7,730 matches
-
de numele unui creator adevărat. Și-n continuarea ei, pentru final, aș cita din portretul creionat de Cătălina Buzoianu: "Poate să înceapă mereu, totul, de la zero. Știe să renunțe, ca să poată merge mai departe. Știe să piardă, ca să poată cîștiga. Risipindu-se, de fapt se adună". Alexa Visarion spunea că are dorința "de-a iscăli timpul". Păi, a și-nceput!... Bogdan ULMU, 2015 O voce distinctă... Sunt mai bine de 40 de ani de când, la micul teatru din spatele poștei (Casandra), a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acesta, ci conține în miezul său un act de de-creație, în care ceea ce a existat și ceea ce n-a existat sunt restituite unității lor originare din mintea lui Dumnezeu, iar ceea ce putea să nu existe și a existat se risipește în ceea ce putea exista și n-a existat. Această de-creație este, propriu-zis, viața operei, ceea ce face posibilă lectura, traducerea și critica, prin care de fiecare dată încercăm să repetăm opera.18 Asemenea filosofului italian, Alexa Visarion vorbește despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fără peripeții, așa era modelul timpului și am luat chiar un premiu pentru muzică. Apoi ne mai vedeam din când în când, dar viața ne-a mișcat pe trasee diferite o bună bucată de vreme. Încă dinainte de 1989 ne-am risipit cu toții în toate zările: n-am mai rezistat presiunilor intolerabile la care eram supuși. Eu am ajuns, după un ocol american, în Germania. Așa se face că n-am mai avut contact un timp destul de lung. L-am regăsit întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un punct al timpului interior al creatorului. 1. Artistul crede că arta este o contraputere la puterea politică (sau economică) al cărei punct ierarhic de observație se află în spațiul publicului (loja regală, la teatru), iar când puterea politică se risipește, artistul se dezechilibrează, își pierde propriul contrasprijin de putere. În Spectacolul ascuns, cea mai pasionantă carte românească de teorie a fenomenului dramatic (shakespearean), Alexa Visarion e ispitit adesea să creadă în această dialectică, poate că nu doar sub influența bibliografiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
violenței mediului, rezoner tăcut, purtător, alături de copil, al ștafetei omeniei.. (Natalia Stancu) ...Activitate... înseamnă zădărnicia ridicată la rang de lege... este sinonimă supunerii oarbe. De aceea Predicatorul (personaj inexistent în piesă), cu toate adevărurile pe care le spune, își va risipi îndemnul în neant. Ca și Buchner care încercase să trezească la luptă, prin manifestul Curierul din Hessa, el își va striga adevărul în gol (de altfel, întregul text al personajului este scos din Curierul din Hessa și din scrisori ale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
metaforă, ci pe metonimie. Nu trăiește prin licitarea imeginii, ci din viziune. Nu explorează resursele unui limbaj, ci devine, el însuși un limbaj. În finalul spectacolului, cele trei surori își rostesc, împreună, monologul final. Cuvintele se suprapun, se adună, se risipesc unele într-altele, într-un bocet ce trebuie să fie doar atât: un bocet, o plângere, un limbaj dezarticulat. Suntem pe o Vale a Plângerii. Cuvintele nu mai pot rămâne ele însele. Nu mai pot exprima decât o durere prea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
FĂRĂ NUME Mihail Sebastian Teatrul Național București Claudiu Bleonț Miroiu și Carmen Galin Mona Spectacolul Naționalului bucureștean cu Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, în regia lui Alexa Visarion, la 50 de ani de la premieră, reușește din primele clipe să risipească și scepticismul și prejudecățile ce situează textul în zona conflictelor desuete, a dulcegăriilor și sentimentalismelor ieftine. Aceasta, mai întâi, datorită regizorului care, prin lectura "critică" a textului, îi reconsideră "arhitectura", îi schimbă "accentele", în final conferindu-i timbrul unui modern
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un cufăr, un căluț de lemn zburător, perdele, rama unui tablou, câteva reflectoare. Peste acest univers ambiguu, în care teatrul și lumea se întrepătrund, cerul este un uriaș candelabru. Acest loc este un pustiu nelegat de Dumnezeu, unde eroii îsi risipesc în deșert zilele. Timpul lor este fără eternitate. Viața lor e pretext pentru evazionisme și exhibiționisme. Somnul plictiselii naște monstri. Personajele "își joacă" si "se joacă" cu propria existență. Rolul la care aspiră este mai mare decât forța lor și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
