9,158 matches
-
pasageri, majoritatea erau evrei care emigrau în Israel. Aparatul survola Mediterana, în drum spre Nicosia. Insula Rhodos este lăsată în urmă... La un moment dat, rând pe rând, fiecare dintre cele patru motoare cedează. "În mod normal, trebuia să ne prăbușim în Mediterana. Construcția unei astfel de aeronave, de mari dimensiuni, greoaie, nu-i permitea să planeze. Uluitor este că Iliușin-ul nostru a făcut-o !" Pilotul execută câteva manevre disperate și reușește să mențină aparatul pe o pantă de coborâre convenabilă
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
greoaie, nu-i permitea să planeze. Uluitor este că Iliușin-ul nostru a făcut-o !" Pilotul execută câteva manevre disperate și reușește să mențină aparatul pe o pantă de coborâre convenabilă, la o viteză suficientă pentru a plana fără să se prăbușească. Pasagerii nu și-au dat seama de pericol și au rămas liniștiți. Doamna Huțan îmi povestește că ea însăși a rămas calmă, ciudat de calmă într-o astfel de împrejurare-limită. Iliușin-ul se apropia de Cipru la data aceea, protectorat britanic
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
britanic. Insula era totuși prea departe pentru ca "planorul" sui-generis să poată ajunge până la pista aeroportului. Alertate, câteva avioane de vânătoare engleze escortează avionul românesc, care plana cu toate motoarele oprite. Se uitau la noi, neputincioși, și așteptau să ne vadă prăbușindu-ne. Celelalte două stewardese din echipaj, Nina Frâncu și Elisabeta Crâșmaru, erau aproape la fel de calme ca și mine", își amintește Viorica Huțan. În cele din urmă, avionul aterizează "pe burtă", pe plaja insulei Paphos, fără să sufere avarii grave. Iliușin
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
de zbor. Fusese parcursă o distanță de aproape 52.000 km, în 72 de ore, ceea ce însemna cea mai lungă cursă a aviației civile românești de până atunci. Câțiva ani mai târziu, avionul cu un alt echipaj avea să se prăbușească în Marea Roșie... Un palmares de invidiat Destul de mediatizată în anii '60-'70, decorată și recompensată de conducerea aviației civile, Viorica Huțan se poate mândri cu câteva recorduri de invidiat. În afara faptului că este posesoarea brevetului numărul 1 ca stewardesă, ea
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
respirația și făceam eforturi supraomenești să nu mă mișc, să nu mă simtă, lucrurile au mers bine un timp, dar sporovăiala nu mai avea capăt, eu nu mai rezistam, din clipă în clipă m-așteptam să leșin și să mă prăbușesc, să cad de acolo, ca un măr stricat, drept la picioarele neobositei doamne Duțulescu. Tărășenia nu s-a terminat totuși așa de rău cum îmi trecea mie prin cap în momentele ălea de groază că o să se termine: doamna Duțulescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și epilogul acestei întâmplări: abia mă întorsesem în adăpost, când aud iarăși zgomote ciudate. Ies și înaintea privirii mele apare doar cel care, cu puțin timp în urmă, fusese în postura de urmărit: îl zăresc cum plutește și apoi se prăbușește fără putere. Cade exact la intrarea în mica peșteră, pe care am transformat-o în casă a mea. Pare rănit, are ochi mari, care mă fixează rugători, ține ceva strâns la piept. Îl trag cum pot înăuntru, acopăr cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Gârmoci să repete mecanic ce i se șoptise. -Bine, pașopt de ore, atât. Apoi sunteți niște oameni morți. Morți, bă, și tu, și Fanache, șmecheru ăla, futu-vă muma-n cur de boi... Telefonul s-a închis. Gârmoci s-a prăbușit pe fotoliul lui de șef. Nu-și mai dădea seama dacă e viu sau mort. -Și acu ce facem, Fanache, ce facem, cum rezolvăm? -Să trăiți, nu știu, dar vedem noi, îi belim, toarășu Gârmoci, tre să-i belim, plecăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
