8,125 matches
-
o împletitură veche. În multe locuri, tot scurmând în malurile sale de pământ, când în dreapta, când în stânga, râul Buzău a realizat niște ghirlande , niște albii noi, care au înconjurat hectare de pănt și apoi s-a întors la vechea matcă. Obosit de munca istovitoare a escavărilor furioase, uneori, râul s-a întors ca acel șarpe din „România pitorească” mușcându-și coada și încolăcirea sa a realizat insule rotunde sau ovale. Alteori, căutând vechiul drum, a nimerit mai la vale de unde plecase
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vadă marfa. După ce am colindat pe toate ulițele fără folos, am pornit întristați spre casă. Zarzărele erau de acum zdrobite și au fost îndrumate spre cotețul porcilor. Bunicul s-a arătat foarte supărat pentru că îi spusese unchiului Scarlat să nu obosească cei doi cai fără rost că „muntenii” (cei veniți de la munte) nu vor cumpăra astfel de fructe. L-a trimis pe unchiul Scarlat să dea apă la cai și să-i ducă la păscut. Când s-a însurat, unchiul Scarlat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și se simțea mereu datoare în fața vieții. Mama a muncit din greu și în casă și în gospodărie, și în câmp, și nu s-a plânsa niciodată că muncește prea mult, că face munci prea grele, că ar fi obosită sau că nu mai poate. . . A fost bună cu vecinii și cu toți care au cerut vreun ajutor de la ea. Pe timp de secetă veneau vecinele să le împrumute mălai pentru o mămăligă. Totdeauna le dădea o sită mare cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Piatra Neamț. Mă mutasem din parohia Strunga la parohia Crucea din raionul Vatra Dornei. Aveam o stare matereială mult mai bună decât sperasem vreodată. După 10-12 zile de umblat prin țară am ajuns la părinți, la Rânmicelu. Se vede că eram obosit. Mămica a apreciat că sunt îngrijorat pentru că aș avea greutăți materiale, m-a luat deopate și mi-a zis: „Te văd cam abătut. Se vede că ai cheltuieli mari cu copiii și cu mașina. Eu am ceva bani la CEC
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
brațe, m-a cântărit în mâini, s-a uitat la fața mea, a întrebat câte luni am, apoi a zis: „Nu știi cum se cresc copiii. N-are nimic, nu-i bolnav. E sănătos. Lasă-l să plângă până o obosi, și așa ai să-l lecuiești”. CELE MAI VECHI AMINTIRI Una dintre cele mai vechi amintiri îmi șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și că am să mor. Într-o toamnă, tot la vârsta de 4-5 ani am mers în pădure, la cules bureți cu copiii din vecini, care erau mai mari decât mine și în care aveam încredere. Umblând prin pădure am obosit și am început să plâng că nu mai pot să merg, că vreau să mă întorc acasă. Ei n-au vrut să se întoarcă. Singur mă temeam să mă întorc acasă și nici nu mai știam pe unde să ies
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
înmoaie în timp ce cosea încălțat cu opincile din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare, mi-am zis că prea se obosește tata turnând apă în opinci ca să se moaie, mi-am zis că se risipește prea multă apă turnând în opinci, că opincile nu țin apa până se înmoaie pielea, și am apreciat că este mai nimerit ca opincile să fie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
zile de așteptare am fost repartizat la Regimentrul 35 Infanteri din Cetatea Albă. Acolo am stat fără nici un rost zece zile, după care am fost trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău. Fiind mic de statură, slab și obosit de călătorie, și de nesomn, îmbrăcat foarte sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
plină care lumina ca ziua. Am fluierat pierdut în timp. „Doamne al puterilor fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem”. Târziu, spre ziuă, m-a cuprins frigul de nu-mi putea stăpîni dinții. Eram obosit de drum și flămând. Îmi simțeam inima zvâcnind forțat. M-a cuprins deznădejdea. M-am gândit că s-ar putea să mi se facă rău. Am scris atunci, la lumina lunii, pe o foaie de carnețel, cea ce alăturez aici
