9,456 matches
-
oficial din cauza decesului prematul al Mariei Amélia. În februarie 1852, Maria Amélia s-a îmbolnăvit de scarlatină. Cum lunile au trecut iar ea nu s-a vindecat, a fost afectată de o tuse insistentă - începutul unei tuberculoze. La 26 august, Prințesa a plecat de la Palatul Regal din Caxias, unde locuia, și a călătorit la Madeira. Clima insulei avea o bună reputație pentru tuberculoză iar Maria Amélia nota: "febra dispare ca prin minune, spun ei!" Maria Amélia și mama ei, care a
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
călătorit la Madeira. Clima insulei avea o bună reputație pentru tuberculoză iar Maria Amélia nota: "febra dispare ca prin minune, spun ei!" Maria Amélia și mama ei, care a însoțit-o, au debarcat la 31 august la Funchal, capitala Madeirei. Prințesei i-a plăcut foarte mult insula și i-a spus mamei sale: Dacă într-o zi îmi voi recăpăta sănătatea, nu-i așa că vom sta multă vreme pe această insulă? Vom face excursii în munți, vom găsi cărări noi, așa cum
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
sta multă vreme pe această insulă? Vom face excursii în munți, vom găsi cărări noi, așa cum am făcut la Stein." Însă sănătatea ei era din ce în ce mai precară. La 4 februarie, la puțin timp după miezul nopții, un preot a împărtășit-o; Prințesa a murit în aceeași dimineață în jurul orei 4. Corpul prințesei a rămas în capelă până a fost dus înapoi în Portugalia la 7 mai 1853. La 12 mai cortegiul a debarcat la Lisabona și au urmat funeralii grandioase. A fost
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
munți, vom găsi cărări noi, așa cum am făcut la Stein." Însă sănătatea ei era din ce în ce mai precară. La 4 februarie, la puțin timp după miezul nopții, un preot a împărtășit-o; Prințesa a murit în aceeași dimineață în jurul orei 4. Corpul prințesei a rămas în capelă până a fost dus înapoi în Portugalia la 7 mai 1853. La 12 mai cortegiul a debarcat la Lisabona și au urmat funeralii grandioase. A fost înmormântată lângă tatăl ei.
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
a conduce propriul car. Regula proprietarului câștigător alături de conducătorul carului însemna că femeile puteau, teoretic, să câștige curse, în ciuda faptului că le era interzisă participarea la Jocuri. Acest lucru s-a întâmplat rar, dar un exemplu notabil este cel al prințesei spartane Cynisca, fiica lui Archidamos al II-lea, care a câștigat cursa carelor de luptă de două ori devenind prima câștigătoare din istoria Jocurilor. Paradoxul este și mai pronunțat prin faptul că ea, cel mai probabil, nu a fost prezentă
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
Prințesa Elisabeta (22 mai 1770 - 10 ianuarie 1840) a fost membră a familiei regale britanice, al șaptelea copil și a treia fiică a regelui George al III-lea al Regatului Unit și a reginei Charlotte. Prințesa Elisabeta s-a născut la
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
Prințesa Elisabeta (22 mai 1770 - 10 ianuarie 1840) a fost membră a familiei regale britanice, al șaptelea copil și a treia fiică a regelui George al III-lea al Regatului Unit și a reginei Charlotte. Prințesa Elisabeta s-a născut la Palatul Buckingham, Londra la 2 mai 1770. Tatăl ei era regele George al III-lea, fiul cel mare al lui Frederic, Prinț de Wales și al Augustei de Saxa-Gotha. Mama ei era regina Charlotte (născută
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
Elisabeta s-a născut la Palatul Buckingham, Londra la 2 mai 1770. Tatăl ei era regele George al III-lea, fiul cel mare al lui Frederic, Prinț de Wales și al Augustei de Saxa-Gotha. Mama ei era regina Charlotte (născută Prințesa Charlotte de Mecklenburg-Strelitz). A fost botezată la Palatul St. James, la 17 iunie 1770 de Frederick Cornwallis, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: Prințul de Hesse-Cassel, Prințesa de Nassau-Weilburg și Prințesa Moștenitoare a Suediei. Prințesa a fost foarte protejată
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
Wales și al Augustei de Saxa-Gotha. Mama ei era regina Charlotte (născută Prințesa Charlotte de Mecklenburg-Strelitz). A fost botezată la Palatul St. James, la 17 iunie 1770 de Frederick Cornwallis, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: Prințul de Hesse-Cassel, Prințesa de Nassau-Weilburg și Prințesa Moștenitoare a Suediei. Prințesa a fost foarte protejată și și-a petrecut majoritatea timpului cu părinții și surorile ei. Regele George și regina Charlotte și-au dorit să-și țină la adapost copiii, în special fetele
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
