15,863 matches
-
dualist al derivației pitagoreico-platonice dezvoltat apoi de stoicism, referitor la aportul sufletului față de trup, este exprimat de ideea sprijinului (sinéchein). Realitățile pământești în reciprocitatea raporturilor dintre creștini și lume erau trăite într-o optică transcendentă, unde perceperea conceptului clasic de patrie, aspect particular al polisului și al raportului personal cu pământul părinților, căpăta o valoare secundară: se considerau pàtroikoi, rezidenți într-o comunitate de cetățeni, îndreptați spre o patrie superioară. Prevederea a determinat creștinii să participe cu o anumită detașare față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lume erau trăite într-o optică transcendentă, unde perceperea conceptului clasic de patrie, aspect particular al polisului și al raportului personal cu pământul părinților, căpăta o valoare secundară: se considerau pàtroikoi, rezidenți într-o comunitate de cetățeni, îndreptați spre o patrie superioară. Prevederea a determinat creștinii să participe cu o anumită detașare față de activitățile civile, depășind legile acesteia prin modalitatea lor de a trăi, în virtutea esenței noii religii. Acest aspect ne arată prioritatea conștiinței față de coerciția produsă din exterior; odată cu creștinismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cazul identificării cu un stat absolutist ori sacralizat. Ad Diognetum poate fi luată ca model de analiză a motivelor implicite ale mentalității creștine, care ar fi putut să-i țină pe creștini departe de armată. Deși creștinul nu are o patrie, el trebuie să ofere lumii un sprijin, să aibă o iubire necondiționată față de aproapele, fiindu-i interzis să asuprească ori să folosească violența împotriva celui slab. În această situație e puțin dificil să-l vedem înrolându-se benevol, întrucât implicarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aibă o iubire necondiționată față de aproapele, fiindu-i interzis să asuprească ori să folosească violența împotriva celui slab. În această situație e puțin dificil să-l vedem înrolându-se benevol, întrucât implicarea sa ar fi însemnat recunoașterea apartenenței la o patrie pământească și cedarea în fața statului, care recurge la agresiune pentru a-și impune pacea. 2.1.3. Iustin În secolul II, Părinții Bisericii se bucurau să prezinte convertirea creștină, prin categorii folosite deja de profeți, reluând mai ales profeția din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
condiția ca împăratul să rămână în sfera competenței sale, fără pretenții de ingerință în domeniul religios. Dacă nu se creează un asemenea conflict, creștinii sunt gata să colaboreze pentru binele statului, după cum ne mărturisește Origene: Creștinii fac mai mult bine patriei decât restul umanității, prin educarea cetățenilor, prin învățarea evlaviei față de Dumnezeu..., respingând astfel acuzația de izolare adusă creștinilor. Creștinii nu fugeau de responsabilitățile civile și nici de funcțiile publice din dezinteres față de res publica, fiind implicați în buna desfășurare a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de pace este prezentă și în Contra Celsum, V, 33, unde Biserica nu este considerată o națiune particulară, cu legi și tradiții proprii, ci o instituție universală supusă legii lui Cristos. În Origene, conceptul de Biserică îl substitue pe cel de patrie, cu consecința că legislația divină depășește legile civile chiar și cu vechime. Mențiunea profeției lui Isaia asupra păcii universale ne dezvăluie realizarea acesteia în realitatea timpului, în așteptarea unui viitor în care mesajul evanghelic va pătrunde întreaga lume iar noua
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgâne, autorul critică poezia și filozofia care contribuiau la răspândirea erorii unei glorificări obținute cu prețul sângelui altor ființe umane. După ce a discutat despre natura adevăratei virtuți, în polemică cu poetul păgân Lucillius, Lactanțiu comentează un hexametru criticând conceptul de patrie (Divinarum Institutionum, VI, 6, 18). Concepția greșită despre mediul cultural și teritoriul în care cineva trăiește duce la interpretarea exclusivistă a categoriei de patrie în opoziție cu gândirea conținută în Ad Diognetum, 5, unde creștinul este considerat cetățean al lumii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
natura adevăratei virtuți, în polemică cu poetul păgân Lucillius, Lactanțiu comentează un hexametru criticând conceptul de patrie (Divinarum Institutionum, VI, 6, 18). Concepția greșită despre mediul cultural și teritoriul în care cineva trăiește duce la interpretarea exclusivistă a categoriei de patrie în opoziție cu gândirea conținută în Ad Diognetum, 5, unde creștinul este considerat cetățean al lumii. Contrariul, strivește legătura care ar trebui să păstreze întreaga omenire unită, având ca rezultat nașterea unui stat imperialist fondat pe violență. Divizarea neamului uman
