9,132 matches
-
cad”), semne și amintiri cerești (auroralul mărgăritar, floarea soarelui, „sfântă astră-ntre noi rânduită”). Dar, cel mai adesea, ele stau mărturie pentru ambivalența întocmirii lumești: „zbor de-argint le-adie-n margini crenelate / Iar la sân stuf gros de sânge-nalță foc”. Și, negând greutatea fizis-ului, prin parfumuri și culori ațâțătoare, florile adeveresc patima ca forță universală și impersonală. Cu o desăvârșită putere de sugestie, garoafele ajung să exprime arderea conținută într-o materie cvasiindicibilă: „Garoafe negre care sună când le-apuci / Ca niște
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
participat la procesul de înlocuire a alfabetului latin cu alfabetul rus. Sub masca „neaoșismului moldovenesc”, a promovat ideea antiromânismului, impunând teoria falsă a celor „două limbi, două noroade, două culturi”. A sprijinit analiza sociologizant-vulgară a operelor literare și folclorului, a negat importanța literaturii clasice. A elaborat manuale de gramatica „limbii moldovenești”, este autorul lucrării monografice Poezia lirică populară moldovenească (1973, în limba rusă), a îngrijit volumele Poezia lirică (1975), Cântece revoluționare sovietice (1982, în colaborare) din seria Creația populară moldovenească (16
CIOBANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286235_a_287564]
-
populară din secolul al XVII-lea (1976), pe lângă originea, datarea și filiația textelor, C. examinează diversele versiuni, fondul istoric, biblic și fondul ei folcloric, cartea populară nefiind doar „o operă eminamente istorică sau un roman istoric”. Spre deosebire de J. Halévy, care nega orice tangență a cunoscutei cărți populare de origine babiloniană cu folclorul altor popoare, C., în acord cu Th. Reinach și E. Cosquin, o raportează la „fantezia naivă a primelor popoare”. El remarcă, pe de o parte, preluări din tezaurul folcloric
CIUCHINDEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286284_a_287613]
-
naturale a dorințelor, intereselor și motivelor" În tratatul său din 1913, The Original Nature of Man, Thorndike enunța următoarea teză: „Rațiunea arată că ținta întregii vieți umane era îmbunătățirea și satisfacerea dorințelor. Inhibând acele dorințe naturale pe care oamenii le neagă și stimulându-le pe cele care nu-i afectează pe cei din jur, omul poate conferi dorințelor sale superioritate. Dacă este nevoit să trăiască într-un mediu neospitalier în raport cu activitățile pe care le râvnește, omul găsește căi pentru a-și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
înrădăcinat un anumit tip. Dacă o asemenea persoană necreativă a învățat să recurgă la o reacție ostilă față de autoritate, dacă această „răutate față de autorități” este parte a concepției sale despre relația cu autoritatea și dacă din această cauză acel om neagă și deformează orice experiență ce ar trebui să-l convingă de contrariu, atunci comportamentul său este complet previzibil. Se poate susține cu siguranță că, atunci când intră într-o situație nouă cu o atitudine autoritară, el va deveni ostil. Dar cu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Pentru Sartre și pentru toți cei pe care i-a influențat, sinele devine o alegere arbitrară, o poruncă voluntară să fii ceva sau să faci ceva, fără nici un fel de îndrumare despre ce e bine, ce e rău. De fapt, negând existența biologiei, Sartre a renunțat cu totul la orice concepție despre valori integrală sau, cel puțin, la o concepție care să cuprindă toate speciile. Sartre tindea foarte mult să facă o filosofie de viață din nevroza obsesiv convulsivă în care
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nu se socotea teolog ori filosof atunci când redacta Divanul, scriitor atunci când scria Istoria ieroglifică, istoric atunci când alcătuia Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor ori orientalist atunci când încheia Creșterea și descreșterea Imperiului otoman. Pentru el, totul făcea parte din același demers; or, a nega dialogul dintre aceste opere, coerența lor fundamentală, a pierde din vedere evoluția gândirii cantemiriene înseamnă a nega unitatea sa. Ceea ce ar fi, reiau sintagma, "epistemologic incorect". Cel care intenționează să se ocupe serios de una dintre aceste opere ale principelui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor ori orientalist atunci când încheia Creșterea și descreșterea Imperiului otoman. Pentru el, totul făcea parte din același demers; or, a nega dialogul dintre aceste opere, coerența lor fundamentală, a pierde din vedere evoluția gândirii cantemiriene înseamnă a nega unitatea sa. Ceea ce ar fi, reiau sintagma, "epistemologic incorect". Cel care intenționează să se ocupe serios de una dintre aceste opere ale principelui este obligat să adopte o perspectivă pluridisciplinară, de nu chiar interdisciplinară. Nu e o opțiune, ci o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
