8,628 matches
-
totodată, spre mine, fiindcă moșul cu barba lungă și toiagul în mână dispăruse, așa cum venise pe nesimțite. Moșul ăsta apare și dispare când nu trebuie, spuse cu ciudă tata. Să mergem spre casă, primejdiile se pare că au trecut. Tata pășea tăcut, cu privirea ațintită drept în față, de parcă undeva acolo, aproape de casă, se aștepta să găsească la un colț de drum căruța plină cu lemne de salcâm și calul cel alb, costeliv, nechezând de bucurie la vederea noastră. Sau, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se văzură iarăși în stradă, era noapte. Directorul, pus pe șotii, avu o nouă propunere, dezarmantă: să meargă, împreună, la pescuit de păstrăvi. Noaptea peștele trage mai bine și avem o noapte cu lună, să n-o pierdem, argumenta el pășind țanțoș, fără să privească înapoi. Poate vânăm și niște becațe, continua, imaginându-și cum bietele păsări stăteau pitite în ascunzișurile lor, așteptându-l pe el să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ținea pe picioare, privea îngăduitor spre elevii săi, care și ei, nefericiții, dădeau semne vădite de oboseală și moleșeală. Își săltă privirea spre tribunele goale, acolo văzu câțiva copii din cartier, spectatori permanenți, ceea ce-l bucură într-un fel, încât păși prudent pe teren între sportivii ce-și aruncau, apatici, mingea unul la altul. Privi iar soarele arzător, apoi înaintă agale spre centru stadionului. Mingea nimeri din greșeală la picioarele lui. El se opri uimit câteva clipe, își ridică ochii spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
departe, păștea o turmă de oi, ciobanul cânta la fluier. Se auzea atât de bine, încât aveam senzația plăcută că îmi cântă la ureche. Mi-am amintit atunci de păstorii din antichitate, de Dafnis și Cloe, de vechea Eladă... Teodora pășea ușor, aluneca parcă. Matei vroia să știe ce se întâmplă cu ea, dar nu îndrăznea să se apropie, îi era teamă să o atingă. Cât timp am stat acolo, continua el, am avut impresia că sunt altcineva. De atunci locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
depărtări ascunse. El o luase ușor pe după umeri și cu abilitate o conducea pe aleea principală a parcului. În jur, nici țipenie de om și asta-l bucura, se gândea că succesul va fi deplin. Teodora nu se mai opunea, pășea de parcă era în transă. Matei se grăbea spre locul unde se plimbaseră cu un an în urmă. Teodora accepta jocul, o amuza chiar. Și atunci au început amândoi să alerge. El se repezea înainte, dar nici ea nu se lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
imense de grâu pârguit. În jur, nici urmă de viețuitoare, nici țipenie de om, de parcă spicele dolofane acaparaseră pământul întreg. Cel ce ajungea acolo, aproape de cer, simțea ispita de neînfrânt de a intra în lanuri să asculte foșnetul lor șoptit. Păși pe negândite în holda bogată de grâu. Înaintă neobosit o bună bucată de vreme, vârful cetățuii nu se mai zărea, vroia să meargă mai departe pe acel drum, târându-și picioarele la nesfârșit la stânga, înainte, la dreapta, înapoi până s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din cuier și ieși pe ușă. Privi în lung și în lat, dar nu vedea pe nimeni. Înaintă câțiva pași în speranța că se va liniști, că aerul proaspăt îi va înviora trupul și mintea. Rafalele de vânt se întețiseră. Pășea prudent și în urechi îi răsunau încă acordurile muzicii de jazz. Îl urmăreau ca o umbră adâncă, ca o femeie seducătoare, ca o nălucă în noapte. Vedea fulgii ușori de nea dansând în ritmul trepidant al mișcărilor de dans. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu știa de ce la tot ce se petrecea de cealaltă parte a șoselei. Unul dintre ei privi insistent clădirea albă, punctată de umbra rară a copacilor pe peretele frontal și, atras parcă de ceva anume, se desprinse de grupul celorlalți pășind sigur de el spre ușa larg deschisă unde aștepta, aparent impasibilă, tânăra femeie. Era un bărbat înalt, bine făcut, brunet cu ochi scânteietori și puțin migdalați; părul, în șuvițe lungi, îi atârna ușor după urechi pe gulerul cămășii strălucitoare. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