câteodată, la primul contact, un șoc. Modern, "modernitate" înseamnă cu totul altceva. Există o nevoie sinceră, o necesitate reală de autoexprimare a noastră, a tinerilor. Autoexprimarea capătă însă o valoare obiectivă, suplă, doar dacă atinge zonele adânci ale substanței scenice. Risipită în soluții estetizante, rămâne pur subiectivă. Teatrul "soluțiilor fără destin" e un teatru născut mort, un teatru fără contacte vitale, și în care actorii de multe ori rămân simpli executanți. Executanți cu sarcini minime. Interesant e faptul că actorii buni
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Câteodată o privire, o respirație, nervozitatea maestrului în repetiții sau pur și simplu zâmbetul său îți dă aripi. Repetițiile lui Peter Brook și Giorgio Strehler mi-au întărit convingerea că nu există decât câteva probleme esențiale. Nu trebuie să te risipești, ci să te duci cât mai spre adâncuri. Cu ce stare de spirit privești acum, la maturitate, rostul creației? Care îți sunt proiectele? Viața m-a uzat, mi-a mai tăiat din forță, dar nu m-am schimbat. Am început
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
variațiuni încărcate de originalitate ale acestui univers strindbergian care este în același timp un univers nordic și un univers uman valabil oriunde. Mi-am dat seama că trebuie să apelăm la sursele noastre, dar în același timp să nu ne risipim. Extensia se face într-o arie problematică și nu într-una tematică. E foarte greu să spui ce ai învățat în străinătate. Cred că pot să înțeleg mai multe privind raportul dintre producător și creator, cred că pot să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că nu calitățile de dramaturg ale lui Blaga primează în acest text, ci marea anvergură a gânditorului, a poetuluim-au trimis către adâncimea viziunii tragice. Blaga, Cehov, Shakespeare, Caragiale, Lampedusa, Dostoievski... Și nu am vrut să pierd acestă cale, să mă risipesc... Teatru în acea perioadă era de înaltă valoare Ciulei, Pintilie, Esrig, Penciulescu, Crin Teodorescu, Valeriu Moisescu... Și de atunci nu mă interesează hegemonia conceptului regizoral în afara unui suport moral, etic. Sunt atras de ceea ce se poate împlini într-un limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca aceste opțiuni să devină mai puțin ferme. Este de așteptat totuși ca pe termen mediu, pe măsură ce societatea românească va deveni mai "stabilă", mai modernă, mai integrată în complexul țărilor europene, pe măsură ce tot ceea ce înseamnă cultură a neîncrederii se va risipi, tinerii (în special cei din mediul urban) să se reorienteze sau să se identifice din ce în ce mai mult cu valorile de tip deschidere la schimbare, în detrimentul celor conservatoare. ANEXA I Tabelele A1-A5 prezintă rezultatele analizei de varianță (ANOVA) Tabel A1 Test: Bonferoni
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și pierderea de căldură aferentă volumului de apă acumulat în conducte. În vederea utilizării acestei metode, sunt necesare date privind atât diametrele tuturor tronsoanelor de distribuție cât și lungimile acestora. Această metodă de calcul aproximează și valorile volumelor de apă caldă risipite la punctele de consum, datorită răcirii apei calde de consum. Metodă este descrisă anexă ÎI.3.F. ÎI.3.9.3.2 Metodă cu date intabulate Această metodă este valabilă doar pentru clădirile de locuit și se bazează pe estimarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
Miroase a pământ ud după ploile din ultima vreme. Izvorul suspină, iar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase, păsărelele adorm în pomii dezgoliți. Umbre prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună risipește din întunericul nopții raze blânde ce acoperă pământul. Liniștea coboară, iar noaptea vine cu moș Ene pe la gene, închizând ochii copiilor. Noapte bună, copii ! AMURG DE TOAMNĂ Înserarea se întindea ca un văl de pânză de păianjen care ascundea pe
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Miroase a pământ ud după ploile din ultima vreme. Izvorul suspină, iar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase păsărele adorm în pomii dezgoliți. Umbre prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună risipește din întunericul nopții raze blânde ce acoperă pământul. Liniștea coboară, iar noaptea vine cu moș Ene pe la gene, închizând ochii copiilor. Noapte bună, copii ! CAP. II ANIMALE FRAM, URSUL POLAR Vă voi istorisi povestea tulburătoare a unui ursuleț din ghețurile
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
