7,756 matches
-
pare ușor. Pentru sulmonez erau, fără îndoială, importante zvonurile, care circulau printre opozanți, cu privire la bătălia de la Modena și la moartea celor doi consuli 456. Aceste zvonuri ne sunt transmise de C. Suetonius Tranquillus (Aug., 11): "deoarece în acest război au pierit Hirtius pe câmpul de luptă și Pansa de o rană, a devenit credibil zvonul că amândoi au fost uciși din voia lui (= Augustus), pentru ca, odată ce Antonius a fost pus pe fugă, iar republica privată de cei doi consuli, el, unicul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cerc de durere se Încheie cu intrarea În alt cerc al durerii. Obiectul liric a devenit o capcană, adăpostul este o Închisoare mai mare, salvarea este o sursă nouă de suferință. Glasul interior ascultă acum „jalnicul glas” al lucrurilor ce pier, ochiul descoperă vederea „cea tristă” a pietrelor În ruină. Ocrotirea este, În fapt, o instalare Într-o durere mîngîietoare, adăpostul ia Înfățișarea unui mormînt: „Să viu spre mîngîiere să plîng p’acest mormînt.” Există la CÎrlova, ca la toți preromanticii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori, Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să-l facă fericit, Și neputînd găsi-o, În vreme ce-o dorește, În negura mîhnirii mai mult s-a rătăcit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cea hrăpită semeț mă-ntraripam. Ele zîmbea la rîvna-mi ș-Îmi Împuta-ndrăzneala, Poruncitorul deget Îmi arăta greșala. Nebun d-a mea rușine mai repede zburam”, dar explicația este, din fericire, tulbure, imaginile sînt fugitive, dragile ființe” ale poetului se aburesc, pier În văzduh (văzduhul visului), și mesajul de la suprafața versurilor se Întunecă. Ce este, Încă o dată, acest sfînt nesațiu, acest delir mare, dar nalta Înfocare, dar, mai cu seamă, cum să citim versul: „Cu mintea-mi cea hrăpită semeț mă-nțraripam”?! De
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Capete de angeli, de demoni picioare, Aripă cerească una se mai vede, Alta infernală la vale-nnegrește, Monstru la alți capul În abis precede Talpele, lumină În cer mai lucește. Neagră, fumegîndă acum sînt volvoare, Nume, suvenire din ceruri le pier.” Nu este greu de observat că prăbușirea atrage după sine și schimbarea statutului fizic al ființelor aeriene: ele trec printr-o rapidă metamorfoză care Înseamnă degradarea În ființe materiale. Elementele aeriene trec și ele printr-o stare de „desfigurare”. Eterul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sacru, rizolvat comunul. Cetate! rezidență-imperială Mirelui-popol, d-angeli custodită, Tindă cerească și universală!” Imaginația lucrează, aici, prin acumularea de suavități. Suavitățile sînt luate, apoi, În primire de retorica ideologică și morală a poetului și, În multe cazuri, suavitățile, viziunile mari, armoniile pier În spuma frazelor goale. O energie aeriană extraordinară ascunde erosul heliadesc. O parte, o fază a erosului. Cea de Început, de dinaintea stabilizării lui. Căci, vom vedea deîndată, Heliade este În poezia erotică mai moralizator decît oriunde. Simțul (plumbul) datoriei se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ardoare lacomului său prunc sub supravegherea unui seraf caritabil, Însă „objectul adorabil al ardorilor materne” (și, fatal, paterne) Îl găsim, În toată plinătatea, În Anatolida. El se naște din imponderabilele unui târziu necunoscut, cunoaște momentul mistic al nuntirii și apoi piere misterios, totul desfășurîndu-se Într-un regim de purități aeriene. Cerul, vegetația, rîurile care veghează idila biblică constituie o sinteză de virtuți virginale. Iarba e mlădioasă și „Îndamascată” cu flori, din fîntîni curge apă limpede și, adunate În rîuri, apele se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poem. Stînca, valea, turnul, cîmpia, casa de pe muchea dealului sînt locuri pentru scurte răgazuri. Minuturi de liniște și plăcere. CÎnd minutul trece, spiritul se aruncă din nou În golurile dezamăgirii: „CÎnd tot ce e-nalt cade și cînd mărirea piere, Mărirea, Înălțarea, la ce le mai doriți?” Poemul erotic nu schimbă nici peisajul, nici ritmul discursului liric. Erosul nu intimidează prea mult pe moralist. Poezia cea mai vaporoasă are o judecată morală În interiorul ei. Față În față cu imaginea lilială
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
