10,251 matches
-
pertinentă, încifrându-se de la sine: Domnul: ... deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelor minorilor, el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care afacerea era ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie nepărat să se întoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie, dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le știe dumnealui... Așa să-i spui.36 Lipsa de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de drama tradițională și amplasarea posibilă în modernitate. O astfel de încadrare ar converti amintitele minusuri ale piesei în plusuri. Mai concret, privită dintr-o perspectivă diacronică inversată, întorcând așadar ocheanul intertextual dinspre farsa tragică modernă înspre drama lui Caragiale, răbdarea Ancăi nu mai surprinde ca neverosimilă, coincidența apariției nebunului în momentul cheie al nevoii de răzbunare poate fi văzută ca procedeu teatral "îngroșat", iar simetria izbitoare între "faptă și răsplată" pune în evidență nu raționalul, firescul, justiția inexorabilă, ci absurdul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exista generalizări. Existența progresului este scrisă cu litere mari și clare în paginile istoriei dar progresul nu este o lege a naturii. Dobândirile unei generații pot fi risipite de următoarea."281 De exemplu, Marx și Engels și-au edificat cu răbdare doctrina, păcălindu-se pe ei înșiși și păcălindu-i și pe alții, prefăcându-se pentru nevoile cauzei și pentru satisfacerea conștiinței lor că nu fac altceva decât să sistematizeze și să interpreteze o sumă de date pozitive, controlate cum se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sunt opuse, dar pornesc din aceleași surse, justificând în intenție ororile prin cele două principii capitale, al independenței pe plan extern și al ordinii pe plan intern. Idem, Istorie și mit în conștiința românească, p. 239. Matei Cazacu demontează cu răbdare și acribie absurda teză a vampirismului lui Vlad Țepeș, însă admite și el că mentalul popular era (și este) ferm convins de "adevărul" acestui fenomen, fapt care, în unele aspecte, primează. vezi Matei Cazacu Dracula. 911 Idem, Mit și istorie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de mila tinerei lui neveste, dar și de a bătrânei moașe. - S-o‟ndemnăm fără contenire, Antoane, mamî..., să n-o slăghim diloc
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mereu, cercetează atent și înfricoșat bezna. Se strecoară, fără zgomot, mereu în stare de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înfricoșat bezna. Se strecoară, fără zgomot, mereu în stare de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
păsări și rozătoare... acolo trebuie să fie!“, gândi Anton. Tufa se mișcă într-un loc... „...Aha, pe acolo se furișează, hoțomanul!“ iși zise el zâmbind. Jderul își căuta salvarea, simțind că-i urmărit, ascunzându-se. Pădurarul începu să-și piardă răbdarea așteptând... Dar, iată-l că țâșnește. O zvâcnire minunat de ușoară, de sprintenă, o alunecare atât de mlădioasă, cum nu mai văzuse niciodată în toată viața lui de pădurar și vânător. Nu sare, nu aleargă... pare că nici nu atinge
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mult cu ei. N-am nevoie de distracție, îi spuse Darcey. Îmi e bine și așa. Anna o privi îngrijorată. — Ce e? întrebă Darcey puțin răstit. Câteodată îmi fac griji pentru tine. Nu-i nevoie, îi răspunse Darcey pierzându-și răbdarea. Ce mai e și asta? Vezi tu, muncești foarte mult, zise Anna. Știu că suntem prietene, dar eu sunt și directorul de resurse umane. Și mă interesez de bunăstarea angajaților mei. —Minunat, izbucni Darcey în râs. Angajații mei! Scutește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
