15,122 matches
-
este un sistem închis. Chiar Partidul Comunist nu este un monolit, are două mari aripi interne, ce alternează la putere și e deschis la înnoire. Identitatea Chinei e foarte puternică. Nici o religie cu care a venit în contact nu a rezistat, exceptînd buddhismul, vreo 500 de ani, dar și acesta s-a combinat cu daoismul și a dat zen-ul. Chinezii nu au predicatul "a fi", acesta e subînțeles. Dar cultura lor e mai puțin bazată pe teorie și mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
puteri religioase, este și el un termen important al ecuației, un pol de putere deloc de neglijat. Evenimentele din ultimii ani, au atras chiar mai multă atenție asupra sa, pentru că s-au văzut semne ale unui declin. Dacă Iisus a rezistat cu bine tentațiilor, se pare că nu același lucru îl reușesc toți reprezentanții din biserica Sa. Nu ne propunem o analiză exhaustivă, nici o judecată, ci doar unele comentarii asupra unor elemente care ni se par mai importante. De pildă, demisia
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
torentului migrator, s-a erodat și surpat pe alocuri. Cuțitul avea să fie înfipt pe la spate, chiar în coasta lor, iar înjunghierea se putea dovedi fatală. Slăbiți de incursiunile de la miazănoapte, de unde suportase punctul maxim al presiunii, și în fața cărora rezistase secole, li s-a aplicat o lovitură grea de la miazăzi. În Antichitate, perșii nu au cucerit Balcanii pentru că nu au putut trece peste obstacolul uman pe care îl presupunea această peninsulă. În timp unele realități au înregistrat modificări majore care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ajunse la noi nu a fost decât efectul logic al acestor realități geografice. Să nu uităm, de pildă, că expansiunea otomană și-a fixat ca ținte Camenița, în Europa Orientală, și Viena, pentru Europa Centrală. Și nimic nu părea să reziste în calea turcilor în timpul lui Soliman Magnificul și urmașilor săi. Cuceriseră faimoasele cetăți ale Sucevei și Târgoviștei, dar nu au putut ocupa efectiv Moldova și Muntenia, care s-au bucurat de un statut special în teritoriile cârmuite de Înalta Poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au năruit și pentru că fuseseră întemeiate pe nisipuri mișcătoare. Autopsia lor a scos la iveală că reprezentau viziuni limitate la propria voință... De aceea, nu au putut să zidească nimic durabil. Erau incapabile să înțeleagă că nu aveau cum să reziste vremurilor, atât timp cât nu își subordonau interesele mascate de pretenții universaliste nevoilor fiecărei națiuni față de care și le afirmau. Au greșit fatal fiind preocupate, mai degrabă, să ne cotropească pământurile, pe care să le înglobeze propriilor imperii spre gloria lor vremelnică
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai departe spre izvoare 34. Fiind o zonă deschisă, țările române nu au putut să mențină sub controlul lor regiunea Dunării de Jos, otomanii anexând, pe rând, Dobrogea și Bugeacul. Dintre principatele noastre, Muntenia s-a dezvoltat și, implicit, a rezistat cel mai bine între limitele naturale. Și e firesc să se fi întâmplat astfel atât timp cât era cuprinsă în îmbrățișarea Dunării pe trei laturi (spre est, domnitorii munteni au căutat o graniță la fel de puternică, Marea Neagră). Hotarele Dunării prezentau avantajul că, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să-și dezvolte o bază navală pe Lacul Tașaul 41. Și se pare că timpul nu a schimbat cu nimic strategia noastră, dat fiind că, în postcomunism, am pus la dispoziția SUA baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu. Fără a putea rezista presiunii din răsărit, în urma celei de a doua conflagrații mondiale, am suferit pierderi teritoriale grave, prin cotropirea Basarabiei și a nordului Bucovinei. Rapturile suferite, pe baza Tratatului Ribbentrop Molotov, sunt resimțite și astăzi ca o rană adâncă pe trupul țării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
li se strecura teama în mădulare, zărindu-i armatele care îngroșau linia orizontului. Depărtările stăteau să se povârnească dintr-odată, strivindu-i. Era semnul năpastei care se apropia. Nimic nu părea să poată sta în calea teribilei sale armate, să reziste cumpliților ieniceri și spahii căliți în războaie. De frica lor, știa o creștinătate întreagă. Regi și cezari, care i-au înfruntat, își pierduseră coroanele și, odată cu ele, chiar și capetele. Numai voievodul acestei țări neînsemnate de la marginea împărăției îndrăznise să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în coasta stângă. Vâzdoage și ciomege, mânuite de răzeși, zdrobeau țeste și oase. Crezuse pentru o clipă că trupele îi erau atacate de niște urși turbați încotoșmănați cu sumane și cojoace. Degeaba încerca pașa să-i facă pe toți să reziste. Să apere steagurile de luptă ale preamăritului. Nu-i mai dădea nimeni ascultare poruncilor. Înfricoșați peste măsură, fiecare începuse a fugi care încotro. Baș-agalele o luaseră la goană mai abitir decât toți. Se uita, buimac, cum o droaie de ieniceri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
