8,125 matches
-
duminica țăranul român preferă cârciuma (spațiu de „prostituție sufletească”) În locul bisericii (spațiu de Înălțare sufletească). „Cârciumele [evreiești] sunt locale de Îndobitocire și de prostituție sufletească și libertatea de a le ținea deschise dumineca și sărbătorile face ca biserica să fie pustie În zile mari și cârciuma plină” <endnote id="(285, p. 105)"/>. Într-o scrisoare din 1875, Vasile Alecsandri Îl roagă pe Titu Maiorescu să ajute la ridicarea unei noi biserici În satul Mircești (jud. Iași), pentru „a contribui [...] la scăparea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
parte din mușterii” <endnote id="(881, pp. 228-232)"/>. Și retorica antisemită interbelică speculează pe tema opoziției dintre cele două „instituții centrale” ale satului. O caricatură din epocă reprezintă cârciuma lui Ștrul, plină de țărani români beți, peste drum de biserica pustie „În Dumineca cea sfântă” : „Ștrul cel vesel, Ștrul tâlharul/ Vrea să năruie altarul,/ Și clipind șiret din pleoape,/ Și-a pus cârciuma aproape” <endnote id=" (662, p. 18)"/>. Concurența dintre biserica creștină și cârciuma evreiască nu rămâne doar la nivel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
am iubit sincer, dezinteresat...”, evocă Liviu Rebreanu câteva chipuri de evrei bătrâni, răsfoind albumul copilăriei sale. „Schan ! Tuptil ! Trei păduchi ! Unde sunteți ? Pe unde umblați ? Cât de mult s-a schimbat lumea de când nu v-am văzut ! Ce deșert rece, pustiu, dezolant a devenit lumea de când ne-am despărțit” <endnote id="(734, p. 1203)"/>. Modelul „bunului evreu” este unul de excepție. De regulă, toți evreii sunt răi, hoți și puși pe Înșelat, cu excepția celui căruia i se transmite această concluzie. „Dacă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
264, pp. 123-127)"/>. Iată câteva exemple de asemenea analogii Între imaginea evreului (biblic sau contemporan) și imaginea românului despre el Însuși : „Ca și jidovii, ce pentru necredința lor, până a se băga În pământul ce li se făgăduise, pieriră În pustie, [neamul românesc] nu va vedea pământul ce i s-a făgăduit, anume Împărăția cerului” (Gherontie Cotore, 1746) ; „Veți hi cum furăț’ pân-acum,/ Cumu-s jidovii blăstămați, iacă !.../ Ce n-au țară, ci trăiesc pe drum” ; și „Vedeți [...] pe jidovi, care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la starea adevăratei ticăloșii, a nu avea unde să ne plecăm capetele, vom umple prinsorile [= Închisorile] sau ne vom stinge de foame și de ale ei urmări Înfiorătoare” (Andrei Mureșanu, 1844) ; „De ce nu faci, o, Doamne, minuni ca și-n pustie/ Cu populul Iudeii, prin Moise, omul tău !/ Să scoți din jug o gintă ce geme În sclavie,/ Cerând Între suspine s-o scapi d-atâta rău !” (Andrei Mureșanu, Un suspin, 1845) ; De român mulți și-au bătut joc, „ca numai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fugi, vinovate, Mergi la osânda-ți”, astfel Îi vorbii, Și cu cuvinte prea blestemate, Îl izgonii. „Însuți vei merge fără oprire”, Zice Mântuitorul, Și de atuncea, În rătăcire, Umblu necontenit prin lume ca călător. Nu e vreo apă, nu e pustie, Nu e vreun munte ce n-am trecut, Vecinic mă aflu-n călătorie, Și tot pământul am străbătut. Prin elemente trec cu iuțeală, Ziua și noaptea nevătămat, Fără odihnă, fără oprire, Mă aflu pe drumuri neîncetat. Pân’ la sfârșitul zilelor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ani de la terminarea facultății, a soțului meu, la Horezu, județul Olt (2124.06.2012). Doamne, de ce atâtea ispitiri? Cum să fac ca să nu calc porunca Ta? Mi-am amintit că, după botez, și Isus a fost ispitit de diavolul în pustie, dar El a postit 40 de zile si 40 de nopți și a învins orice ispită cu “stă scris!”. Dar cum pot eu să-i spun soțului meu ca “stă scris”, când el nici nu vrea să audă ce sta
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
B.: Nu avea voie să fluiere, să fumeze, să se sprijine... M. M.: Ce legătură avea garda cu...? S. B.: Trebuia să stea vigilent. Eu am avut tot timpul postul la depozitul de muniție. Stăteam acolo în foișorul acela, era pustiu, n-aveai de ce te teme. Era câmp, nu era, să spunem, posibilitatea unui atac surpriză și nu trebuia să stau tot timpul cu ochii după posibili inamici. Stăteai acolo și te apuca moțăiala trei ore. Sunt cele mai lungi ore