durerii („Închinat durerii”), aruncat Într-o lume străină („străin În lume, lipsit de orice bine”), făcut să cunoască mereu gustul lacrimilor și desfătarea plînsului. Poetul care anunță nașterea unui timp mai bun crede că „tot ce e-nalt aide” și piere. Apare, astfel, o nepotrivire Între morala omului și vizionarismul poetului. Viitorul este construit pe o mare decepție. Voința de Înălțare, mărire a obiectului este frînată de irepresabila, inepuizabila dezamăgire. Se pune astfel Întrebarea dacă Gr. Alexandrescu nu-și construiește, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că moartea poate s-o unească În eternitate cu dulcele-i amant (Leili). CÎșlar-agă dă Rabiei, sultana favorită a lui Mahomed al IV-lea, o rivală ce „arde-n frumusețe lumească și divină”, și sultana face ca tînăra baiaderă să piară În mare (Rabie). Scenariul se repetă În alte poeme: Întîlnirea amanților, fuga, urmărirea și pedepsirea celor care nesocotesc legile haremului. Marea este mormîntul pasiunilor tinere și imprudente. Este, totodată, promisiunea unei reîntîlniri, promisiunea unei răscumpărări În altă existență, mai pură
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
d-unde s-aripează, P-al lor car de roze fragedele zori, Din a cărui undă și-a făcut mirază Bolta azurată, aurînd de flori. Ale sale fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întîi un vuiet surd, grozave șoapte, zgomot lung, Înădușit, apariția, apoi, a oardelor ca un nor negru ce se lățește și acoperă orizontul. Norul devine o hidră, hidra se metamorfozează În neguri otrăvitoare, vifor de urgie, după care negurile, viforul pier În pustiu... Imagini, toate, ale unei violențe materiale ce se dezagregă ușor. O agresivitate ce se scurge ca apa În nisipurile secetoase... În aceeași tehnică sînt compuse și poemele din Ostașii noștri: o retorică mai obosită, bazată aproape În exclusivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
energia cosmică a amorului În Sorin și În Conrad. O modificare s-a produs În marele univers de cînd s-a născut iubirea: „De cînd iubesc, Smarando, vezi soarele e rece, Și stelele În aer s-au stins și au pierit...” dar intuiția se oprește aici: poetul nu produce concepte, n-are sentimentul limitelor, nu c un pasionat rece. Să mai spunem o dată că În privința plăcerii sexuale poetul român e, În genere, discret. Iatacul este un loc de plăceri ascunse. Erotismul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este, desigur, natura. Conachi Îi asociază marele univers: „Munții, stîncile răsună de cumplitul meu suspin, Ceriul stă la Îndoială...”. Martorii sînt, În fapt, niște curieri sentimentali. Ei duc cui trebuie mesajul fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cunosc pricina de ce atît pătimesc, Plîng, vărs păraie de lacrămi, dar toate-mi sînt În zadar, Că nu pot să-mi stingă focul, cît de puțintel măcar...”. Un Ienăchiță Într-un vers Însă de 15-16 silabe. CÎntecul purifică („parcă Îmi piere focul și simț că mă răcoresc”), dar Amor nu cedează. Imaginea incendiului cosmic este remarcabilă: „Arde-ntraga lume-n pară, și elementele toate...”. Tema celui de al treilea „consert” (cîntec) este aceea de ordin fiziologic: prăbușirea fizică a subiectului erotic, trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Niște sfîrșituri Îmi vin, De nici nu poci să suspin pînă de tot amorțesc.” Erotocritul a fost sedus prin vedere, Areti este sedusă pin cîntec. Neștiutoarea fată ascultă șase seri la rînd cîntecele Întristatului Orfeu și se Înspăimîntă, somnul Îi piere. Insomnia este, știm bine, primul semn al dulcei maladii. O comparație mai puțin obișnuită În poezia epocii arată nașterea sentimentului erotic: „De inima-i se lipise ca văscul de copaci chiar.” Al șaselea cîntec este un salut d’amour: „Trandafirii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
