7,636 matches
-
km sud-est de Varșovia în Polonia, unde a activat la sfârșitul vieții sale fondatorul acestui curent sau curți hasidice, rabinul Itzhak Meir Alter. La finele secolului al XIX-lea circa jumătate din locuitorii Gorei Kalwaria erau evrei. După 1941 au pierit în ghetoul Varșoviei, circa 3,500 persoane. Hasidismul Gur se caracterizează prin severitate și profund conservatism în ceea ce privește regulile și obiceiurile legate de festivitățile obștii și familiei, condițiile de locuit, viața conjugală și sexuală și separarea strictă între sexe. Valoarea care
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
a fost condusă de fratele său, Nehemia. Aceasta a devenit "nava amiral" a învățământului hasidic Gur până în zilele noastre. Ulterior a luat ființă o filială - Hidushei HaRIM - și la Tel Aviv . Majoritatea hasidimilor Gur sau Gerer, peste 100,000 au pierit în Holocaust (Shoah). În 1940 Avraham Mordehai Alter a izbutit să fugă împreună cu trei fii, Israel Alter, Simcha Bunim Alter și Pinchas Menachem Alter, în Palestina, unde ei au început să refacă mișcarea lor religioasă. Principalele centre din Israel ale
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
Armata lui Frederik concentrată în ținutul Scania respinge cu eficiență gloata de 8000 de tărani adusă de Soren, iar generalul Johannis Rantau îl învinge la bătălia dela Lund din aprilie 1525. În urma bătăliei, răsculații au dat bir cu fugiții; au pierit însă și nevinovații care s-au găsit în calea lor. Metoda aceasta de a presăra moarte în cale și de a folosi scutul uman a fost practicată și în Europa de Est și Asia de către Imperiul Otoman, procedeu ce ni-l descrie
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
s-a ivit odată o stea pe care unele viețuitoare inteligente au descoperit rațiunea. A fost clipa superbă și înșelătoare a istoriei universale. Dar numai un minut. Steaua, abia după două respirații ale Universului, îngheță și viețuitoarele inteligente trebuiră să piară. ...Cum de nu iscodește cineva un astfel de basm?...”". Ulterior, scriitorul a revizuit textul în vederea unei eventuale republicări, optând, potrivit criticului Ovid S. Crohmălniceanu, pentru titlul "Orașele scufundate". Ediția a II-a a fost publicată în anul 1966 de către Editura
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
emigrează în Palestina. În 1940 se întoarce în Europa și intră în Armata Britanică. Face parte din "Jewish Brigade", unitate militară a evreilor din Palestina în cadrul armatei britanice. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, aflând că mama sa pierise în Lagărul de concentrare Auschwitz, refuză să se mai întoarcă în Germania. Revine în Palestina și participă la Războiul Israelului pentru Independență. După încheierea studiilor la Universitatea Ebraică din Ierusalim, emigrează în America de Nord. Mai întâi este profesor în Canada la
Hans Jonas () [Corola-website/Science/334253_a_335582]
-
Holocaustului), prescurtare a denumirii Yom Hazikaron laShoá velaGvurá יום הזיכרון לשואה ולגבורה - Ziua Amintirii Holocaustului și a Eroismului) este în Israel și într-o parte din comunitățile evreiești din Diaspora ziua comemorării celor aproximativ șase milioane de evrei care au pierit în Holocaust ca rezultat al acțiunilor Germaniei naziste și ale aliaților ei, precum și a comemorării rezistenței evreiești în acea perioadă. Yom Hashoá este în Statul Israel o zi de doliu național. În 12 aprilie 1951 Knessetul a fixat dată de
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
Tisha be'av în vreme de vară și 10 Tevet în vreme de iarnă. Câteva grupări ultraortodoxe între care hasidimii din Satmar își reamintesc de victimele Holocaustului în ziua de 20 Sivan, zi de post istoric, care comemora pe evreii pieriți de mână cruciaților în Europa și Palestina și de cea a ucrainenilor conduși de Bogdan Hmelnițki în 1648. Hasidismul Slonim a stabilit ca Zi a Amintirii 6 Heșvan, ziua lichidării lagărului Koldicevo, în care au fost omorâți mulți din hasidimii
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
ajutoare. La înmormântarea celor peste o sută de copii a venit Regina Maria și regele copil Mihai. O lungă perioadă de timp, în sat nu au mai avut loc nunți, botezuri, cumetrii sau alte petreceri. Cele 116 suflete care au pierit în flăcări sunt pomenite anual în Săptămâna Luminată. Pe locul bisericii arse a fost ridicat un monument în memoria locuitorilor care și-au pierdut viața în urma tragicului eveniment. Dramatica întâmplare a constituit subiectul filmului documentar "Focul", care a primit Marele
Incendiul de la biserica din Costești, Argeș () [Corola-website/Science/335043_a_336372]
-