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
drum și în același timp că drumul nu se va sfârși niciodată. Trăiesc intens senzația unei aventuri nemaiavute. La 70 km de Atena, motocicleta lui J. face „grevă”. Ne-am înpotmolit definitiv. J. oprește un camion (suntem în plin câmp, pustiu, pe autostradă) și pornește în căutarea unei „salvări”. Gășește cu chiu cu vai o mașină care-l va duce pe strada Filolaou din cartierul Pagratti - din Atena, împreună cu noi. Ajungem acolo la 12.30 noaptea. Miercuri 19 iulie 1995 Seara
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
făcută destul de curat și fără zgomotele pe care le-ai putea întâlni la noi într-o situație similară. Am ajuns în Piața Cataluniei, am ocolit El Corte Ingles - marele magazin - și am urcat pe o stradă paralelă cu La Rambla, pustie, cu magazinele închise și felinare frumoase, pe care, dacă ai puțină imaginație ți le poți închipui luminând seara, aceeași stradă populată și gălăgioasă. Ne-am rătăcit puțin, dar a te rătăci în Barcelona, mai ales în aceasta zonă, nu poate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la doctor. Am luat contact cu peisajul urban al acestei așezări aflate în afara metropolei. Case singuratice sau însingurate. Probabil că lumea aici nu comunică pentru că inclusiv clădirile par a nu dori să „dialogheze” unele cu altele. Spațiile dintre case par pustii, nu vezi decât mașini și atât. Oricum, aici nu vei vedea în mod cert vânzoleala din capitalele meridionale sau veselia din sateliții Barcelonei sau Milano. Deocamdată suntem legați de casă, dar sperăm ca în scurt timp să reușim să ne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a fost o zi mai grea în sensul că gerul și vântul de dimineață m-a cam pălit. Mergând cu Dana în D. C. Când ea începe serviciul nimic nu este deschis și noi trebuie să hoinărim printr-un oraș pustiu și ostil (senzațiile se amplifică și din cauza vremii aspre) până la ora 10 când se deschid muzeele. Nu prea ai ce vedea în Washington, în afară de clădiri reci, guvernamentale și alte concernuri necunoscute nouă, oricum cred că este cel mai birocratic oraș
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
bunicilor și un maidanez, Puzic, nelipsit tovarăș de joacă. Refugiatul Închinare alor mei și lui V.A. Plecat-am opt din Chișinău cu mama și cu tata zece, în suflete cu Dumnezeu și-n spate baioneta rece. Veneau de prin pustii muscali călări și pedestrași potop să ne-ngenunche în vasali la Molotov și Ribbentrop. Eram cu toții cruzi, plăpânzi și nu știam ce e durerea, citeam în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și duse au fost! În subsol am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafé în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș fi obținut și eu râvnitul calificativ de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
amfitrion ne-a oferit o deplasare cu o mașină de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată acum 300 de ani, "Punta Hambre". Deși numele înseamnă "Capul Foamei", în apropiere am luat masa într-un restaurant pitoresc, meniul fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
apreciez că nu schimbă datele problemei). De aceea, pe undeva prin "vest", mi-aș fi făcut conștiincios datoria, dar m-aș fi simțit sufletește ca Micul prinț al lui Saint Exupéry, rătăcind cu o floare în mână pe o planetă pustie! De când fusesem în Chile și trecusem prin Brazilia, de când îi citisem pe Garcia Marques, Jorge Amado, Vargas Llosa... visul meu era să revin în țările acelea calde, cu vegetație luxuriantă, cu peisaje mirifice, cu oameni buni și veseli chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am mai întâlnit nici o localitate, nici o casă, nici o mașină, doar "cerul înstelat deasupra noastră și tăria morală în noi", cum spunea un filozof, noi fiind cei patru pasageri inconștienți de pericolele care ne puteau pândi peste tot în acest teritoriu pustiu. Întrucât șoseaua era cum era, plină de gropi și denivelări, mărginită în dreapta și stânga de vegetație de selvă bogată și singurele surse de lumină rămâneau stelele și farurile mașinii, era dificil de condus, așa că mai trecea la volan consilierul