până la urmă puștiul se comportase impecabil și ea uitase de prezența lui. Copilul nostru va trebui să aibă, desigur, maniere la fel de ireproșabile, se gândi ea, întrebându-se dacă era într-adevăr genul de om care să aibă vreun pic de răbdare cu copiii. Dar dacă avea copilul potrivit... tăcut și cuviincios... Poate că n-ar fi fost atât de rău. Nu întinerea cu timpul, își dădea bine seama de asta, și avusese întotdeauna în plan să facă un copil, dar lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai boscorodi orice tip înainte să apuce să zică ceva. Nu toată lumea e o enciclopedie ambulantă ca tine, și tot sunt oameni de treabă. Darcey oftă, dar se învoi că vorbele Emmei aveau un sâmbure de adevăr. Prea nu avea răbdare cu oamenii și prea se grăbea să le demonstreze bărbaților că nu era cine știe ce blondă proastă; știa că astfel nu reușea decât să pară iritabilă și arțăgoasă chiar și atunci când nu avea această intenție. Așa că încercă să urmeze sfatul Emmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că prietena ei cea mai bună avea multă încredere în forțele proprii și că uneori această încredere putea să li se pară atât profesorilor ei, cât și prietenilor ei un semn de aroganță. Adevărul e că Nieve nu prea avea răbdare cu oamenii care nu vedeau anumite lucruri la fel de repede ca ea sau care nu puteau să priceapă un lucru pe de-a-ntregul, așa cum reușea ea. Dar era prietena cea mai bună a lui Darcey, iar cele două rămăseseră apropiate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
imobiliare se uitase peste ofertă, așa că în seara aceea am accesat computerul lui, am găsit ce lucrase el și i-am trimis totul lui Max. Darcey se holbă la ea. Ai furat munca altuia! Fii serioasă, zise Nieve, pierzându-și răbdarea. Jerome ar fi trebuit să-mi dea și-așa dosarul, ca acesta să ajungă la Max. I-am luat-o înainte, atâta tot. Numai că, din nefericire, exista o eroare în nenorocitele alea de calcule! Ar fi trebuit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai puțin senzuale experiențe, și totuși printre cele mai incitante momente ale vieții ei. De obicei îmi ia mai mult timp, murmură el după, odihnindu-se în brațele ei. Dar suntem cam în întârziere și, la drept vorbind, îmi pierdusem răbdarea. Cred că am vrut să fac asta de când te-am văzut prima oară. —Cam cât de grăbit ești? Nieve își strecură mâna între picioarele lui. Foarte, gemu el. Poți să fii tot atât de rapid și la a doua încercare? Bărbatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
serios, am trăi foarte prost în comparație cu ce-am avut aici! se înfurie Nieve. Și-apoi, nu am realizat tot ce mi-am propus. Vreau să mă afirm. — Dar asta ai și făcut. De data aceasta Aidan părea să-și piardă răbdarea. Dumnezeule, Nieve, ce-ai vrea să faci mai mult de-atât? Femeia se sculă brusc din balansoar, în așa fel încât el fu nevoit să se sprijine de cotieră ca să nu cadă. O privi pășind prin grădina îngrijită și oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să vândă casa? zise Courtney gânditoare. E superbă. Mischa o privi întrebătoare. Doar nu ai de gând să te oferi s-o cumperi, nu? Țin minte că voiai s-o cumperi mai demult, dar ți-a luat-o înainte. Cu răbdarea treci marea, cită Courtney. —Cât de meschin. — Știu, recunoscu Courtney puțin rușinată. Îmi pare rău pentru ea. Sincer. Dar e greu să nu te simți un pic... Întotdeauna a fost cam îngâmfată, nu-i așa? Hei, eu o cunosc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era, Mâncare... se mai găsea, Iar timpul trece și trece... Ființa era grațioasă, Dar și foarte, foarte gingașă, Ba chiar era mofturoasă; Va pleca mai departe După ce absolut toate, Vor fi curate, curate! Știți cum lucra ? Ca melcul încet, cu răbdare, Doar știți ce avea în ...spinare! Ce ciudățenie, Nenorocitul principiu De... curățenie! Era cred, un viciu Care timpu-i fura, Timp ce nu mai...era! Cu tristețe vă spun, în sfârșit, Că de muncă-n zădar s-a și-mbolnăvit.. Adormea târziu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