au fost forțate să se retragă. Când bătălia s-a încheiat, cavaleria grea mamelucă a realizat ceva ce nu a fost posibil până atunci: să învingă mongolii în luptă. Kitbuqa și aproape toată armata care a rămas în regiune au pierit. este importantă deoarece este cea mai veche confruntare cunoscută în care au fost folosite tunuri de mână explozive ("midfa" în limba arabă). Acești explozibili au fost folosițo de mamelucii egipteni pentru a speria caii mongoli și cavaleria și să cauzeze
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu lucrările lui Gustavo Venturi (1830-1898) și Carlo Vittadini (1800-1865). Dar evenimentul decisiv pentru cercetările sale micologice în Trentino a fost scrisoarea sa către profesorul de botanică de la Universitatea din Padova, Pier Andrea Saccardo (1845-1920), în care a solicitat să aibă voie de a întrebuința lucrările acestuia, profesorul dându-i disponibilitatea sa. De atunci, de fapt, s-a născut o prietenie fructuoasă precum și o colaborare de lungă durată între cei doi. În
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
o altă bombă. Bombele au ucis 44 de oameni și au rănit 75, si au provocat pagube serioase portavionului, inclusiv blocarea unui lift care avea funcția de urca avioanele din hangar pe punte. Douăsprezece dintre cele 19 bombardiere japoneze au pierit în acest atac. Douăzeci de minute mai tarziu, 16 avioane torpiloare Zuikaku au sosit și s-au despărțit pentru a ataca "Enterprise". Un grup de bombardiere torpiloare a fost atacat de două avioane de vânătoare Wildcat care au doborât trei
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
au atacat portavioanele "USS Enterprise", Dakota de Sud și crucișătorul Portland, dar toate torpilele lor au ratat sau au rămas neexplodate, fără să producă pagube. Atacul s-a terminat la ora 10:53; nouă din cele 16 avioane torpiloare au pierit în acest atac. După suprimarea celor mai multe incendii de la bord, la 11:15 "Enterprise" și-a redeschis puntea de zbor pentru a primi avioane care se întorceau din atacurile americane de dimineață asupra forțelpor navale japoneze. Cu toate acestea, doar câteva
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
să se ocupe de întreținerea grădinii, l-a restituit Mariettei Bolza, nepoata lui Sándor Vigyázó, care a apelat împotriva testamentului. În 1936 Marietta Bolza a vândut castelul și parcul unui avocat din capitală. Sub noii proprietari colecțiile botanice s-au pierit, iar castelul a fost demolat. În perioada celui de al doilea război mondial și în perioada imediat următoare grădina a suferit multe avarii. În mai 1946 grădina a fost dată Muzeului Național de Științe Naturale cu scopul de a înființa
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
Secția 35”. La 13 mai 1948, cu zi înaintea proclamării Statului evreiesc Israel, sătul Kfar Etzion a căzut în mâinile armatei transiordaniene, Legiunea Arabă. 242 evrei, membri ai kibutzului, luptători ai Palmah și ai Forței de teren a Haganei au pierit în lupta. Câteva zeci de luptători și civili care s-au predat forțelor regulate ale Legiunii Arabe, au fost masacrați de soldații transiordanieni și de arabii palestinieni locali. Doar patru dintre luptătorii evrei au reușit să scape cu viața. Celelalte
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
și drept urmare, a suferit o represiune sângeroasă. Ibrahim pașa a asediat cetatea, și când aceasta a fost nevoită să depună armele la 4 august, a suferit numeroase violențe și jafuri. S-a apreciat ca circa 500 din locuitorii musulmani au pierit în apărarea orașului, iar alți 750 au fost luați la oaste cu forța. 120 tineri au fost răpiți și puși la dispoziția ofițerilor egipteni. Majoritatea locuitorilor au fugit din timp în dealurile din jur. Mulți dintre evrei au fugit la
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
emigrarea în Palestina. După un an, în octombrie 1948 el a emigrat în Israel, statul evreiesc de curand proclamat și aflat în plin război pentru independență. Tatăl său l-a așteptat la sosirea în portul Haifa. Întreaga familie a tatălui pierise în Holocaustul evreilor din Ungaria. Mama sa a sosit și ea mai tarziu, după ce a fost internată într-un lagăr în Cipru pentru o perioadă de timp de către britanici, împreună cu alți emigranți evrei. Klein a stat o vreme într-un
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
unele subterane, precum cele de la Vorwerk Mitte, Lehesten, sau Redl-Zipf, Austria. În prezent, lângă fosta fabrică Mittelwerk, a fost ridicat un monument în amintirea celor 60 000 de oameni închiși, și a celor aproximativ 20 000 de deținuți care au pierit. Vizitatorii pot face un tur al muzeului, în care încă se mai găsesc piese ale rachetelor. Revista "After the Battle" menționează despre rachetele de la Mittelwerk: „V-1 și V-2 sunt singurele arme a căror fabricare a luat un tribut