deșert unde nu întâlnești decât un om la o lună de zile și la o sută de mii de kilometri de mers fără rost. La o poartă, pe caldarâmul cald, un câine dormita cu capul pe labele mari, negre. Am pășit pe lângă el fără teamă; n-a deschis ochii, n-a lătrat, mai departe drumul se strecura printre pete neuniforme de umbră și lumină. Căldura de vară se țesea în șiruri galbene, tremurate, aveam senzația că nu peste mult timp o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la 100 de ani de existență, școala ieșeană de inginerie electrică oferă atâtea argumente, încât îmi va fi greu să aleg unul. Am perceput demersul ca pe unul de maximă intimitate, deoarece cred că, în lumea unei asemenea Creații, trebuie pășit cu delicatețe și trebuie vorbit pe șoptite, pentru a nu-i tulbura liniștea. Pentru ce s-a întâmplat în cei 100 de ani de la apariția Școlii de Electricitate Industrială, și cum a devenit Ea, Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și
OMAGIU CELOR NĂSCUŢI CU DARUL DE A ZIDI. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru BITOLEANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_999]
-
unde acesta conducea spre casa părinților ei pe o tânără elevă de la liceul de fete, care participase, alături de alte colege invitate, la reuniunea urmată de dans", organizată în sala de mese a internatului nostru. Atunci, am constatat că imediat ce am pășit în Piața Prundului, am fost înconjurați de vreo șase tineri care ne cereau să ne întoarcem înapoi la internatul nostru. Chiar dacă stați la Internat , nu aveți voie să mergeți noaptea prin cartierul ăsta. Dar noi o conducem doar pe domnișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
două zile înainte de Crăciun, împreună cu urările creștinești, firești. Revelionul puntea de trecere în primul an al noului deceniu, în cel de al doilea an al României noi, pe care majoritatea populației din țara noastră o visa ruptă de păcatele comunismului, pășind cu încredere spre un trai normal de cinste, demnitate, într-o lume bazată pe relații reciproc avantajoase între toate statele, în condiții de pace. Acestea erau gândurile mele, exprimate în momentul solemn al trecerii în noul an, în fața tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
am citit încă de mic „Legendele Olimpului”, și prin combinație cu atracția către istorie și arheologie, a fost o bucurie faptul că pot să urc și eu pe . E drept că nu am ajuns până pe vârf, dar cel puțin am pășit pe potecile acestui munte încărcat de legende. Bineînțeles că în mine am adunat o serie de senzații noi, cum nu am mai încercat, fiind pentru prima oară pe aceste meleaguri. Am avut grijă să încarc bateriile aparatului meu foto pentru
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
locul lui Dumnezeu (Kirillov). Cei aleși a fi protagoniștii operelor trăiesc în infernul propriei conștiințe apăsate de păcat, de vină. Dacă au înțelepciunea de a-i accepta pe cei care aduc lumina Cuvântului Divin, au șansa să fie mântuiți, să pășească prin suferință spre înviere. însă sufletul multora dintre ei este rece și indiferent, incapabil să trăiască bucuria sau durerea, fiind astfel condamnați să sfârșească în întunericul morții. Problematica etică, morală, apelând la argumentele creștine, impune citarea frecventă a textelor biblice
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
am simțit când am intrat pe poarta acestei cazărmi și în interiorul ei, unde era cu totul schimbat, cred că eram unul dintre cei mai vechi rezerviști cu o perioadă atât de mare în care nu am avut ocazia să mai pășesc pe poarta și aleea de intrare în fosta mea adorată clădire, din timpul copilăriei și câțiva ani din viață, ca ofițer activ, de unde am câteva amintiri însemnate. Insă, deși am avut norocul ca la absolvirea școlii și al cursului special
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ordine și guvernământ poate duce o luptă cât de îndârjită împotriva altui partid, împotriva oricărui guvern, el nu poate însă dușmăni sau bănui pe regele României. Trebuie să spulberăm orice urmă de echivoc. PNL credincios adevăratelor sale tradiții trebuie să pășească cu frnutea sus, la lumina zilei, să reia legăturile sale normale și firești cu purtătorul Coroanei [...] Această acțiune o începem astăzi, aici, în cadrul ferm al organizațiilor oficiale ale PNL. Credeți ca și mine că fiul lui Ion Brătianu nu poate
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
242. 262 "Mișcarea Liberală", nr. 5, 20 septembrie 1930, pp. 1-2. 263 Ibidem. 264 Ibidem. 265 "Viitorul", nr. 6799, 4 octombrie 1930, pp. 110. 266 "Mișcarea Liberală", nr. 9, 18 octombrie 1930, p. 3. 267 "La 7 noiembrie [1930] am pășit mai departe și am cerut în programul nostru minimal consolidarea neîntârziată a tuturor acestor datorii [agricole]". "Mișcarea", nr. 246, 18 septembrie 1931, pp. 1-4. * Soluțiile propuse de georgiști pentru reglementarea datoriilor agricole vor fi analizate într-un alt capitol al