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
viață), și într-o zi cei îndrăgostiți constată cu stupoare că sunt străini, exact ca în Proust, când Swan se uluiește că s-a putut îndrăgosti de o străină, exact tipul de femeie care îi era neplăcut. Toți se întreabă obosiți după ce vrăjitoria a luat sfârșit: oare a fost numai o păcăleală hormonală? Și nimeni nu iese „sănătos” din marea pasiune; de obicei, unul dintre cei doi moare sau și mai obișnuit e că însăși dragostea moare între cei doi. Sau
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ce-or să creadă despre mine când or să mă vadă cu o mină foarte pală și cu părul complet electrificat! Te las, mon amour, pentru a reveni mâine, mai proaspăt și mai armonios. N-am bicicletă pentru a-mi obosi corpul de plumb și nici compte-boule pentru a-mi obosi capul, dar voi fi obligat să-mi procur toate astea. Voi avea aerul unui Tartarin din Tarascon, înarmat până în dinți pentru a trage în sperietori de ciori luate drept animale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vadă cu o mină foarte pală și cu părul complet electrificat! Te las, mon amour, pentru a reveni mâine, mai proaspăt și mai armonios. N-am bicicletă pentru a-mi obosi corpul de plumb și nici compte-boule pentru a-mi obosi capul, dar voi fi obligat să-mi procur toate astea. Voi avea aerul unui Tartarin din Tarascon, înarmat până în dinți pentru a trage în sperietori de ciori luate drept animale sălbatice! Te îmbrățișez cu disperare. Al tău, René. Marți, 21
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Trotzig) la mine, cu vulturul de aur indian la gât, frumoasă, frumusețe venind din starea ei de spirit. Printre altele, mi-a povestit că a văzut în metroul din Madrid pe Sfântul Ioan al Crucii, încarnat într-un simplu muncitor, obosit de munca lui grea. Orașul Leningrad își va relua vechiul nume: Sfântul Petersburg, arca Rusiei, creată de țarul genial, sperând s-o ducă pe valurile istoriei direct către portul Europei. Arcă rătăcită în teribile furtuni, în care mulți și-au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ziua de ieri pentru a-i convinge prin telefon că voi plăti datoriile în curând, că afacerile nu merg chiar atât de prost pentru mine. Sunt singurul, cred, care nu crede argumentația mea și în asta constă esențialul. Totuși sunt obosit de lupta contra curentului, de a juca rolul misionarului bunei literaturi, în timp ce marile edituri practică o politică editorială mioapă și meschină, concentrându-și eforturile pe lansarea de best-sellers. Mai știu că această oboseală e pasageră și că în câteva zile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bicicleta mea, o cameră din roată a explodat! Este a cincea din ziua de azi. Nu merită să mai repar această cameră de cauciuc, e prea uzată. Voi cumpăra una nouă. Nu în seara asta, magazinele sunt închise. Și sunt obosit să alerg cu bicicleta, mereu la două degete de a fi strivit de un automobilist insolent, la două degete de pieirea mea. O las acolo, pe marginea trotuarului, și n-am nici un chef de a o închide: invitație pentru un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele sunt subtile și trebuie să fie hrănite zilnic cu „acțiune”, fără să se înlănțuie niciodată de ea. Înainte de a mă culca, aproape că uit tot ce am de „realizat” ziua
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încrederea în mine și entuziasmul necesar exersării unei mai lungi concentrări. Am lucrat la Jurnalul ocult al lui Strindberg cu o devoțiune care m-a îndepărtat de mine însămi. Am fost pur și simplu, mental și emoțional, Strindberg! Acum sunt obosită de acest lucru, resimțind nevoia să fiu eu însămi, mai puțin implicată în tenebrele geniului și fulgerele lui prometeice. Acum văd cât de periculoasă e calea traducerii, a creației luând ca punct de plecare un text existent, oricât de genial
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
