8,290 matches
-
tinerii pasionați, dar mai ales i-a iubit. I-a sprijinit, atent mereu să nu le creeze vreun sentiment de obligație, de îndatorire față de el. A găsit în matematică o forță morală, un univers de frumuseți perfecte, o lume fără patimi, primitoare și fertilă pentru spirit. Prof. univ. dr. Vasile Tamaș a trecut în neființă la 23 octombrie 2007 și a fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Apostoli Petru și Pavel“ din Iași. TEODORESCU STELUȚA (1926-2008) PSIHOLOG și PROFESOR Eminent dascăl și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Cine ar putea ști mai bine decât ea? Aici e o altă poveste de viață. ,,Dumnezeu să mă ierte!”, zise Carlina. Am aflat un lucru teribil și totuși îl las să mă tortureze verbal după bunul lui plac. Gelozia și patima lui trupească, o plăcere depravată, l-au coborât atât de jos, devenind dizgrațios, simțind atingerea lui ca pe-a unui demon.” Se apropiase de ușa de la ieșire vrând să asculte pașii care se auzeau urcând pe casa scării. Fără să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iubirii, al vieții, să simtă că are o familie, că este protejată, iar iubirea prezentă să-i spună în fiecare zi „bună dimineața”. Remarcă faptul că dragostea este dulce și frumoasă. Dragostea e un instinct uman cu însușiri deosebite, o patimă a inimii care naște pasiunea pentru celălalt. Este un sentiment cald, un dar mare lăsat de la Dumnezeu, pomenit chiar și în Biblie, în numeroase variante. Ea unește inima cu mintea și sufletul omului Din cauza fumătorilor, aerul din interior devenise greu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spontană, răsăritul soarelui sau valurile unei mări ce se lovesc vertiginos unele de altele. Bărbatul se lipi cu trupul lui încins de ea. Închise ochii, iar ultima percepție fusese aceea de a aștepta să simtă plăcerea de dinaintea actului. Sfâșiat de patima iubirii îi șopti : „Carlina, ești a mea, mi-ai promis să-mi fii soție! Ești iubirea mea, a vieții mele”, mai spuse cu măreție în glas. Cu draperiile trase în dormitor, cei doi făceau dragoste și nu se auzea decât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prilejul să plângă pe umărul cuiva, deși trecuse cea mai dificilă perioadă din viața ei de până atunci. Ca și Eva se lăsase ademenită când mușcase din mărul păcatului la care Dumnezeu lucrase cu migală, dorința ei fusese fierbinte. O patimă nebună îi cuprinse întreg trupul răvășindu-i gândurile și simțirea, făcând-o să îmbrățișeze cu bună știință nesăbuința, ispitită de flacăra vie a iubirii, acceptând de bună voie să fie femeia lui, fără a fi măritată. Corabia în care se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lor. Nu. Vorbim despre filme cu (anumite) pretenții, foarte adesea debuturi în lungmetraj filme curajoase, care vor să... și să... și să... Aproape că nu există lucru pe care regizorul român să nu-l vrea să-l vrea cu atâta patimă, încât nu mai e loc pentru putință... El vrea, de regulă, să fie un fel de Bergman și Tarkovski la un loc și cu ceva Fellini pe deasupra. Nu există destulă peliculă la noi în țară (era să zic în sat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
creată, a fost avizată de oameni lucizi și competenți! Dar nu mă face, omul lui Dumnezeu, să cred că așa se întîmplă și-n viață! Dar mi s-a întîmplat mie. De-aceea am și scris scenariul acela radiofonic cu-atîta patimă. Am întîlnit doctori care s-au entuziasmat la un buchet de flori sau o carte și erau în stare să mă dea afară din cabinet cînd am scos plicul cu bani... Livia se așază la masă și-mi surîde: Mănîncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pahar, un pas pe care trebuie să ai putere să-l faci... Dar ce rost are să ne cramponăm de asta, Mihai? exclamă ea, întinzîndu-mi mîna. Vino lîngă mine, te rog!... M-am așezat lîngă ea. Ne-am îmbrățișat lung, cu patimă, plini de dorință. Știi, a surîs stînjenită Tamara, retrăgîndu-se puțin, poate că nu trebuia să vin azi... Cum să-ți spun... Crede-mă că vreau și eu, dar... Bine, Tamara, am înțeles, i-am spus, alintîndu-i obrazul lipit pe pernă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
deoparte și-am trecut cu discuția la cu totul alte subiecte. Cînd m-am apropiat de ea și-am vrut s-o sărut, mă așteptam să spună "noi nu sărutăm", dar m-a dezamăgit, cuprinzîndu-mă în brațe cu sete și patimă. Se făcuse tîrziu, afară era vreme rea, așa că a hotărît să doarmă la mine. M-a primit lîngă ea, sub cearșaf, cu brațele desfăcute, însetată de îmbrățișare. Dar cînd am vrut să mă apropii mai mult, m-a oprit prompt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