său înlăuntrul tatei, de nimic nu mai era bun tata, își stabilea singur verdictul irecuzabil, sentința definitivă că e pierdut, golit de orice rost și fără nici o cale de iertare, de mântuire. Starea aceasta proastă, golul acesta în care se prăbușea tot mai des nu i le comunica, nu i le descria Irinei, și ea, care observa tot ce e legat de tata, își dădea seama că el îi ascunde ceva, că există o zonă în sufletul lui în care ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lucrarea era încheiată și crucea strălucea dreaptă pe biserică, s-au pregătit să coboare. Întâi cei doi meșteri, după ei tata, iar la urmă țiganii. Când i-a venit rândul să se dea jos, tata a alunecat și s-a prăbușit, în strigătele de groază ale celorlalți. Trupul lui zdrobit stătea în fața bisericii, de înălțarea căreia se făcuse răspunzător și de care fusese atât de bucuros. Țiganii care au privit scena de sus n-au putut să priceapă cum de alunecase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ioan Alexa din Iași, în vârstă de aproape 97 de ani. Buna și devotata sa soție, Elisabeta, cu care a parcurs peste 70 de ani de viață împreună, l-a urmat în cripta veșniciei la doar șapte zile. S-A PRĂBUȘIT UN STEJAR La 16 ianuarie 2007 a trecut în neființă un mare român, din îndurerata și înstrăinata noastră Basarabia, pe nume, Vadim ștefan Pirogan, un om care a trăit o viață de erou. Pe vremea când era copil, locuia cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
uriaș. Ca și cum o sută de milioane de ruși invadaseră China. Ca și cum sărise planeta în aer. Sau ca și cum milioane și milioane de români auziseră în același timp că grobianul Șapcă spusese, pentru prima oară în viață, „mulțumesc“. Și, de mirare, se prăbușiseră într-un leșin național, dar și profund. Pâinea, dacă nu-i proaspătă La Poliție, soția reclamă dispariția soțului. Acesta, un distins universitar cunoscut pentru manierele sale deosebite, are obiceiul, ca lorzii, să-și anunțe sosirea când ajunge la zece minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de cucerirea lor. Acest Cuzco Îți cere să Îmbraci armura și, instalat În șaua pusă pe un cal nărăvaș, să-ți croiești drum printre trupurile goale și lipsite de apărare ale unei cete de indieni, un zid uman ce se prăbușește și dispare sub galopul celor patru potcoave ale bestiei. Fiecare dintre aceste Cuzco poate fi admirat separat de celelalte și fiecăruia În parte Îi dedicăm o bucată din șederea noastră aici. LA TIERRA DEL INCA Tărîmul incașilor Cuzco este Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pedeapsă dată de cuceritorul Îngîmfat. Și totuși, din cînd În cînd, inima Americii, tremurînd de indignare, trimite un spasm nervos prin spinarea blîndă a Anzilor, și astfel pămîntul e asaltat de valuri turbulente de șoc. De trei ori s-a prăbușit din Înălțimile sale cupola mîndrei biserici Santo Domnigo, cu zgomot de oase frînte, iar zidurile ei vechi s-au crăpat și ele și au căzut la pămînt. Însă fundația pe care se odihnește a rămas neclintită; imensele blocuri ale Templului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
regiunilor Împădurite de pe lîngă Amazon. Sarcina noastră a Început să devină din ce În ce mai dificilă odată cu trecerea orelor, din moment ce animalele, pierzîndu-și stratul de rumeguș pe care stăteau, au Început să obosească stînd În aceeași poziție și Înghițind zgîlțîielile camionului, și s-au prăbușit la pămînt. A trebuit să le ridicăm Înapoi, pentru că un animal călcat În picioare de către celelalte ar putea muri. La un moment dat, lui Alberto i s-a părut că un corn al unuia dintre tauri Îi zgîria ochiul altuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
La a treia sticlă, Alberto a țîșnit În picioare, a abandonat maimuțica pe care o ținuse În brațe pînă atunci și a dispărut din peisaj. Mezinul Camba a continuat să mai bea o jumătate de sticlă, după care s-a prăbușit pe loc și nu s-a mai ridicat. Am plecat În grabă a doua zi dimineață, Înainte ca femeia care era proprietara locului să se trezească, pentru că nu plătiserăm factura, iar frații Camba stăteau cam prost cu banii, din cauza reparațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
măreț, operă a Celui Atotputernic. În hrube tăcute și întunecoase din inima pământului precum și în plin război, ei pregătesc moartea credinței în Isus. Timpul însă le sapă tăcut și încet pământul de sub picioare, până ce într-o bună zi se vor prăbuși împreună cu ideile lor, iar Cristos, veșnic învingător, îi va judeca și răsplăti după a lor făptuire. Fr. Mihai Rotariu Viața, ian.-feb. 1945, pp.7-9 35. PR. IOSIF SABĂU autobiografie Subsemnatul preot Sabău Iosif, OFMConv., m-am născut la 07
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