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinul este considerat cetățean al lumii. Contrariul, strivește legătura care ar trebui să păstreze întreaga omenire unită, având ca rezultat nașterea unui stat imperialist fondat pe violență. Divizarea neamului uman în atâtea lumi distincte și geloase de propria morală și patrie, duce la discordie și violență dat fiind că avantajele fiecărui popor sunt asociate dezavantajelor altuia, o vătămare gravă adusă dreptății care se află într-o profundă antiteză cu folosirea armelor și este cu certitudine absentă acolo unde domnește legea celui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adusă dreptății care se află într-o profundă antiteză cu folosirea armelor și este cu certitudine absentă acolo unde domnește legea celui mai puternic. Conceptul de dreptate este legat de cel al nonviolenței și al păcii: nimeni nu poate ajuta patria printr-o violență potențială ori prin ură și nici prin prepotență și crimă colectivă. Principiul de patrie, specific mentalității curente timpului lui Lactanțiu, era contrar ideii de fraternitate umană, deoarece judecata de evaluare a virtuții era determinată de exterminarea altor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acolo unde domnește legea celui mai puternic. Conceptul de dreptate este legat de cel al nonviolenței și al păcii: nimeni nu poate ajuta patria printr-o violență potențială ori prin ură și nici prin prepotență și crimă colectivă. Principiul de patrie, specific mentalității curente timpului lui Lactanțiu, era contrar ideii de fraternitate umană, deoarece judecata de evaluare a virtuții era determinată de exterminarea altor popoare și de îmbogățire în detrimentul orașelor cucerite. Cel mai grav lucru a fost falsificarea substanțială a culturii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
opinia sa, legile statului nu căutau înfăptuirea dreptății ci pe aceea a utilității (utilitas), ceea ce nu era îngăduit între frontierele unei nații devenea învoită împotriva altor popoare, iar masacrele, distrugerile de orașe și jefuirile ar fi o dovadă. Dacă legile patriei sunt nedrepte față de alte neamuri, atunci nu pot fi considerate obiectiv nici măcar drepte, autorul atrage atenția asupra legilor care aduc neajunsuri individului. În aceste condiții, trasează figura creștinului ca mărturisitor al păcii și al reconcilierii în fața violenței (Instituțiile divine, VI
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dacă cei care luptă pentru voi sunt fără îndoială protejați pe timpul serviciului militar: cu cât mai mult trebuie să aveți grijă de cei care luptă pentru Dumnezeu. Pentru el, acțiunea războinică a soldatului, care în timp de primejdie își apără patria de invazie, e total ireproșabilă: Tăria soldatului, care în război își apără patria de invazia barbarilor, ori în propriul oraș, își apără poporul și prietenii de delincvenți, este foarte corectă. Cine nu-și apără proprii cetățeni de dușmani, le aduce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu cât mai mult trebuie să aveți grijă de cei care luptă pentru Dumnezeu. Pentru el, acțiunea războinică a soldatului, care în timp de primejdie își apără patria de invazie, e total ireproșabilă: Tăria soldatului, care în război își apără patria de invazia barbarilor, ori în propriul oraș, își apără poporul și prietenii de delincvenți, este foarte corectă. Cine nu-și apără proprii cetățeni de dușmani, le aduce acestora o ofensă asemănătoare cu cea provocată de dușmani: Semnul virtuții nu se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
popor imens, madianiții, dușmanul lor puternic (cf. Jud. 8, 8); faptele eroice ale lui Ionatan, care, deși tânăr, a dat dovadă de bărbăție într-o mare bătălie (cf. 1Re 14, 1); faptele de bravură ale macabeilor, care au învins dușmanul patriei lor în zi de sâmbătă. Vorbind despre ei, Ambroziu, se exprima cu multă emoție spunând că: Mai întâi voi vorbi despre poporul părinților. Ei, fiind gata să lupte pentru apărarea templului lui Dumnezeu și pentru Lege, asaltați fiind de dușmanii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
regulile episcopului african au fost acceptate și s-au impus ca normă a Bisericii, fapt constat de el însuși prin sentințele unor eminenți scriitori creștini, papi și episcopi, care au sancționat îndatorirea precisă a creștinului de implicare în apărarea frontierelor patriei aflate în pericol. Bazându-și afirmațiile cunoscutul episod al lui Ioan Botezătorul, Augustin considera serviciul militar ceva învoit. Dacă creștinismul ar fi suprimat toate războaiele, soldaților care în Evanghelie îi cereau profetului un sfat referitor la mântuirea lor, li s-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ori este învins, i se cuvine îndurarea, mai ales dacă nu se teme de tulburarea păcii. Luptătorii care se inspiră din legea Evangheliei sunt soldați cu adevărat ideali, iar națiunea care îi are, una cu adevărat fericită. În apărarea instituțiilor patriei și a pământului