editură care are o mare putere economică în spatele ei, eu n-am nimic în spate în afara dreptului meu. O să vedem unde mă va duce asta, dar nu mă voi înclina în fața practicilor de gangsteri: asta e sigur! Toate astea mă obosesc enorm și-mi ard adrenalina în proporții neliniștitoare: am foarte des dureri în inimă. Am reînceput să fumez, evident, de plus belle - în primul rând din cauza absenței tale, și apoi de furia de a fi fost înșelat într-un fel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vorbea parcă de o iubire „nepermisă” după legile stricte în care el a trăit. Atunci mi-a venit ideea de a-i arăta planșele mari cu păsări ale lui Rudbeck, și asta a fost ca o bună „disonanță”, canalizând atenția obosită de intensitatea sentimentelor către ceva odihnitor. Rune mi-a spus cu amabilitate că mi-a dus lipsa, n-am fost la mesă în ultimul timp... M-a bucurat că cineva îmi remarcă lipsa de la slujbă, asta chiar m-a flatat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
odihnă, cu Dumnezeu înainte. Iar dinainte șoseaua era fie prea înghesuită de pietriș, fie prea bogată în gropi așa că tot pe cărarea de lături ne strecuram kilometru cu kilometru. Am trecut prin Drăgănești,Barcea,Umbrărești și am ajuns la Ivești obosiți. Ne-am așezat pe marginea șoselei și am mâncat pâine în suc propriu, am băut apă de la o fântână și ne-am întins pe pământ, cu grijă să nadormim și să ne fure cineva bicicletele. Este drept că drumul era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
colivă din cimitir. Soția lui moș Ivan nu știa nici o boabă românească, ceea ce m-a obligat să învăț mai multă ucrainiană decât aș fi putut în alte condiții. Deadea Vanea era asemeni, un om de-a-ntregul, om. Cînd nu era obosit de muncă venea în cămăruța mea cu cofăielul de vin și cânta foarte frumos. De la el am învățat "To ne veter" (“Nu vântul bate”) pe care îl cântam pe două voci. Căminul cultural avea o activitate foarte frumoasă datorită
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și când anunțul nenorocit. Iar când l-a făcut, cele mai cumplite și dramatice fețe erau trei la număr: directorul, Luca și eu. Mai era o speranță. Să nu vie înlocuitorul. și a venit: un băiețaș micuț, blond și liniștit, obosit de cei 40 de kilometri parcurși. Au urmat zile de trai în doi pe un salariu, Luca devenind gospodarul casei ajutat pe cât se putea și de Hașa. Dar iată că, precum în povești, cum ne urnim noi într-o zi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-l invităm aici să se bucure alături de noi. Am reușit și am adus bănci noi. Am înființat o farmacie școlară. Cu toate că pe noi, învățătorii dumneavoastră, ne așteaptă un examen foarte greu în luna mai, definitivarea, trebuie să mai obosim ceva pentru binele școlii, al copiilor dumneavoastră și ai noștri. Stă clădirea sprijinită de aer, fără un țăruș în jurul ei. Avem ceva bani strânși de la cele două baluri dar n-ajunge fiindcă am cheltuit cu tencuitul și zugrăvitul claselor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
blând și respectuos. Toți poposeau la ea. Locuia aproape de primărie, avea vin bun, mult, nu era zgârcită și era foarte primitoare. Toți șefii de la județ o știau de gazdă primitoare și acceptau ospitalitatea ei. Acest continuu du-te-vino de la ea mă obosea, dar eram foarte mulțumită că aveam unde înnopta. Șefii îmi spuneau să dorm în camera de oaspeți din primărie, o cameră sinistră, unde era murdar, mirosea a vechi, a praf și a lenjerie nespălată de ani de zile. Ziua mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a păioaselor, trebuia ca în fiecare zi, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla, să mănânc din 68 mâncarea adusă tractoriștilor, să beau apă caldă acolo, sus, pe deal și să plec ultima. Oamenii munceau din greu iar seara erau obosiți și nu-i interesa dacă eu eram sau nu acolo sau în altă parte. Nu se fereau de mine și fiecare plecau acasă cu o traistă de grâu. Era greu pentru mine să înțeleg de ce era necesară prezența mea sau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]