11,301 matches
-
chiar și ca Pavel Coruț să ajungă la concluzia că ,,Biblia este o mizerie !” Din nou este clar vina Bisericii ! Pavel Coruț și-a asumat cu curaj poziția într-o astfel de chestiune delicată, în mod clar are dreptate în ceea ce privește pasaje din Vechiul Testament, dar dovedește că are un viciu de cunoaștere și implicit de interpretare în ceea ce privește Noul Testament ! Spre deosebire de scrierile la care face referire și pe care dovedește că le-a studiat destul de profund, se vede că nu
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
ci acțiunea se baza pe fapte reale petrecute în istoria Franței. Un alt scriitor care și-a bazat la fel cărțile pe fapte din istoria Franței a fost Maurice Druon. Acesta își încheia cunoscutul său roman ,,Regii Blestemați” cu un pasaj care m-a impresionat și pe care l-am reținut. ,, Venind pe lume, fiecare om e investit cu o misiune măruntă sau de mare însemnătate, dar îndeobște neștiută de el însuși, și pe care firea sa, legăturile cu semenii săi
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
ca urmare a vizitării lor intensive și prin tăierea abuzivă a pădurilor, liliecii sunt din ce în ce mai expuși presiunilor antropice. 2.1.2. Adăposturi permanente și adăposturi s sezoniere De regulă, chiropterele au un adăpost de bază, câteva adăposturi tranzitorii sau de pasaj, s situate pe traseul de migrare înspre sau dinspre locurile de iernare și mai multe adăposturi ocazionale. Adăpostul de bază poate fi permanent sau s sezonier, în cel de al doilea caz el fiind u utilizat doar într-o anumită
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
subteran. La alte specii, mai ales cele a arboricole, fiecare mascul ocupă unul sau mai multe adăposturi, în care va încerca să atragă cât mai m multe femele pentru îmerechere. Pe de altă parte, adăposturile de toamnă sunt folosite în pasajul spr spre lo locurile de hibernare. În adăposturile de iarnă, liliecii se adună în număr mare pentru hibernare, adăpostul care oferă cele mai bune condi cele mai bune condi cele mai bune condi cele mai bune condiții rămânând tot peștera
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
al XVI-lea, acest urbanism ?i pre-ferin?a pentru palatul urban se manifest? �n egal? m?sur?. Aproape pretutindeni, curtea cu galerie este elementul de baz? al acestui palat. La Romă, se ajunge �n aceast? curte din strad? printr-un pasaj cu bolț?, iar o scar? dubl? face leg?tură cu etajul, limitele spa?iului determin�nd alegerea destina?iei (palatul Valle, de Sansovino, 1520). �nspre strad?, fă?ada r?m�ne, �n frontalitatea să semea??, un c�mp de experien
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
cadru este format din dou? rampante (oblice) legate la baz? printr-o corni?? orizontal?. Gable (fronton, pinion): Coronament �n form? de triunghi aflat deasupra arcului unui gol, de exemplu, o u??. Galerie:�Spa?iu �n lungime cu func?ie de pasaj. Galeria �nalt? se poate deschide spre exterior sau spre interior. Grind? de plan?eu: Piese orizontale care sus?în un plan?eu. �nvelitoare: Orice tip de lucrare care acoper? �n exterior o construc?ie �nchis? sau deschis?. Lanternon: Construc?ie
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
goluri secundare suprapuse. Tribun?: nc?pere sau galerie, ocup�nd un etaj ?i d�nd spre interiorul unui naos, de exemplu. Trofeu: Motiv decorativ sculptat ?i compus din ar-me, drapele, armuri; �n general, plasate �n amortisment. Triforium:��ntr�o biseric?, pasaj �ngust care se deschide spre o suit? de goluri deasupra marilor arcade ale naosului. Ansamblu de trepte de scar? delimitat de paliere. Vut?: 1.�Bolț? dimensionat? dup? ad�ncimea ambrazurii golului care o are; 2.�Suprafa?? arcuit?, care leag? plafonul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
care își dovedește astfel titlul sacru, adaptând materialele primare al artei, la capacitățile noastre limitate de cunoaștere. Obligația lui, spune Poe în "Principiul poetic", este să ne facă să simțim această frumusețe [s.n.]98. Printr-o lectură a unui bine-cunoscut pasaj din "Filozofia compoziției" pe care Claude Richard o găsește cel putin infidela, daca nu chiar greșită 99, apărătorii ideii "poezie pure"100, Ion Barbu numărându-se printre ei, au identificat în poetul american un precursor, plasându-l printre primii apărători
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
este o emoție unică ("alternanta mărturisire"), prin intermediul căreia intrăm în relație cu adevărată realitate, cu alte cuvinte, prin actul artistic, i.e., operă de artă singulară, artiștii relevă plenar vocația creatoare a omului.: "L'art" [Artă], spune F. Worms, comentând un pasaj din "Leș deux sources" (1932) de H. Bergson, "serait très précisément et tout à la fois émotion créatrice et création d'émotion [s.n.]" [ar fi deopotrivă emoție creatoare și creație de emoție]"65, are, deci, are nu numai o valorare