străine epistemei care îl găzduiește. Intenția sa nu a fost aceea de a scrie un text literar, cât mai frumos ornamentat, pentru a-și impresiona o mână de contemporani sau pentru a profita de valoarea "terapeutică" a creației. Ceea ce nu neagă cu totul posibilitatea ca și aceste lucruri să se fi întâmplat. Fraza aceea care revine la foarte mulți comentatori ai săi, conform căreia nedreptățit în realitate, autorul își ia revanșa în planul ficțiunii nu ține de logica începutului de secol
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
așa cum am văzut, a scris o carte cum știa el că trebuie scrisă, dacă s-a grăbit să o publice, într-un context în care la tipar ajungeau doar lucrări religioase și aparținând unor autorități în domeniu, cum am putea nega faptul că o carte profund ancorată în drama autorului și în realitățile politice ale vremii ar fi lipsită de astfel de intenții? Prin urmare, dacă e să aleg între viziunea Manuelei Tănăsescu și cea a lui Mircea Anghelescu, o aleg
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
subiectul dezbătut în manieră alegorică, prin stereotipiile pe care le dezbate în mod șablonard (microcosm-macrocosm, vârstele omului etc.), Cantemir nu părăsește, ca atitudine, gândirea religioasă specifică Evului Mediu. A-l înscrie într-o tradiție occidentală în seamnă, de fapt, a nega evidențele. Corneliu D. Bîlbă are dreptate să observe: "Ceea ce Cantemir spune, într-o limbă relativ nouă sub raportul experienței literare este parte din "trecutul mort" al filosofie occidentale. În vocabularul arheologiei, aceasta înseamnă că ansamblul de enunțuri care formează discursul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu înseamnă renunțarea la principiile dogmatice, ci doar o tratare a lor într-o manieră flexibilă, care admite și metodele filosofiei profane. Cantemir, dimpotrivă, pare a se întorce către modelul primelor secole de teologie bizantină, când filosofia era diabolizată. El neagă mijloacele clasice ale discursului speculativ, după cum ignoră și direcțiile raționaliste pe care domeniul le cunoștea în Occident. Ca filosof, Cantemir nu pare a face parte din aceeași epistemă cu John Locke, Descartes, Bacon sau Leibniz. El se situează între epoci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Aristotel, remarcă faptul că animalele visează, recunosc, deduc, își amintesc, pot învăța abilități noi. Problema rămâne aceea de a ști dacă aceste animale superioare posedă în plus, precum omul, un principiu de gândire și un principiu spiritual. Toma din Aquino neagă acest lucru, chiar dacă maestrul său Albert cel Mare, care se străduiește să arate că animalul este capabil să deducă și să presupună, este mai nuanțat. El introduce totuși o restricție importantă pentru a sublinia că pentru animale semnele rămân mereu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu îl observă cu adevărat decât accidental, ci comportamentul pe care tradiția biblică i-l pune în seamă. Într-o primă etapă, atunci când animalul este încă perceput în datele sale reale, el suferă o operație de alegorizare: nu i se neagă trăsăturile, nu i se atribuie un comportament străin, dar i se interpretează "natura" reală într-o manieră moralizatore. Altfel spus, "teologii caută în natură, la fel ca și în scrierile sfinte, explicația adevărurilor credinței"38. Natura devine o carte a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
egal. Dar autoarea pune punctul pe i analizând câteva dintre lucrările la care am făcut și noi referire mai sus. Enciclopediile medievale erau redactate de oameni ai Bisericii. Prin urmare, exista un conflict între o perspectivă pozitivistă, care ar fi negat existența unor ființe atestate de Biblie și atitudinea obligatorie, de principiu, pe care clericii o aveau față de tot ce este pomenit în Scripturi. Dând exemplul lui Albertus Magnus și al lui Edward Topsell (autor al unei lucrări intitluate The Histoire
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de compilații, nu doar obedient față de contextul cultural al epocii, dominat de o anumită inerție dogmatică, ci chiar "extremist", dacă ținem cont că în Sacrosanctae... respinge tot ceea ce are atingere cu o cultură precreștină, păgână și, mai mult decât atât, neagă posibilitatea omului de a ajunge la cunoaștere prin mijloace proprii, singura cale fiind cea a revelației. Or, la astfel de atitudini fundamentaliste renunțaseră, la debutul secolului al XVIII-lea, mulți dintre teologii post-bizantini, care evoluaseră către un "raționalism ortodox". Cantemir
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încreadă doar în ceea ce rațiunea sa îi confirmă. Vremea lui Marco Polo, cel care vede rinoceri și crede, dezamăgit, că a zărit unicorni mult mai urâți decât apăreau ei în iconografia creștină, a apus de mult. Ambroise Paré este radical, negând nu existența unicornului, ci doar calitățile profilactice ale cornului său, care nu sunt pomenite în Biblie. Dovezile pe care le aduce însă sunt foarte puternice și dificil de ignorat. Epoca incredulității a început. Cu toate acestea, lucrarea este aprig contestată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