otomană care a se apropia de coasta sa ca un junghi. Din păcate, urmașii săi nu au fost în stare să-i păstreze moștenirea. E drept că regresul a avut loc în condițiile creșterii puterii otomane în fața căreia nu mai rezista aproape nici o oaste a creștinătății. Deși Înalta Poartă nu căutase decât timid să cotropească Muntenia, pierderea Dobrogei deschidea căi de pătrundere spre interiorul țării prin vadurile de peste Dunăre. În pofida continuării luptelor anti otomane sub Vlad Țepeș sau Radu de la Afumați
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu Baiazid al II lea, nu a făcut decât să amâne epilogul tragediei. Înfrângerea regatului maghiar de către Soliman Magnificul, în bătălia de la Mohacs, a însemnat dispariția principalului protector sau aliat, după circumstanță, pe care se baza Țara Românească pentru a rezista presiunii turcești. Stăpânirea semilunii se întindea peste axele strategice în care debușau drumurile muntenești, fie direct la Dunărea de Jos, fie indirect, prin Ardeal, la Dunărea de Mijloc. Astfel, domnitorilor munteni nu le-a mai rămas decât să recunoască de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
număr. Românii deveneau niște cifre introduse într-o contabilitate a morții. În măsele stricate de sârmă ghimpată, comunismul sfărâma și mesteca inocența. Dar candela românismului a continuat să pâlpâie, înfruntând viscolul năprasnic care sufla din străfundul Siberiei. Și nu a rezistat doar în Basarabia și nordul Bucovinei, ci chiar până în adâncurile stepei unde românii au fost exilați. Mai arde și acum până în zările îndepărtate ale Karagandei. Oricât vom căuta în istoria recentă, nu vom găsi o izbândă mai grea, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să o înțelegem ca fiind, în principiu, gestul firesc al unor populații dislocate de instinctul supraviețuirii în fața vicisitudinilor naturii și a vitregiilor istoriei. De pildă, în tragica soartă a armenilor, refugiați pe pământurile noastre, regăsim întotdeauna licărul speranței de a rezista prigoanei imperiilor nemiloase (bizantin și otoman), nimicirii hoardelor năvălitoare (tătare și mongole) și chiar distrugerii cutremurelor înfricoșătoare. Așa cum potopul nu a reușit să scufunde arca lui Noe, niciun cataclism, oricât de devastator, nu a avut tăria de a risipi moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
g. Risipirea moștenirii genetice Oricât de glorioase și demne au fost viața și moartea acestor războinici, totuși ereditatea lor s-a irosit în acte de sacrificiu pe care le-au trăit aproape în fiecare clipă. În aceste condiții, avea să reziste moștenirea unor oameni pașnici și simpli, adică masa vastă de haplogrupuri formată din Hg I2, J2, G2 și E3. Este o succesiune care s-a perpetuat până în prezent de-a lungul unui șir de generații începând cu perioada străveche. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de dezvoltare mult mai avansat, invadatorii i-au decimat pe acești vânători iscusiți, reducându-le ponderea genetică. Confratele său, rămas la noi, adică în locurile de baștină, căruia civilizația agricolă i-a modelat un caracter mai blând, a reușit să reziste mult mai bine. b. Temelia construcției genetice Omul paleolitic reprezintă temelia construcției etnice nu doar pentru noi, ci și pentru populațiile care stăpânesc teritorii întinse de la Marea Adriatica până în bazinul Niprului. Și în prezent, în acest spațiu, grosul populației a păstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
asigure continuarea propriului sistem bazat pe păstorit. Nu întâmplător, unele triburi s-au înstăpânit, în Europa, peste stepele ponto caspice sau cele panonice. Altele au preferat să ocupe, în Asia, pășunile de altitudine din Anatolia și Iran. Populațiile turcice au rezistat și chiar, în unele cazuri, au prosperat, impunându-se în detrimentul autohtonilor deoarece au introdus un mod de viață bazat pe transhumanță în regiuni unde acesta era inexistent. De pildă, azerii reprezintă o populație turcofonă de origine iraniană. Explicația reușitei acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Datorită prestigiului său mult prea puternic, elena nu a fost ștearsă complet de pe harta lingvistică. În pofida cuceririi romane, greaca a continuat să fie influentă în special în regiunile din sudul Balcanilor care au cunoscut o elenizare mai profundă. Greaca a rezistat pentru că era o limbă scrisă care se baza pe o cultură solidă. Dacă în alte contexte