propriu, acești soldați fac să triumfe dreptatea și nu dau frâu liber răului, așa cum se întâmplă în mai toate războaiele. Celor care susțineau că doctrina creștină ar fi prin esența sa potrivnică statului, le răspundea cu satisfacție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Chaltris sunt într-adevăr puternice, și le lansează pentru a-i trezi din nepăsare, din insensibilitate și inconștiență pe cetățenii romani, fii denaturați ai unei mame atât de mari, dedați chefurilor și viciilor, cu sufletul golit de Dumnezeu și de patrie. Nu-i mai trezea nici un orgoliu, nici un apel nu-i mai mișca, nici o voce nu-i mai atrăgea, ba chiar spre surprinderea sfântului, cât de slabi rămăseseră în fața seducției răului, abandonând calea lui Dumnezeu, devenind lași și plini de frică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nici un orgoliu, nici un apel nu-i mai mișca, nici o voce nu-i mai atrăgea, ba chiar spre surprinderea sfântului, cât de slabi rămăseseră în fața seducției răului, abandonând calea lui Dumnezeu, devenind lași și plini de frică înaintea armatelor dușmane, abandonând patria tristului destin, pradă popoarelor necivilizate, scriind o pagină de rușine în istoria Romei! Pierite fiind sentimentele dragostei de patrie, uzate idealurile de glorie și măreție, respinsă sau poate prea puțin înțeleasă virtutea romană, pentru reînsuflețirea trupurilor vlăguite și a sufletelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cât de slabi rămăseseră în fața seducției răului, abandonând calea lui Dumnezeu, devenind lași și plini de frică înaintea armatelor dușmane, abandonând patria tristului destin, pradă popoarelor necivilizate, scriind o pagină de rușine în istoria Romei! Pierite fiind sentimentele dragostei de patrie, uzate idealurile de glorie și măreție, respinsă sau poate prea puțin înțeleasă virtutea romană, pentru reînsuflețirea trupurilor vlăguite și a sufletelor moleșite, Ieronim le oferea armele religiei creștine ca mijloc de înviere morală și tărie fizică, singurele capabile să mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care cred că vor muri dacă vor atinge acel pământ! Și nu înțelegem cuvintele profeților: Vor fugi o mie la amenințarea unuia singur? (Is 30, 17). Ieronim preamărind arta războiului și tăria unei armate, îi îndemna să lupte pentru apărarea patriei străbune și a civilizației romane. Asemenea lui Augustin, considera că războiul nu este rău în esența sa pentru că Dumnezeu se slujește de acesta în scopurile sale misterioase. Vedea în război o armă eficientă în mâna lui Dumnezeu pentru a-l
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a pierdut pe cele cucerite. Iovian, după ce a gustat bunurile regale, a murit sufocat de mirosul cărbunilor aprinși, arătând tuturor ceea ce reprezintă de fapt puterea umană. Valentinian, după ce și-a văzut țara devastată și a fost constrâns să-și abandoneze patria nerăzbunată, a murit din cauza continuelor vomitări de sânge. Fratele său, Valens, învins în război de goți în Tracia, a murit în același loc și în aceleași condiții, și a fost înmormântat în același mormânt. Grațian, trădat de armata sa și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în fața celor prezenți. Câțiva soldați au fost martorii oculari ai pătimirii, morții (cf. In 19, 23-34) și învierii glorioase a lui Isus (cf. Mc 27, 4). E foarte probabil ca tocmai aceștia să fi fost cei care, reîntorcându-se în patrie și precedându-i pe apostoli, ar fi mărturisit pentru prima oară conaționalilor lor despre Cristos și învățăturile sale. Treptat, stima și respectul amintit s-au transformat în simpatie și amiciție atunci când, discipolii lui Cristos, și-au dat seama că soldații
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
s-au botezat într-o singură zi, iar într-o alta vreo 5.000, pentru ca mai apoi să stăruie împreună în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciune. Însuflețiți de zelul neofiților, soldații abia reîntorși în patrie, sub impulsul și indicațiile Apostolilor Petru și Paul, s-au reunit și au săvârșit convertiri (fiind centurion, Cornelius a istorisit probabil experiențele sale religioase și celor de la curtea imperială), constituind acea Biserică, care mai apoi se va considera fondată de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vătămătoare ale acestei erezii creștine în urma răscoalei egiptenilor (296), la care maniheii au participat personal, încurajați de Narses, care se folosea de ei pentru o intensă propagandă antiromană în zonele mărginașe cu imperiul său. Împărații tetrarhiei cunoșteau că maniheismul, prin patria de origine și prin religia sincretistă, de orientare budisto-zoroastriano-creștină, se distingea net de creștinism, motiv pentru care se uneau cu aceștia din urmă, pentru a-l combate. În campaniile contra perșilor, Galerius a constatat existența anumitor idealuri antimilitariste între maniheism
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]