este o certitudine, iar Fulvia, doar o cunoștință?! "...ca o floare de magnolie gata să se desfacă", ciudate vorbe, parcă mi le-a înfipt în creier și le simt dureroase la atingerea oricărui gînd. De ce?! Pentru că au fost rostite cu patimă?! Dar, oare, a fost patimă, sau teatru?! Și, la urma urmei, de ce-mi fac atîtea probleme pentru doamna Teona?! Ea ce mai caută în gîndul meu?! Doar nu m-or fi apucat părerile de rău că nu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doar o cunoștință?! "...ca o floare de magnolie gata să se desfacă", ciudate vorbe, parcă mi le-a înfipt în creier și le simt dureroase la atingerea oricărui gînd. De ce?! Pentru că au fost rostite cu patimă?! Dar, oare, a fost patimă, sau teatru?! Și, la urma urmei, de ce-mi fac atîtea probleme pentru doamna Teona?! Ea ce mai caută în gîndul meu?! Doar nu m-or fi apucat părerile de rău că nu m-am lăsat să fiu luat peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Fir-aș al naibii, că bine-i cînd învingi!... Și cum e "țara" aceea? întreb eu. Minunată!... Așa, în ochii lumii, nici eu nu o recunosc; dar acolo, în intimitate, cînd mă întîmpină cu mîna întinsă, plină de grație și patimă!... Numai că..., surîde Vlad trist, strîngînd din umeri, parcă m-am săturat să tot intru pe ușa din dos, pe scara de serviciu. Hai să închidem supapa și să trimitem azotul în rezervoare, zic, simțind că mă dor urechile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trei... "Ana de Niciunde"... gîndesc eu la cele spuse de moș Toader. Pentru el, toate Anele sunt sus, între stele; Doamna Ana a mea a rămas în mine, o simt în tot ce fac mai bun, dar mai ales în patima mea pentru literatură, pe care a știut să mi-o cultive; după șapte-opt luni de "dresaj", n-am coborît de la mansardă inorog, Ducipal nici atît, dar nici mîrțoagă n-am ajuns, cum aveam toate șansele ăsta-i esențialul. Intru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nedracu', dar am intrat și eu în joc... Întorc capul spre șef și-l privesc lung, întrebător. El își scoate o țigară și o aprinde. Trage cîteva fumuri, le savurează, apoi surîde: Numai doi oameni care s-au iubit cu patimă cîndva pot să se sfîșie astfel. Asta în public, spune grav Don Șef, că în particular, fiecare se mai gîndește la celălalt cu puțin suflet, are grijă, într-un fel, să nu-l lovească prea tare, ori să-l apere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îl incriminau pe Stelian Diaconescu/„Nicolae Anatol“/ „Artur“/ Ion Caraion, faptul că „fratele retezat“ care le trimitea la Paris texte și scrisori de revoltă împotriva dictaturii comuniste din România era aceeași persoană care semna delațiuni scrise împotriva lor cu toată patima invectivei și care, urându-i pe toți și iubindu-se doar pe sine, într-un mod paradoxal, scârbit și torturat, dar cu un amor-propriu feroce, nu „respectase“ nicicând principiul noncontradicției și nici logica terțului exclus (care ar fi trebuit să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-și schimbe hotărârea de a ne lua la Fălticeni? Dar expresia ta ne-a încântat și Papà a fost încă de pe atunci încredințat că ai aptitudini care le întrec pe ale altora. Scumpa mea, te strâng în brațe, cu patimă, cu tot ce este în mine căldură umană și sentiment divin, unice pe lume. M. c. p. 31 iulie [1950], luni [...] Azi prietena mea plângăreața mi-a arătat o fotografie foarte drăguță cu Mica și Mircea, în port național românesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te sărut, stau la căpătâiul tău, îmi plimb mâna pe fața ta, ca o oarbă, ca să-ți regăsesc chipul preaiubit. Duminică am să umplu casa cu flori în cinstea ta. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce doresc cu patimă: întoarcerea ta. Te iubesc infinit. M. 53/1950 I Duminică, 26 noiembrie [1950] Dulcea mea copilă iubită, încep astăzi, în camera asta plină de flori ca a unei cântărețe celebre - aș putea spune, precum Voltaire, „Chiar vreți să mă îngropați
