorbeau, iar vorbele sale nu mai puteau fi înțelese. Cu ajutorul unei crete, Cucoaneș scrie pe o tablă că „e bine” și le arată apoi cerul. Naratorul și Lenora pleacă, lăsându-l în urmă pe uriaș, "„cu soarele care-l lovea deasupra, ca pe un munte”". În săptămânile următoare au fost organizate potere în Munții Bucegi, iar un miliardar sud-american a oferit un premiu celor care-l
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
un premiu celor care-l vor prinde viu. Mai mulți oameni afirmau că-l văzuseră și dădeau amănunte fanteziste (că era asemenea unui munte, că avea mai mulți ochi și mai multe brațe și că rostogolea stânci uriașe la vale). Naratorul afirmă că l-a văzut pe Cucoaneș pentru ultima oară două săptămâni mai târziu când mergea pe un drum de munte (între Moroeni și Dobrești), iar mașina sa a fost oprită de un grup de muncitori care se întorcea de la
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
evidențieze existența unor semnificații secrete, transcendentale, în întâmplări aparent banale. Într-una din zile, pe când mergeau cu trenul de la București la via Gorgani din Dobrogea, lângă mare (ceea ce presupunea trecerea pe podul de la Cernavodă), trei prieteni cu vârste destul de înaintate (naratorul Vladimir, Gologan și Zamfirescu) se întâlnesc în compartiment cu Onofrei, un alt prieten. Între ei începe o discuție, fiecare relatând o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Nuvela este formată din întretăierea celor patru narațiuni, care sunt povestite cu întreruperi și
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Onofrei, un alt prieten. Între ei începe o discuție, fiecare relatând o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Nuvela este formată din întretăierea celor patru narațiuni, care sunt povestite cu întreruperi și reveniri, niciuna dintre părți nefiind rostită până la sfârșit. Vladimir, naratorul nuvelei, relatează o întâmplare petrecută pe când se afla la cabana unui prieten, pe care o închiriase pentru o săptămână. El observă un motociclist care urca și cobora răbdător coasta abruptă a unui deal. La a cincea coborâre acesta a suferit
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
care începuse să joace, dar Emanuel îi spune că aceștia s-au rătăcit cu toții și au uitat. Relatarea lui Vladimir este întreruptă de Onofrei, care povestește de un locotenent de roșiori, inițiat în filozofia indiană și cititor pasionat al Upanișadelor. Naratorul află mai multe amănunte despre locotenent prin intermediul lui Blanduzia, un tânăr care are în comun cu ofițerul pasiunea pentru "„cultul lumilor nobile, al universurilor ideale”". Locotenentul își pune întrebări cu privire la propria existență, în adâncurile ființei lui producându-se o ruptură
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]