de Saxa-Gotha. Mama ei era regina Charlotte (născută Prințesa Charlotte de Mecklenburg-Strelitz). A fost botezată la Palatul St. James, la 17 iunie 1770 de Frederick Cornwallis, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: Prințul de Hesse-Cassel, Prințesa de Nassau-Weilburg și Prințesa Moștenitoare a Suediei. Prințesa a fost foarte protejată și și-a petrecut majoritatea timpului cu părinții și surorile ei. Regele George și regina Charlotte și-au dorit să-și țină la adapost copiii, în special fetele. Cu toate acestea, în
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
era regina Charlotte (născută Prințesa Charlotte de Mecklenburg-Strelitz). A fost botezată la Palatul St. James, la 17 iunie 1770 de Frederick Cornwallis, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: Prințul de Hesse-Cassel, Prințesa de Nassau-Weilburg și Prințesa Moștenitoare a Suediei. Prințesa a fost foarte protejată și și-a petrecut majoritatea timpului cu părinții și surorile ei. Regele George și regina Charlotte și-au dorit să-și țină la adapost copiii, în special fetele. Cu toate acestea, în 1812, Prințesa Elisabeta a
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
a Suediei. Prințesa a fost foarte protejată și și-a petrecut majoritatea timpului cu părinții și surorile ei. Regele George și regina Charlotte și-au dorit să-și țină la adapost copiii, în special fetele. Cu toate acestea, în 1812, Prințesa Elisabeta a cumpărat ca reședința sa privată, Old Windsor în Berkshire. În timpul unui bal la curtea britanică, în 1814, Elisabeta l-a cunoscut pe prințul german Frederick de Hesse-Homburg. Când Elisabeta a văzut ofițerul austriac în eleganta uniformă de husar
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
Prințesa Augusta (31 august 1737 - 23 martie 1813) a fost membră a familiei regale britanice, nepoată a regelui George al II-lea și sora regelui George al III-lea. S-a căsătorit cu Charles William Ferdinand, Duce de Brunswick, membru al
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
a regelui George al II-lea și sora regelui George al III-lea. S-a căsătorit cu Charles William Ferdinand, Duce de Brunswick, membru al Casei Brunswick. Fiica ei, Caroline de Brunswick a devenit soția regelui George al IV-lea. Prințesa Augusta s-a născut la Palatul St. James din Londra. Tatăl ei a fost Frederic, Prinț de Wales, fiul cel mare al regelui George al II-lea și a reginei Caroline de Ansbach. Mama ei a fost Prințesa Augusta de
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
IV-lea. Prințesa Augusta s-a născut la Palatul St. James din Londra. Tatăl ei a fost Frederic, Prinț de Wales, fiul cel mare al regelui George al II-lea și a reginei Caroline de Ansbach. Mama ei a fost Prințesa Augusta de Saxa-Gotha. Cincizeci de zile mai târziu a fost botezată la Palatul St. James de John Potter, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: bunicul patern, Regele George al II-lea (reprezentat de Lordul Chamberlain, Charles FitzRoy) și bunicile
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
de Brunswick împreună cu familia ei a plecat în Altona. Deoarece armata franceză înainta, ambasadorul britanic a sfătuit-o pe Augusta să fugă. A fost invitată în Suedia de către cumatul nurorii ei, Gustav al IV-lea Adolf al Suediei. Nora ei, Prințesa Mary a acceptat invitația și a plecat în Suedia, însă Augusta a plecat la Augustenborg, un oraș mic la est de Jutland. Ducesa de Brunswick a rămas acolo împreună cu nepoata ei, Prințesa Louise Augusta, fiica surorii sale, regina Caroline Mathilde
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
al IV-lea Adolf al Suediei. Nora ei, Prințesa Mary a acceptat invitația și a plecat în Suedia, însă Augusta a plecat la Augustenborg, un oraș mic la est de Jutland. Ducesa de Brunswick a rămas acolo împreună cu nepoata ei, Prințesa Louise Augusta, fiica surorii sale, regina Caroline Mathilde a Danemarcei, până când fratele ei, George al III-lea al Marii Britanii, i-a permis să se mute la Londra în septembrie 1807. S-a mutat în Casa Montague din Blackheath, Greenwich împreună cu
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
fiica surorii sale, regina Caroline Mathilde a Danemarcei, până când fratele ei, George al III-lea al Marii Britanii, i-a permis să se mute la Londra în septembrie 1807. S-a mutat în Casa Montague din Blackheath, Greenwich împreună cu fiica ei Prințesa de Wales dar curând a achiziționat casa vecină, pe care a numit-o Casa Brunswick. Ducesa de Brunswick a trăit în Blackheath și a murit, în 1813, la 75 de ani.