didactism. Didactică, În mod sigur, este, ca orice poezie de Început. Tabietlie poale, Însă fadă și degradată nu (nu, În orice caz, pe dea-ntregul), pentru că ea sugerează o anumită complexitate a gîndirii și are un rafinament ce n-a pierit cu totul. G. Călinescu are dreptate să spună că, Înaintea lui Eminescu, adevăratul poet erotic român este Conachi. Misogismul lui Pann Îi pare vulgar. Nu are, totuși, dreptate, pentru că misoginia este o formă de filozofie a crosului și nu indică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ispitind puterea ta, Au văzut și munți de oase, Neam român! Cu ură mare Și de sânge râuri roșii, Vor câtă mereu dușmanii Dar din țara lor nu-i scoase Graiului român pierzare; Nici potop și nici furtună, Dar să piară ei cu toții: Graiul lor de voie bună Nu l-am dat, și nici nepoții Nu l-au dat! Nu-l vor da! -------------------------------------graiul neamului = limba română vremuiască traiul = (să) treacă viața nestrămutați = statornici potop = prăpăd, dezastru panda = observare directă dintr-
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
epicentrul în Ticeu, în valea superioară a Tisei. * 18 ianuarie 1787: zguduiri puternice de pământ, care sau repetat timp de o jumătate de oră, în Transilvania, unde au fost dărâmate biserici și “mulți oameni care asistau la serviciul divin au pierit”. * La 26 martie 1789, într-o marți spre miercuri, seara, în timpul cinei din Săptămâna luminată, a avut loc un cutremur mare, despre care dascălul Radu Zugravu a scris: “Atunci o casă a fost dărâmată, iar la mai multe altele au
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Barberini, Palazzo Chigi, Pallazo Spada etc. Pentru perioada neoclasică cel mai reprezentativ monument este Monumentul Vittorio Emanuel II (Altare della Patria) unde se găsește și Mormântul Soldatului Necunoscut, dedicat celor 650.000 de italieni care au pierit în cel de-al doilea Război Mondial. Prezența regimului fascist timp de peste 20 de ani (1922 - 1943) a permis dezvoltarea unui stil arhitectural fascist, pentru care este emblematic Complexul EUR (Esposizione Universale Roma ). Cele mai reprezentative clădiri de aici sunt
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
16 (68), 23 apr.) „Le-ngheață bogătanilor sângele gros, sângele gros În trupul ros de râie și de podagră: „Să-i dăm foc lumii! Vie ultima zi, poate c-așa ne-om mai Încălziă Sus fluture flamura neagră! Și dacă pierim să piară și eaă să se prefacă-n țințirim dacă-nu ne mai vrea! (Ă) Menire-naltă, minunat de zilnică a poeziei! Aș vrea-asemeni celor ce mi-s dragi - să te-mplinesc cu gesturile largi și simple, ale semănătorului În mijlocul câmpiei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
23 apr.) „Le-ngheață bogătanilor sângele gros, sângele gros În trupul ros de râie și de podagră: „Să-i dăm foc lumii! Vie ultima zi, poate c-așa ne-om mai Încălziă Sus fluture flamura neagră! Și dacă pierim să piară și eaă să se prefacă-n țințirim dacă-nu ne mai vrea! (Ă) Menire-naltă, minunat de zilnică a poeziei! Aș vrea-asemeni celor ce mi-s dragi - să te-mplinesc cu gesturile largi și simple, ale semănătorului În mijlocul câmpiei și să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de aspre toamne,/ frunzișul pică prin pădureă (Ă) Geamiile se-ndoaie peste roade/de calcar și de piatră cu abubă, ne-nfașă delta-n valuri ca o șubă/rămasă-n seară plină de noroade. Ce doldora de spice, - nelumească/mocirla piere cu posomorâțiiă N-au s-o mai afle aici, să o găsească/nici adierea verii, nici nagâțiiă Pe unde-au fost horit minune nouă,/pe unde, limpezi, crapii-n stuf mai joacă - treziți din somn, cocorii goi În rouă/s-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de dușmani, stoarsă în vlaga și bogăția ei; iar din popor neatârnat am devenit sclavii nemților, ungurilor și bulgarilor. Restul de un sfert din țară e și el sclav rușilor, înebuniți în anarhie. Din cei 600.000 de soldați au pierit jumătate fără eroism, grație incapacității conducătorilor și jertfa boalelor infecțioase”. Totuși, stimulați de promisiunile regale și înzestrați cu armament modern de către aliații francezi, soldații români au făcut, în vara anului 1917, dovada celor mai înalte virtuți militare, cât și a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Geografia politică a Galiei către anii 476-480, în momentul dispariției Imperiului Roman de Apus și în ajunul domniei lui Clovis, este foarte confuză, dar importantă pentru viitor. Din blocurile care s-au format atunci, care au triumfat sau care au pierit, avea să se nască întreaga noastră istorie națională și regională. Să lăsăm deoparte Armorica, regiune care, definitiv invadată de bretoni în secolul al VI-lea și devenită "Bretagne", avea să trăiască mult timp izolată de Galia. În sud domină burgunzii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]