lângă un elefant decedat, Înrudit cu ei, zile Întregi, În liniște, ocazional atingând corpul elefantului mort cu trompa. Biologul kenian Joyce Poole, care a studiat elefanții africani timp de douăzeci și cinci de ani, spune despre comportamentul elefanților față de morții lor: „Îmi risipește orice dubiu că ei Încearcă emoții profunde și au o oarecare Înțelegere a morții”66. știm de asemenea că aproape toate animalele se joacă, În special atunci când sunt tinere. Oricine a observat giumbușlucurile cățeilor, pisicilor și puilor de urs nu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Între instinctul morții și instinctul vieții are consecințe profunde și reale pentru individ, familia umană și planetă. Visul american este prins În mare măsură În instinctul morții. Căutăm autonomia cu orice preț. Consumăm prea mult, ne satisfacem orice poftă și risipim bogația Pământului. Punem mare preț pe creșterea economică nelimitată, Îi răsplătim pe cei puternici și Îi marginalizăm pe cei vulnerabili. Suntem preocupați de protejarea interesului nostru personal și am creat cea mai puternică mașină militară din toată istoria, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și a poporului român, cu alte cuvinte odată cu apariția unei societăți stabile, se realizează parametrii pe care putem să ne înscriem studiul nostru cu privire la evoluția bolilor mintale și a tratamentului lor la locuitorii Moldovei. Aceste informații sunt, evident, lacunare și risipite pe mai multe milenii. Au contribuit la definirea unei mentalități și a unei psihologii care se vor mai răsfrânge în etnoiatrie, în etnopsihiatrie? Este posibil. Cu timpul, noțiunile de patologie cristalizându-se mai bine, a apărut și o terminologie specială
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
secolul al XVIII-lea. Pompei Samarian (op. cit., p. 309) reproduce un fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: "boală de voia rea, pătimirea întristărei, fierea neagră". În Miron Costin, găsim însă: "Cum se ridică și se risipește o negură întunecată, așa și el se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă"45, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era, pentru moldoveni, identică cu sufletul: inimă rea, sau chiar astfel ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și al negustorilor moldoveni. Cele două tablouri votive, reprezentând pe Lăpușneanu și pe Ruxanda Doamna și pe Soltana Domnița ținând biserica în mână, se adaugă ca argument, susținând varianta tradiției, și nu pe cea a oamenilor de știință și, astfel, risipind enigmatica personalitate a Soltanei și confirmând realitatea istorică a fondatorilor acestui sfânt sanctuar, loc de cultură și de spiritualitate ortodoxă. Datarea tablourilor votive cu anul 1827 este vizibilă și în tablouri, și în documente. În șirul documentelor în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din Iași, aceeași personalitate spunea că urmașii doctorului Brăescu îi minimalizau inutil importanța, expediindu-i existența în câteva cuvinte, pentru a face loc altor furori encomiastice, temporar poate justificate. Singur, necăsătorit, urmele materiale ale trecerii lui prin viață s-au risipit repede. După război, prin dispariția bustului său, se pierduse ultima imagine fizică al acestui remarcabil pionier al psihiatriei românești. Corespondența lui particulară s-a pierdut cu desăvârșire. Mare iubitor de artă orientală, avea o interesantă și bogată colecție de artă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
interesantă și bogată colecție de artă veche extrem-orientală, de la goblenuri japoneze din secolul al XVIII-lea până la sculpturi în marmură de Carrara și obiecte chinezești de uz casnic reprezentând, în același timp, lucrări artistice. Din nefericire, colecția lui s-a risipit în anul morții sale, iar ceea ce a mai rămas s-a pierdut în ultimul război cu prilejul refugiului unor urmași în Oltenia (C. D. Zeletin). Neamul Brăescu este atestat documentar în secolul al XV-lea în Nordul Moldovei. O parte
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
transfere la dezhumări... Matei: Lasă, domnule, că vorbesc eu cu părintele... Nu-ți fă griji! Ei, Octave, acum, așa jumătate cum ești... facem tîrgul? Octav: (înscriindu-se repede în tonusul propus de Matei) Mai e vorbă! Păi ce, degeaba ai risipit matale atîta whisky! Semnez ce vrei. Mai ales acum...! Mă simt mai ușor acum...! Și mai mic, e-adevărat, dar mai ușor...! Ești dat dracului! Matei: Atunci eu încep să mă ocup de toate chestiile... autorizație... marfă... design... Octav: Nea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
verbe ergative și eventive cu reflexiv obligatoriu: Carnea se arde/se rumenește/se scumpește/se strică, El se îmbolnăvește/se îngrașă/se însănătoșește și că anumite construcții, ca: Prăjitura se coace, Profitul se dublează, Bogăția se repartizează inegal, Averea se risipește, admit atât o interpretare ergativă (din care lipsește sensul pasiv), cât și una pasiv-reflexivă (Prăjitura se coace cu ceasul în mână, Profitul se dublează cu grija specială a patronului). O altă observație (GALR II: 165/162) privește existența variantelor libere
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]