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
ar fi fost un model de virtute și, ca atare, o soție ideală pentru fiul său. Louise Henriette era singura fiica a lui Louis Armând de Bourbon, Prinț de Conți și a lui Louise Élisabeth de Bourbon. Louise Henriette era prințesa de sânge ("princesse du Sang") și cunoscută la Curte că "Mademoiselle de Conți". Cuplul s-a căsătorit la 17 decembrie 1743 la capelă Palatului Versailles. După câteva luni de o pasiune care a surprins pe toată lumea de la Curte, cuplul a
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
centrul Parisului. În același an, fiul său Louis Philippe s-a căsătorit cu Louise Mărie Adélaïde de Bourbon, moștenitoarea unei averi de la tatăl său, Ducele de Penthièvre. Louis Philippe a vrut ca fiul său să facă o căsătorie prestigioasa cu prințesa poloneză Maria Kunigunde, fiica cea mică a regelui August al III-lea al Poloniei și a Arhiducesei Mariei Josepha de Austria. Prințesa Maria Kunigunde era sora Delfinei Mărie Josèphe care murise în 1767, mama viitorului rege Ludovic al XVI-lea
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
tatăl său, Ducele de Penthièvre. Louis Philippe a vrut ca fiul său să facă o căsătorie prestigioasa cu prințesa poloneză Maria Kunigunde, fiica cea mică a regelui August al III-lea al Poloniei și a Arhiducesei Mariei Josepha de Austria. Prințesa Maria Kunigunde era sora Delfinei Mărie Josèphe care murise în 1767, mama viitorului rege Ludovic al XVI-lea. Regele Ludovic al XV-lea a fost cel care s-a opus acestei căsătorii pretextând că prințesa era prea în vârstă pentru
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
Arhiducesei Mariei Josepha de Austria. Prințesa Maria Kunigunde era sora Delfinei Mărie Josèphe care murise în 1767, mama viitorului rege Ludovic al XVI-lea. Regele Ludovic al XV-lea a fost cel care s-a opus acestei căsătorii pretextând că prințesa era prea în vârstă pentru tânărul Duce de Chartres (era cu șapte ani mai mare). În ciuda legăturii sale cu Étiennette, Louis Philippe a avut și alte iubite până a întâlnit, în iulie 1766, pe Charlotte Jeanne Béraud de La Haye de
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
al averii Orléans. În plus, bunicul matern, regele, i-a acordat un venit rezervat pentru primul prinț de sânge, rang pentru care el nu era eligibil să-l dețină. A fost crescut de mama și de bunica sa, Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină, și instruit de Nicolas-Hubert Mongault, fiul nelegitim al lui Jean-Baptiste Colbert de Saint-Pouange, un văr al lui Jean-Baptiste Colbert, ministrul lui Ludovic al XIV-lea. A fost foarte apropiat de mama sa, cei doi rămânând apropiați până la decesul ei
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
Alexandrine de Bourbon. Ea era fiica cea mică a surorii rivale a mamei sale, Louise-Françoise de Bourbon. De asemenea, Élisabeth Alexandrine era sora cea mică a principalului rival al lui Louis, Ducele de Bourbon. În 1723, s-a sugerat o prințesă germană: Johanna de Baden-Baden (1704-1726), fiica lui Louis Wilhelm, Margraf de Baden-Baden și a soției acestuia, Sibylle Auguste de Saxa-Lauenburg. Căsătoria a fost aprobată de mama sa iar zestrea miresei a fost de 80.000 de livre. Căsătoria a avut
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
colonie de Lalonde. Dar când prizonierul lor este scos din tau-zero (o metodă care reduce mișcările energetice la zero, practic înghețând timpul), ei descoperă că spiritul care poseda corpul a fugit, lăsând în urma lui trupul traumatizat al lui Gerald Skibbow. Prințesa Kirsten Saldana, membra familiei Saldana responsabilă cu Ombey, este forțată să declare stare de urgență când se dovedește că trei dintre membrii personalului ambasadei au fost posedați și că au început să răspândească posedarea pe planetă. Ralph Hiltch este adus
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]