Mittelwerk () [Corola-website/Science/335768_a_337097]
-
său și jură răzbunare. Știind de venirea sa, Hector o conduce pe soția sa, Andromaca, spre un tunel secret de sub Troia și îi spune să-l aducă aici pe copilul lor și pe orice supraviețuitor al Troiei, în caz că el va pieri și orașul va fi distrus. A doua zi, Ahile ajunge în fața Troiei și cere ca Hector să iasă afară. Cei doi se luptă și par egali până la un moment dat, după care Ahile îl învinge și îl omoară, târându-i
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
a fost cauza unui declin brusc și rapid a populațiilor de maimuțe mari care trăiau în aceste țări. Astfel, numărul de cimpanzei a scăzut cu aproape 80% în nord-estul Gabonului în ultimul deceniu și sute de mii de gorile au pierit în nord-vest Republicii Congo. Un studiu serologic, efectuat pe 790 prelevări de la douăzeci de specii de primate din Camerun, Gabon și Republica Congo a arătat de asemenea că 12,9% dintre cimpanzei sălbatici aveau anticorpi IgG anti-Ebola, unele dintre eșantioane
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
di Caterina". Prin intermediul pictorului Capogrossi, în 1936 Elsa Morante îl cunoaște pe scriitorul Alberto Moravia cu care se căsătorește pe 14 aprilie 1941. Împreună îi vor cunoaște și frecvența cei mai mari scriitori și gânditori italieni ai vremii, printre care Pier Paolo Pasolini (cu care Elsa va păstra lungă prietenie până la ruperea definitivă a relațiilor din jurul anului 1971), Umberto Sabba, Atttilio Bertolucci, Giorgio Bassani, Sandro Penna, Enzo Siciliano. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a fugi de represaliile naziștilor
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Asor Roșa (a cură di), "Letteratura Italiană Einaudi", "Opere", vol. 4, tomo ÎI, Torino, Einaudi, 1996, pp. 685-712 Ștefania Lucamante, "Elsa Morante e l'eredità proustiana", Firenze, Cadmo, 1998 Marco Bardini, "Morante Elsa, italiană. Di professione, poeta", Pisa, Nistri-Lischi, 1999 Pier Vincenzo Mengaldo, "Menzogna e sortilegio: Elsa Morante, în Franco Moretti "(îngrijita de), "Îl romanzo", vol. 5: Lezioni, Torino, Einaudi, 2003, pp. 571-584 Concetta D'Angeli, "Leggere Elsa Morante: Aracoeli, La Storia e Îl mondo salvato dai ragazzini," Romă, Carocci, 2003
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Bustul generalului Alexandru Cernat este opera sculptorului român Ion Georgescu, fiind dezvelit în anul 1894. Bustul cu o înălțime de 0,90 m este turnat în bronz și este așezat pe un piedestal din piară înalt de 1,60 m. Bustul îl înfățișează pe general în uniformă militară. Pe latura din față a piedestalului se află o placă din bronz bogat ornată cu elemente simbolice, constând din vulturi, arme și frunze de laur. În partea
Bustul generalului Alexandru Cernat din București () [Corola-website/Science/332760_a_334089]
-
le Toresele; "canalul turnulețelor") este un canal din Veneția în sestiere Dorsoduro. Pe lunga sa porțiune sudică, el este uneori numit Rio Piccolo del Legname și pe porțiunea nordică, paralelă cu Canal Grande, Rio Pietre Bianche ("în venețiană Rio delle Piere Bianche). Un vechi palat cu un turn, în prezent distrus, se numea "dalla Torresella", ceea ce s-a transformat apoi în dalle Torreselle, poreclă a ramurii familiei "Venier", care i-a fost proprietară. Acest palat avea o fațadă înspre Canal Grande
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
fusese lăsată în 1586 de către văduva primului arhiconfreriei San Rocco. În cele din urmă, întreaga clădire a căzut în mâinile familiei "Dona", terminând prin a fi numit și "dalle Torreselle". În cronici, acest canal fost numit, de asemenea, Rio delle Piere Bianche, probabil din cauza albeții pietrelor de pe malul său (denumit anterior "Fondamenta Zorzi o Bragadin", iar astăzi "fondamenta Ospedaleto") și pe care se afla spitalul "della Frescada". Rio de le Toresele are o lungime de aproximativ 380 de metri. El pornește
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
transformă în forma sa adultă, care trăiește în intestinul acestei pasări. Aceasta ajunge la maturitate în 1-3 zile și produce ouă care sunt eliberate în apă prin excrementele păsării încheind astfel ciclul și inițiind ciclul următor. După depunerea ouălor, viermii pier. Timpul de ședere a parazitului la pasărea acvatică este foarte scurt (2-5 zile) și trecerea formei plerocercoide la ligula matură este de asemenea foarte scurt. Ligula este agentul patogen al ligulozei la pești (crap, caras, novac, cosaș) și produce mari
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]