publică tratatul lui Caspar Bartholin, de 400 de pagini, în 37 de capitole, cu referințe la 600 de autori, De Unicornu Observationes Novae, reeditat de Caspar II în 1678, în care autorul se arată sceptic în privința virtuților curative, dar nu neagă existența unicornului. În fine, în 1621 vine lovitura de grație: descoperirea narvalului. Gèrard Mercator, în Atlas minor, descriind Islanda, notează că dintele cel lung al narvalului a fost considerat de unii drept corn de inorog. Suficient cât să stârnească demitizarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
puse în slujba dreptății, nicidecum unul al instinctului ucigător. E drept că el este așezat în rândul fiarelor "carile de vărsarea sângelui nevinovat să bucură și viața hireșă în moartea streină le stăruiește", dar tot ce face personajul pare a nega această adeziune. Pentru a contura o astfel de imagine pozitivă, Cantemir mai avea de luptat cu o tradiție mult mai puternică decât cea antică, evocată mai înainte: cu cea biblică. "Din cele treisprezece referințe din Biblie, cuvântul lup este folosit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sa teologică; dar astfel de cazuri sunt cu totul sporadice". Un comentariu util pe marginea acestei metafore poate fi găsit și în și Valeriu Gherghel, Porunca lui rabbi Akiba, Editura Polirom, Iași, 2005, capitolul Ce citesc îngerii, pp. 110-114. Autorul neagă proveniența sintagmei din Confesiunile Sfântului Augustin (XIII, 15, 16-18), așa cum susțin câțiva cercetători, neintenționând însă să propună o altă sursă: În concluzie, în pasajul din Confesiuni, Augustin nu prezintă lumea ca pe o carte scrisă de însuși degetul divin (quasi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sa teologică; dar astfel de cazuri sunt cu totul sporadice". Un comentariu util pe marginea acestei metafore poate fi găsit și în și Valeriu Gherghel, Porunca lui rabbi Akiba, Editura Polirom, Iași, 2005, capitolul Ce citesc îngerii, p. 110-114. Autorul neagă proveniența sintagmei din Confesiunile Sfântului Augustin (XIII, 15, 16-18), așa cum susțin câțiva cercetători, neintenționând însă să propună o altă sursă: În concluzie, în pasajul din Confesiuni, Augustin nu prezintă lumea ca pe o carte scrisă de însuși degetul divin (quasi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în atari condiții, prezentată ca alienată, cu atât mai mult cu cât totul este "mecanizat". Conform distopicilor, societatea utopică ar invita la inerție socială, pentru că în interiorul său totul este fixat prin legi imuabile și egalitariste. De altfel, ideologia burgheză îi neagă utopiei orice valoare, după cum mărturisește H. Passy în al său Dictionaire de l'économie politique ⁄ Dicționar de economie politică (1873): "Utopiile sunt [...] obstacole directe în dezvoltarea progresivă a bogăției, pe care concepțiile viciate ale socialismului le-au presărat în calea
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
funcția textului de ficțiune nu este aceeași ca pentru cititorii cultivați 38. În schimb, instanțele de legitimare europene, mai vechi, se vor conservatoare și vor juca un rol de frână, de cenzură și autocenzură, mergând până acolo încât să-i nege SF-ului statutul de literatură (Lardreau, 1988). Tot ce află că se întâmplă în Statele Unite îl înspăimântă pe intelectualul european. Să nu uităm că, în Europa, viața cotidiană nu evoluează decât încetul cu încetul, fiindcă influența celei de-a doua
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Și cum să-i recunoaștem ca umani sau drept omologii* noștri, dacă nu grație capacității de a comunica inteligent cu noi, oricare ar fi limba sau orice alt mijloc lingvistic sau paralingvistic utilizat? 1.1. Definiția problemei Cum să-i negi unui individ statutul de ființă umană? Refuzându-i cunoașterea limbajului și considerând că, asemenea unui animal, acesta emite sunete fără intenția dea comunica ceva. Deci cum, atunci când ne aflăm în fața "celorlalți", să ne dăm seama dacă fac dovada omenescului, dacă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
filtrat în baie de aburi, în a disocia restul rămas în apă și în a demonstra existența glucozei în această soluție cu ajutorul reactivului de cupru or al fermentului alcoolic spălat” (pg. 100). „De la publicarea experiențelor mele, nimeni nu a mai negat existența glucozei în sângele glicozuricilor”;„Ulterior, într-o lucrare privind digestia feculentelor și a zaharurilor, publicat în suplimentul anuarului meu din 1846, noi - eu și Sandras, am demonstrat că, după un prânz în care intervin alimente glicogenice (feculente, zaharuri etc.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]