comercial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și parte pe bancheta din spate, pe care stăteau cocoțați, ca mireasa în carul cu zestre, Consulul General și soția. Și această "caravană culturală" s-a derulat pe câteva mii de kilometri, ziua pe o căldură "tropicală", noaptea pe șosele pustii! Mă gândeam însă la deviza MAE, "Semper fidelis patriae" în traducere liberă: "Mereu credincios patriei", și mi se părea că voiajez precum prințul din "1001 de nopți" pe covorul fermecat alături de prințesa mea brunetă și cu ochi albaștri (albastru civil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Romă, mașinile gonind pe benzile rezervate autobuzelor, dând totul peste cap și claxonând nebunește. Dimineață și seara totul se liniștea. Că s) scapi de zgomotul traficului puteai s) urci un munte din apropiere și s) coborî apoi pe o plaj) pustie, la fel ca plajă de la Sdot Yam. John și câinele s)u, Mississippi, mergeau acolo În fiecare zi. Turiștii germani plecaser), iar cabinele dușurilor de pe plaj) erau b)tute În cuie. Era pl)cut s) vezi valurile mici rostogolindu-se
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
uscate. Activitatea sa În Senat este impresionant). Ploaia s-a oprit. Cobor din mașină lui Eban, Îi mulțumesc și Îmi iau r)mas-bun de la el. Stradă Jaffa, cu magazinele Închise la amiaz), pentru siest), este plin) de b)lți și pustie. Trec pe lang) o cafenea, În fața c)reia a explodat o bomb) acum câteva zile. A ars pan) la temelii. Un tan)r șofer de taxi ne-a spus, Alexandrei și mie, c) era pe punctul de a intra În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
amăgitoare și sterilă. Amăgitoare pentru că mă ducea cu gândul la șinele de cale ferată, ce convergeau simetric și Înșelător În fața ochilor injectați ai măștii mele preferate, un mecanic de locomotivă plin de funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu. Restul galeriei de tablouri compensa sărăcia vestibulului. Mr. Cummings era un maestru al apusurilor de soare. Micile lui acuarele, achiziționate În diverse
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de stat cu o persoană ciudat de ireală, care n-avea habar de ele și nici n-o interesau. Crezând că se vorbea despre muzică, bolborosea: „Dar și tăcerea poate fi frumoasă“. „Vai, dar Într-o seară, Într-o vale pustie din Alpi, am auzit efectiv Liniștea.“ Asemenea elanuri, mai ales când surzenia ei tot mai acută o făcea să răspundă unor Întrebări pe care nu le punea nimeni, aveau drept urmare o tăcere penibilă, și nu declanșarea spectaculoasă a unei causerie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a crescut viteza În zilele noastre): Într-adevăr, Însăși esența libertății din timpul verii - când scăpam de școală și de oraș - rămâne asociată În mintea mea cu uruitul bizar al motorului degajat prin toba de eșapament pe șoseaua lungă și pustie. Când, În cel de-al doilea an al Primului Război Mondial, Pirogov a fost mobilizat, el a fost Înlocuit cu Țiganov, un tip cu pielea măslinie și ochi sălbatici, fost campion de curse, care participase la diverse competiții atât În Rusia, cât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a fost singura dată când am auzit-o vorbind. 6 Serile de vară ale adolescenței mele, când treceam cu bicicleta prin fața casei ei, Îmi vorbesc acum cu glasul Polenkăi. Pe un drum dintre câmpuri, În locul unde se Întâlnea cu șoseaua pustie, mă dădeam jos și-mi rezemam bicicleta de un stâlp de telegraf. Un apus de soare, aproape unic În splendoarea lui, Întârzia pe cerul expus total luminii. Printre splendorile pe care le Îngrămădea acel apus și care se modificau imperceptibil
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
luminii. Printre splendorile pe care le Îngrămădea acel apus și care se modificau imperceptibil, se deslușeau detalii de structură cu pete luminoase ale unor organisme cerești, maluri Întunecate cu fisuri sclipitoare sau plaje netede, eterice, ce păreau mirajele unor insule pustii. Nu știam atunci (cum știu astăzi la perfecție) ce să fac cu asemenea lucruri - cum să scap de ele, cum să le transform În ceva ce poate fi predat cititorului sub forma caracterelor tipărite pentru a-l obliga pe el
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]