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cărți este „Revoluția Facebook în spațiul social“. Totuși, Cartea fețelor nu e numai despre Facebook. Este despre social media, iar Facebook semnifică, mai puternic decât orice altă operațiune online, valul de schimbări aduse de social media. Când spunem că am pășit în era Facebook ne referim, așadar, la un întreg set de instrumente de socializare și colaborare, nu doar la site-ul construit de Mark Zuckerberg. Dar în ce fel este aceasta o revoluție? La urma urmei, specialiștii în comunicare vorbeau
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
media publicul decide ce e important, spre deosebire de mass media (sau mediile tradiționale), unde comunicatorii profesioniști se chinuie de obicei să ghicească ce-și doresc oamenii să vadă, să audă și să privească. Am depășit epoca mediilor de consum și am pășit în era mediilor de interacțiune socială. În cercurile sociale online, la fel ca în cele offline, fiecare își poate găsi un public, mai mic sau mai mare. Pentru că accesul la mediu echivalează cu accesul la mijloacele de producție și de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
locotenentul francez, ne îndreptăm pe o frumoasă alee către marginea aerodromului unde mă aștepta o mașină ce urma să mă conducă în oraș. Zi frumoasă, calmă și caldă de sfârșit de vară. Toată atmosfera din jur îmbietoare; cu vădită mulțumire pășeam încrezător pe alee, schimbând diferite idei și întreținând o convorbire chiar amicală. Mai aveam de parcurs vreo 50 de pași până la mașină. În acel moment, din sens opus, un ofițer englez ne încrucișează, cunoșteam uniformele și gradele ofițerilor englezi căzuți
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fel de oboseală, încercam o senzație stranie, un sentiment pe care încă nu-l cunoșteam... Am început să mă plimb prin odaie, încet, fără grabă, așa cum eram obișnuit să fac încă de copil, când îmi făcea o deosebită plăcere să pășesc astfel alături de tatăl meu, fie afară prin parc sau pe câmp când era frumos, fie în marele hall din interior, când era urât sau întuneric. Cu mare emoție și mândrie îl însoțeam în plimbarea sa pe acest om atât de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
agilitate, spre stupoarea veselă a micuțului Toderică, cu bale încă la gură, mucos și molâu: cățărați amândoi deasupra, eu aruncam ierburi cu spic lipicios pe spatele trecătorilor inocenți, care primeau astfel o codiță de toată frumusețea, ce se agita după cum pășeau ei mai mult sau mai puțin săltat; muream de râs, pe înfundate - să nu atragem atenția victimelor acestui atentat la demnitatea lor: agilitatea mea consta în a aplica buruiana la nivelul și chiar pe locul coccisului. Celor două camere, care
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-l aștepta deja socrul său, Gabor, și pe care aveau să se retragă treptat și alții din același clan, în propriul său mormânt înghesuindu-se într un târziu și fratele lui, Toader, și soția lor, Elenuța. Încă vara, înainte de a păși în clasa a treia, ne am luat calabalâcul și ne-am mutat la Aiud, unde-l transferaseră pe tata la vânătorii de munte. Fără vreo vocație militară, taică-meu n-a fost nici amator de plăceri cinegetice, nici măcar față de natură
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
merită ca profesorii să-și rostească prelegerea unui singur ascultător, nu altfel se petreceau lucrurile acum, căci, în afara mea, nimeni din clasă nu manifesta vreun interes față de teoria valorilor, atât de clar și atrăgător de sistematic expusă, ajutându-mă să pășesc ferm, cu un ceas mai devreme, în lumea ideilor pure. Credința pe care am căpătat-o atunci în autonomia și în eternitatea valorilor nu m-a părăsit niciodată. Victor Iancu studiase la München (de unde și-a adus și o soție
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
juridice, întreaga lor evoluție fiind străbătută de principii de drept riguroase. Pereat mundus, fiat justita este o normă de viață publică ce reflectă rolul esențial pe care îl are justiția în societatea europeană. Europa a fost cea dintâi care a pășit în sfera civilizației tehnice, democrația și industrialismul constituind două instituții capitale ale lumii moderne, făurite în Anglia și preluate ca model de întreaga lume. Englezii au pus bazele primei societăți europene care a realizat trecerea de la un stil de viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]