birui cu ajutorul Lui Dumnezeu, a Maici Domnului și a Sfinților. Viața este o luptă, este plină de încercări și de tot felul de ispite. Și multe primejdii îl pândesc pe om. Viața este o Golgotă! Așa că ne înarmăm cu rugăciune, răbdare și curaj! Dumnezeu călătorește împreună cu noi. El este în noi. Iar noi în urma Lui. Îngerul păzitor și Sf Duh sunt cu noi, și în noi. Nu suntem singuri. Chiar dacă sunt și Duhuri rele care caută să ne încurce, să ne
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
de lucru? Am râs: — Aici nu e un cabinet de avocatură. În cazul a destul de multe dintre ele, nici nu știu dacă sunt În lucru sau nu. Investigarea nu e o treabă rapidă, cu rezultate imediate. Trebuie să ai multă răbdare. — Da, Înțeleg asta, zise ea. Pe biroul meu se afla o singură fotografie. A Întors-o spre ea, ca să se uite mai bine, remarcând: — E foarte frumoasă. E soția dumneavoastră? — A fost. A murit În ziua când a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-și pumnii, veni câțiva pași spre mine: — Nenorocitu’ ăsta are o gură mare, cum are un ovreu nasu’ mare, șuieră el. Dietz rămase pe loc, sprijinit de fereastră, dar când se Întoarse cu fața ochii lui aruncau fulgere: — Îmi pierd răbdarea cu tine, vorbă-lungă. Nu pricep, zău așa. Ați văzut scrisoarea de la ăia cu asigurările. Dacă ziceți că e un fals, n-aveți decât să verificați. Am făcut asta deja. Și-atunci ce-i cu jocul ăsta? Dietz veni spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dovezi circumstanțiale de felul celei care zice că un tip a făcut ceva pentru că e genul de tip care ar face așa ceva oricum. Asta, și informațiile primite. Să ții un tenor ciripitor ca Neumann e ceva care necesită Încredere și răbdare. Și așa cum prima dintre ele nu-i este specifică lui Neumann, tot așa a doua dintre aceste calități nu mă caracterizează pe mine. Dar numai când e vorba de el. Neumann e cel mai bun informator pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
M-au ales pe mine În echipa olimpică de aruncare a rahatului, nu? Fața lui Rienacker se schimbă la culoare și nările Îi palpitară puternic și repede, ca două sticle cu apă fiartă care se golescc. Începea să-și piardă răbdarea. — Bine, bine, i-am spus. Bănuiesc că, vreau - nu vreau, tot o să merg. O să mă Îmbrac. Să nu tragi cu ochiul, i-am mai zis, mergând spre dormitor. Era un Mercedes mare, negru, și m-am urcat În el fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Făcu o pauză. Poate că se aștepta să sar În picioare și să dau Salutul Hitler, pentru ca apoi să izbucnesc În recitarea a două-trei versuri din „Horst Wessel“, numai că eu am stat În banca mea, dând din cap cu răbdare, așteptând ca el să ajungă la adevăratul subiect al discuției. — Von Greis era instrumentul voinței mele, zise el mieros, și de asemenea al capriciilor mele. Era deopotrivă agentul meu intermediar la cumpărare, ca și cel care-mi făcea rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ambala În legătură cu vreun subiect, chiar dacă vocea Îi era prea ridicată și părerile ei erau din acelea care ar fi putut să ne facă pe amândoi să aterizăm Într-un KZ. Cine știe, cu un pic mai mult timp și cu răbdare, ar fi putut să mă facă să-mi reexaminez propria opinie, cât se poate de lipsită de imaginație și foarte pragmatică, privind valoarea artei. Dar În acel moment, aveam altceva În minte. Am luat-o de braț și am condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]