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tul secolului al XIX- lea, Într-un oraș-port locuit de greci, de lângă Constantinopol : „Pe atunci În orașul Arnăutchioi nu locuiau decât creștini [= greci]. Evreii frecventau puțin orașele nelocuite de turci, căci ajungeau obiectul a tot felul de jigniri [...]. În timpul Săptămânii Patimilor nici un evreu nu Îndrăznea să se arate [pe chei]. Ștrengarii din Arnăutchioi, prinzând un contravenient, i-au uns barba cu smoală și i-au dat foc ; nenorocitul a alergat să se arunce În mare ca să scape de arsură” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vro duzină de jidovi grămădiți unii peste alții și lucrând Într-o atmosferă puturoasă”, „crâșme proaste ținute de jidovi stremțeroși”, „o crâșmă scârnăvă” cu „rachiu strâcat”, „un locaș mârșav, ce-ți insuflă dezgust și În care un jidov stremțuros speculează patimile răle” <endnote id="(444, p. 91)"/>. La rândul său, când scrie În 1840 despre murdăria evreilor ieșeni („de toate vârstele și de toate sexele”) și despre mirosul urât pe care aceștia Îl degajă, Alecu Russo folosește clișeele uzuale : evreii ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aceștia din urmă „trăiseră Într-o perfectă armonie și prietenie cu populația” <endnote id=" (261, p. 159)"/>. Cam În același timp, În articolul din 1876 citat mai sus, Mihai Eminescu considera și el că nu cârciumarul evreu era vinovat de „patima beției” de care suferea țăranul român, pentru că „orândarul” și „orânda” erau produse de circuitul economic descris de publicist. Adevăratul vinovat era pentru el moșierul român, care Își plătea țăranii În bonuri cu care ei puteau să-și cumpere rachiu din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unele confuzii cu „Sărbă toarea colibelor” (Sukot), dar de data aceasta nu sunt atestate legă turi Între aceste eresuri și fenomenele meteorolo gice <endnote id=" (127, p. 93)"/>. 4. Legenda jidovului rătăcitor În Europa Centrală și de Vest Motivul evanghelic „Patimile lui Isus” a generat În folclorul european legenda „evreului rătăcitor”, care are - pe scurt - următorul conținut : când Isus și-a purtat crucea pe Via dolorosa, s-a așezat să-și tragă sufletul pe o bancă din fața casei unui evreu cizmar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Isus Cristos - scria Blaise Pascal (Pensées, II), preluând teoria augustiniană -, n-am fi avut decât martori suspecți. Iar dacă ar fi fost exterminați, n-am fi avut martori deloc.” Or, „jidovul rătăcitor” Întruchipa la modul ideal martorul nemuritor al patimilor cristice. Această semnificație este prezentă atât În textul din 1836 („El al cărui sânge tu ai văzut curgând pe Golgota”), cât și, peste un secol, În poemul lui Fundoianu : „Nu pot să dorm o clipă, pân’ la sfârșitul lumii,/ nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a creștinătății, astfel ca Dumnezeu să poată vedea că suntem creștini” <endnote id="(121, p. 84)"/>. În secolele XIII-XVII, În Occidentul medieval, reactualizarea deicidului se producea În săptămâna Paștelui (mai ales În Vinerea Mare), prin interpretarea În piețe publice a Misterului patimilor lui Isus. Acest tip de spectacol dramatizat (Passionspiel) era atât de eficient și de convingător, Încât, la terminarea reprezentației, specta torii „făceau dreptate”, omorând mai mulți evrei din oraș sau incen diindu-le casele. Pentru a limita efectul unor astfel de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
incen diindu-le casele. Pentru a limita efectul unor astfel de excese, În 1338, de exemplu, autoritățile din Freiburg au cenzurat unele scene antievreiești din spectacol, iar În 1469, la Frankfurt, au pus sub protecție casele evreilor după reprezentarea publică a Patimilor lui Isus <endnote id="(41, p. 147)"/>. Probabil că situații similare au generat proverbul maghiar „Îi e frică precum evreului În Vinerea Mare” <endnote id="(3, p. 66)"/>. Un caz interesant, deși izolat, s-a petrecut În Moldova la Începutul perioadei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
similare au generat proverbul maghiar „Îi e frică precum evreului În Vinerea Mare” <endnote id="(3, p. 66)"/>. Un caz interesant, deși izolat, s-a petrecut În Moldova la Începutul perioadei regulamentare. Este vorba de imitarea În derâdere de către evrei a Patimilor lui Isus. Faptul s-a produs În noaptea Paștelui creștinesc, la 28 martie 1836, În Târgu Ocna (ținutul Bacău), localitate În care erau Înregistrați 5.000 de creștini și 109 evrei. În noaptea Învierii, câțiva evrei, amețiți de băutură, s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]