însumi, încât am plecat rușinat, pradă unei cumplite dezolări. Tot ce îmi mai rămăsese încă din principii, din prejudecăți și din iluzii, tot ce atâta vreme îmi servise pentru a mă feri mai cu folos de loviturile soartei, totul se prăbușea, nelăsând în loc decât instincte și intuiții confuze, aproape fiziologice, care nu mai aveau nimic a face nici cu rațiunea, nici cu spiritul și care erau tot ce-mi rămăsese pentru a mă conduce de-acum încolo în viață... Coboram scara
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de supraviețuire, se văzuse nevoit să-i facă un copil...) Cât despre Aragón, Aragónul e trist! Războiul împotriva maurilor merge prost și nu mai putem răspunde, Seniore, de sfâr șitul său. Iar peste toate acestea, pierderea Coroanei portugheze vine să prăbușească ultimele baze ale unui echilibru moral și așa destul de încercat. Aragónul e bolnav! Nu mai sunt speranțe, nu mai e credință în nimic... Iată, Domnul meu, imaginea fidelă a unei țări nefericite. și, deoarece nu se poate muri, se pune
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sunt necesare, le potrivești cum e mai bine și revii la vechile regulamente și planificări quasi perfecte... Respiri, ești mulțumit de tine și de viață, te întinzi cu plăcere pe laurii cuceriți cu atâta trudă și suferință și, inevitabil, te prăbușești din nou în abisul plictisului și al inutilului. Destinul lui Sisif! Singurul gând care te mai liniștește în cursul acestor căderi și înălțări succesive este ideea înșiruirii lor într-o spirală ascendentă; o ascensiune care se identifică cu sensul însuși
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în Occident am auzit spunându-se că omul nu-i capabil să îndure lucrurile fără sens. Ce-ar putea face vorbele? Când viața în mare parte nu mai e cum trebuie să fie, cuvintele se prăvălesc și ele. Am văzut prăbușindu-se cuvintele pe care le aveam. Fiind încredințată că o dată cu ele s-ar fi prăbușit, dacă le-aș fi avut, și cele pe care nu le aveam. Iar cuvintele inexistente ar fi ajuns la fel cu cele existente, care se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sens. Ce-ar putea face vorbele? Când viața în mare parte nu mai e cum trebuie să fie, cuvintele se prăvălesc și ele. Am văzut prăbușindu-se cuvintele pe care le aveam. Fiind încredințată că o dată cu ele s-ar fi prăbușit, dacă le-aș fi avut, și cele pe care nu le aveam. Iar cuvintele inexistente ar fi ajuns la fel cu cele existente, care se prăbușiseră. N-am știut niciodată de câte cuvinte ar fi nevoie pentru a acoperi pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-se cuvintele pe care le aveam. Fiind încredințată că o dată cu ele s-ar fi prăbușit, dacă le-aș fi avut, și cele pe care nu le aveam. Iar cuvintele inexistente ar fi ajuns la fel cu cele existente, care se prăbușiseră. N-am știut niciodată de câte cuvinte ar fi nevoie pentru a acoperi pe deplin goana buimacă de sub frunte. O goană îndepărtându-se iarăși,cât ai clipi, de cuvintele anume găsite pentru ea. Dar care sunt aceste cuvinte și cât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în elită. Reprezentau o mică ceată insulară, temută de marea ceată insulară a pedestrimii. Pentru un ștab, menținerea la putere era întru totul dependentă de chestiunile ideologice aflate pe ordinea de zi. Cocoțat sus de tot, putea oricând să se prăbușească și să-și piardă funcția, privilegiile, siguranța materială, întreg modul său de trai, trăgând în același timp după sine tot clanul său și dându-l pradă vieții dezastruos de comune a pedestrimii. Iar aceasta firește că nu-i deplângea prăbușirea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aceste rânduri, să nu vă îndoiți o clipă de adevărul spuselor mele. Ascultați. După ce noi, cei patru frați mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înfulecat. Mi-am însușit prin furt o turtă de mălai De-acum închisă-i calea spre mult visatul RAI. Dar șoarecii nemernici se zvârcoleau în burtă Și mă mușcau cerându-mi o porție de turtă. O! Himalaia toată s-a prăbușit pe mine Strivindu-mă sălbatic sub valuri de rușine. Și sufletul și trupul atâta m-au durut Încât doream ca mama să nu mă fi născut. Preabunule, mă iartă; mă rog să te înduri C-am încălcat divina poruncă "Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]