istorice, limbi vechi de cultură au dispărut (sumeriana, akkadiana) sub presiunea exercitată de noii cuceritori, Roma nu a dus o astfel de politică de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care s-a revărsat peste Balcani a forțat retragerea Imperiului roman din regiune. Așa cum s-a remarcat, lipsită de ocrotire statală, populația latinofonă nu doar din Balcani, ci din întreaga Europă, s-a auto organizat în romanii populare pentru a rezista năvălitorilor. S-a refugiat în zone inaccesibile invadatorilor ori plătindu-le bir. Furtuna slavă, care s-a abătut asupra Balcanilor, a avut suficientă putere pentru a provoca discontinuitatea teritorială a spațiului latin. Migrația slavă a separat definitiv ramura occidentală de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a reușit să se impună în ariile romanice datorită sprijinului de care beneficia din partea autorităților politice și religioase. Procesul s-a soldat cu slavizarea treptată a comunităților noastre sud dunărene. Doar nucleele marginale, transhumante, aflate în contact cu elena, au rezistat, pentru că nu a existat o simbioză cu grecii bizantini. În schimb, la nord de Dunăre, înrâurirea slavă nu a mai fost atât de puternică deoarece organizarea ecleziastică a fost tardivă și a succedat înființării țărilor române. Totodată, victoriile bizantine, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să nu cadă pradă vreunei ambuscade. Odată cu retragerea invadatorilor, populația românească revenea în zonele expuse năvălirilor, reușind să-i asimileze pașnic pe alogeni prin ponderea numerică mai ridicată și gradul civilizațional mai avansat. Doar pe teritoriile noastre, romaniile populare au rezistat, întemeindu-și în timp propriile formațiuni statale, respectiv cnezate și voievodate care au stat la baza formării țărilor române. În restul Europei, au fost asimilate aproape în întregime de migratorii germanici, în vest, respectiv, slavi, în est122. Nu doar noi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
importante precum cel al Romaniei (situată la est de Sarajevo, unde s-au conservat toponime românești)124 sau al Stari Vlahului (aflat la sud vest de Belgrad, între văile Drinei și Moravei de Vest). Până spre începutul Epocii moderne, au rezistat și comunitățile valahe din actualul Kosovo (unde sunt consemnate toponime interesante)125. Cam în aceeași perioadă, au fost slavizate complet și comunitățile numeroase refugiate în zona montană de la granițele actuale ale Serbiei, Bulgariei și Macedoniei (bazinul superior al Moravei și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu se rătăcească, străinii nu cutezau să umble pe cărările și potecile noastre. Ne îndemnau să ne părăsim adăpostul cu glasuri mieroase care ne îmbiau auzul. Te răscoleau cu chemarea lor atât de puternică încât unii dintre noi nu au rezistat. Dezrădăcinați din mijlocul nostru, s-au înstrăinat repede, lepădându-și limba și credința strămoșească. Au ajuns chiar să nege că ar fi făcut parte cândva din rândul nostru, punându-se a-și huli neamul din care s-au tras. Atât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ci măcar de ieri (dacă ne raportăm la ani) sau chiar de alaltăieri (dacă ne referim la decenii). O schimbare permanentă și globală s-a ridicat ca un val care îi va nimici pe cei ce vor încerca să-i reziste. Tehnologia și economia ne-au smuls din brațele izolării, aruncându-ne în contact cu lumea întreagă. Suntem, alături de toți ceilalți, niște actori pe o scenă mondială. Nu mai există culise sau vreun ungher unde cineva să se poată furișa și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
doar un fel de patriotism, ci și spre binele sănătății noastre 149. c. O viziune economică Reconstrucția statului nu se poate realiza fără o bază economică solidă. Din păcate, am moștenit din comunism o industrie neperformantă, care nu a putut rezista competiției într-o economie de piață prin costurile ridicate și gradul scăzut de calificare profesională. Noi nu ne pricepeam chiar la tot și chiar mai bine decât toți. Nu eram în niciun caz buricul pământului. A fost doar mașinăria de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
poate cea mai rapidă și susținută progresie socio economică. Rezonabil ar fi fost ca prosperitatea continentului să fi garantat înscrierea umanității pe traiectoria unei lungi evoluții pașnice. Violența caracteristică acestei civilizații a fost, însă, un imbold prea puternic pentru a rezista tentației de a nu consuma roadele progresului într-un mod agresiv. Milenii de creștinism nu au fost îndestulătoare pentru a șlefui inima de piatră a acestor războinici. Din păcate, dezastrul ecologic e doar un risc mediu sau chiar minim de la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]