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
propriului eu, întrerupând propriul lui elan vital, înscriind propria indeterminare (liberate) în opera pe care o produce, căutându-i o expresie adecvată - iată de ce "gândul" este "cufundat". Pentru celălalt atribut al gândirii poetice ("geometric") aflăm o sugestie utilă, într-un pasaj valérian, din "Eupalinos": Numesc geometrice, zise umbră lui Socrate, acele figuri ce sunt trasate de acele mișcări pe care le putem exprimă în puține cuvinte 59. [s.n.] Așa cum geometrul construiește, cu un număr mic de vorbe și simboluri, o reprezentare
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
recurg la asemenea procedee, ele nu pot fi și nu se cade să fie ignorate în cazurile amintite. Bolul tiparului în poezie nu se mărginește nicidecum la asemenea extravaganțe relativ rare ; sfârșitul versurilor, gruparea în strofe, împărțirea In paragrafe a pasajelor în proză, folosirea rimelor vizuale (bazate pe terminații omografe, dar nu și omofone) sau a jocurilor de cuvinte care nu capătă sens decât grație ortografiei și multe procedee similare trebuie considerate ca factori componenți ai operelor literare. Teoria care susține
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și mijloace ale interpretării pe care o dă poemului. 194 Mai mult, lectura unui poem nu numai că adaugă elemente personale, dar constituie întotdeauna doar o selecție a componentelor implicite ale textului poemului : tonul, viteza cu care este citit un pasaj, distribuția și intensitatea accentelor, toate acestea pot fi sau corecte, sau greșite, și chiar când ele sunt corecte, pot să reprezinte numai o versiune a lecturii poemului. Trebuie să admitem posibilitatea existenței mai multor feluri de a citit un poem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
vocale sau a unei consoane (ca în aliterație) este decisivă să nu fie confundată cu imitația sunetelor care constituie o problemă diferită. Imitația sunetelor s-a bucurat de foarte multă atenție, atât datorită faptului că unele dintre cele mai cunoscute pasaje de mare virtuozitate din literatura poetică urmăresc să realizeze o astfel de imitație, cât și datorită faptului că problema e strâns legată de vechea concepție mistică, potrivit căreia sunetele ar trebui să corespundă, într-un fel sau altul, cu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de imitație, cât și datorită faptului că problema e strâns legată de vechea concepție mistică, potrivit căreia sunetele ar trebui să corespundă, într-un fel sau altul, cu lucrurile pe care le denumesc. Este suficient să ne gândim la unele pasaje din Pope sau Southey sau să ne amintim cum poeții secolului al XVII-lea credeau că intonează într-adevăr muzica universului (de exemplu, Harsdorffer în Germania *10). Părerea conform căreia un cuvânt ar reprezenta "corect" lucrul sau acțiunea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un context în care cuvinte, fără nimic onomatopeic în structura lor, sânt introduse într-o figură de sunet, cum este cazul lui innumerable în citatul din Tennyson pe care l-am dat mai sus, sau al multor cuvinte din unele pasaje din Homer și Vergiliu. În sfârșit, există o a treia treaptă importantă, cea a simbolismului sunetelor sau a metaforei sonore, care are în fiecare limbă convenții și sisteme bine statornicite. Maurice Grammont a făcut un studiu cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și tipurile lui Rutz, *21 nouă aceste probleme ne par în cea mai mare parte străine domeniului cercetării literare. In domeniul cercetării literare intrăm atunci când trebuie să explicăm natura ritmului prozei, caracterul specific și rostul prozei ritmice, particularitățile prozei anumitor pasaje din versiunea engleză a Bibliei, precum și din scrierile unui Thomas Browne, Ruskin sau De Quincey, în care ritmul și uneori melodia se impun chiar și cititorului neatent. Definirea naturii exacte a ritmului prozei artistice a ridicat greutăți considerabile. O carte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
izocronism (adică la regularitatea intervalelor de timp dintre accentele ritmice). De obicei, într-o propoziție normală, există considerabile diferențe de intensitate și înălțime, în timp ce în proza ritmată există o tendință marcată de nivelare a deosebirilor de accent și înălțime. Analizând pasaje din Dama de pică de Pușkin, Boris Tomașevski, unul dintre cei mai remarcabili cercetători ruși care s-au ocupat de aceste probleme, a demonstrat prin metode statistice *25 că începutul și sfârșitul propozițiilor tind să aibă o mai mare regularitate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de Emerson și de Melville și, mai târziu, pe baza unor alte principii, de Gertrude Stein și James Joyce. In Franța, avem splendida proză a lui Bossuet și Chateaubriand ; în Germania există proza ritmică a lui Nietzsche: iar în Rusia, pasajele vestite din operele lui Gogol și Turgheniev și, mai recent, proza "ornamentală" a lui Andrei Bielîi. (c) Valoarea artistică a prozei ritmice este încă dezbătută și discutabilă. Conform preferinței modeme pentru puritate în arte și genuri, majoritatea cititorilor moderni preferă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sunetelor de diferite înălțimi care, în anumite tipuri de vers liber, constituie singura trăsătură prin care acestea se deosebesc de proză. *44 Dacă n-am ști, din context sau dopa punerea în pagină, care acționează ca un semnal, că un pasaj în vers liber reprezintă poezie, am putea să-l citim cum citim proza și nici să nu ne dăm seama că nu e proză. Totuși, el poate fi citit ca poezie, și, ca atare, va fi citit într-altfel, cu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se referă acesta sunt considerate interne. Ni se oferă o mostră din ceva, o parte care reprezintă întregul, o specie care reprezintă genul, o materie oare sugerează forma care i se dă și modul în care este folosită. În familiarul pasaj de mai jos, din James Shirley, care ilustrează modul tradițional de folosire a metonimiei, niște obiecte convenționale - instrumente sau unelte - reprezintă clase sociale : Sceptre and crown must tumble down And in the dust be equal made With the poor crooked
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pentru predică, ci pentru muzică. La vremea lor, Mantaua și Sufletele moarte ale lui Gogol- au fost greșit interpretate chiar și de critici inteligenți. Totuși, părerea că acestea ar fi opere de propagandă, o interpretare greșită, explicabilă în lumina anumitor pasaje și elemente izolate pe oare le conțin, se împacă greu cu minuțiozitatea organizării lor literare, cu complicatele procedee folosite: ironie, parodie, joc de cuvinte, mimare, burlesc. Definind astfel funcția literaturii, am rezolvat oare ceva? într-un sens, se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ipotetic Erlebnis.* 16 Divina Comedie a lui Dante si Paradisul pierdut al lui Milton sunt potrivite a fi supuse, cu titlu experimental, unei analize formaliste. Croce, refuzând să considere Divina Comedie drept un poem o reduce la o serie de pasaje lirice întrerupte de disertații pseudoștiințifice. în ochii lui atât formula "poem lung", cât si formula "poem filozofic" sunt contradictorii. Estetismul generației trecute, așa cum îl găsim exprimat de un scriitor ca Logan Pearsail Smith, consideră Paradisul pierdut ca un amestec de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
recital, datorită inconfortului care se instalează rapid. Interpretarea la patru mâini solicită o mobilitate maximă a busturilor (prin mișcări spre stânga sau spre dreapta) și a brațelor, prin suplețea și rapiditatea eliberării spațiului partenerului sau partenerei atunci când trebuie să execute pasaje diferite. Cei do parteneri vor trebui să gestioneze foarte bine spațiul claviaturii în funcție de textul muzical. Un pasaj dificil care solicită și mobilizează cele două mâini de la Primo sau Secondo va avea „cale liberă” prin retragerea brațului apropiat al partenerului. Vorbim
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
prin mișcări spre stânga sau spre dreapta) și a brațelor, prin suplețea și rapiditatea eliberării spațiului partenerului sau partenerei atunci când trebuie să execute pasaje diferite. Cei do parteneri vor trebui să gestioneze foarte bine spațiul claviaturii în funcție de textul muzical. Un pasaj dificil care solicită și mobilizează cele două mâini de la Primo sau Secondo va avea „cale liberă” prin retragerea brațului apropiat al partenerului. Vorbim aici de acea mobilitate a partenerilor de a-și retrage cu eleganță și profesionalism brațul sau brațele
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
la digitație, interpretare, surse și note critice ce cuprind diferențe între: manuscris, prima ediție, alte ediții și actuala ediție. Referitor la digitație, Hans Kann consideră că ea poate fi stabilită de fiecare partener în parte. Un caz particular îl constituie pasajele înșelătoare, dificile, care pot deveni mai expresive printr-o alegere justă a digitației, ca în cazul în care mâinile sunt nevoite să fie menținute într-o anumită poziție din cauza apropierii corpurilor celor doi interpreți. În același timp, alegerea digitației, utilizarea
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]