8,304 matches
-
care ar fi ajuns orice om normal care, fără să fi văzut în viața lui un Bond, ar fi fost invitat să se uite două minute peste concurența lui Connery. Dacă l-aș fi ales pe George Lazenby manechinul australian smuls din obscuritate și încoronat ca James Bond pe la sfîrșitul anilor 60 și mazilit după un singur episod , nu știu ce filme aș mai fi văzut : cîteva episoade din Emmanuelle și cam atît. Așa, am văzut filme de Hitchcock, Spielberg, Sidney Lumet, John
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
personaj : O să-l jupoi și o să-l pun să se uite la mine cum mă îmbrac în pielea lui, e mai bine să fiți pregătiți. în Apocalypto care recreează marea civilizație maya în ultima fază a declinului ei , inimi sînt smulse din piepturi pentru a îmbuna zeii, țeste se rostogolesc pe treptele piramidelor în ovațiile unui public pe lîngă care amatorii de crucificări din Patimile lui Hristos par amatori de operă și de balet. Aici, o măciucă în cap nu e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cascadorie antologică, dar Quantum of Solace e plin de scenuțe de acțiune care n apucă să se aprindă ca lumea că se și sting : o cursă de bărci, cîștigată de Bond printr-o altă manevră din aia inspirată, care ar smulge aplauze dacă s-ar și înțelege în ce anume constă ; un duel aerian, la capătul căruia Bond (Daniel Craig) și partenera lui (Olga Kurylenko) sar din avion cu o singură parașută... Bond a mai făcut lucrurile astea. De acord, înainte
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
petrecut în vizite, prin casele celor care acum au revenit răspunzând chemării. Textul de bază a fost cel din Apocalipsa 18: “Ieșiți din Babilon!”. Predică la subiect, cu țintă clară. Duhul Sfânt S-a adresat, astfel, direct fiecăruia în parte, smulgând decizii pe ultima sută de metri. A urmat și fostul Pastor Romică Sîrbu, punând întrebarea: “De ce să mă întorc acasă?” Am reținut și sala a făcut același lucru, că, dacă nu vei reveni acasă la Tatăl, care iubește nespus, nu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
că mă tem foarte mult că marile puteri, Germania lui Hitler și Rusia se vor încleșta întrun nimicitor război care nu ne va ocoli nici pe noi, românii; mai ales că avem vecini care gândesc să ne cotropească și să smulgă „hălci” din trupul țării. Mă gândesc la unguri și de ce nu, și la ruși care, de când Stalin al lor a scăpat de dușmanii lui din țară, nutrește și dânsul gânduri de cucerire a Basarabiei. − Nu am de unde să știu eu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rămânerii pe postul ocupat, ne înțelegem să scrie acasă, la Priponești, nu la Băcani. La 20 octombrie are loc un cutremur de mică intensitate, ca o prevestire sinistră a cutremurului catastrofal din 10 noiembrie 1940! De parcă atrocitățile săvârșite în teritoriile smulse din trupul țării și alte atrocități săvârșite de legionari n-ar fi fost suficiente, a venit și această palmă și blestem pe țară, acel cutremur devastator. Fiind sâmbătă, plec la Priponești să-mi văd părinții și să mă bucur de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
era cu mult mai mare. 1.4. Micul trafic, micile privilegii S. B.: În orice sistem închis, indivizii recurg la tot felul de tertipuri pentru a obține ceva în afara regulamentului, pentru a prinde un loc mai în față, pentru a smulge un mic privilegiu. Unitățile noastre nu aveau cum să fie exceptate de la acest fenomen. Bineînțeles, bunurile cele mai râvnite erau hrana și permisia. În jurul acestora se construiau tot felul de mici stratageme și funcționa un sistem de relații bine pus
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
masca veselă a co - mediei, cum celălalt aducea în scenă gravitatea tragediei, cea destinală, aceea pe care ficțiunea romantică o proiecta. Clasicismul lui Caragiale merită reevaluat, au încercat să o facă cerchiștii Radu Stanca și Ion Negoițescu pentru a-l smulge pe Caragiale provinciei eterne și pentru a-i trata deformările cu tincturi molierești. Cei doi încearcă să îndrepte imaginea pe care oglinda contemporaneității o reflectă în scurta perioadă dintre 1944 și 1947 ca ultim suflu al unei libertăți gâtuite. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu socoteală. Toate priveliștile mării și toată banala d-tale ingeniozitate de a-mi compara chinul sufletului omenesc cu al talazurilor îți sunt gratuite, și mie chiar nule. Eu voi s-auz pocnetul paharului spart în capul lui Paul... Mă smulgi de lângă el printr-un marafet uzat ; îmi oprești brutal o mișcare pornită ; mă plimbi pe la ecuator, pornind artificial o altă mișcare, de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
incarnează pasager. Trebuie spus că ele nu sunt decât virtualități, potențialități accesibile preț de un moment, de o străfulgerare, tot atâtea fețe spectaculos ivite pe chipul acestui mărunt funcționar ministerial. Care sunt acestea : torționarul, cel care ar fi dispus să smulgă adevă- rul prin orice mijloace de la cele trei femei, filozoful care-și condamnă secolul contemplându-i decrepitudinea, mis ti- cul care trăiește extaza, momentul revelator, revoluționarul cu o doză de anarhism care vede revolta generalizată con- tra marii finanțe și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
urban fără precedent, o viziune utopică în care edificii impunătoare se înalță iluzoriu dea- supra smârcurilor. „În locul acestui câmp gol pe care se jucau copii de mahalagii se-nalță acum un cartier nou, cu adevărat european care fără îndoială va smulge admirația tuturor admiratorilor străini. Ce vedem noi ? Noi vedem clădiri noi, splendide, Arenele Romane, Cetatea lui Vlad Țepeș, Palatul Artelor și alte asemenea edificii care ne vor uimi în viitor.” Sensul distopiei devine acum mai clar prin acest scurt reflex
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
își trăiește condiția de floare, încolțește, înmugurește, înflorește. Când i se alătură omul - chiar din dorința egoistă de a-și înfrumuseța mediul înconjurător, floarea mai rezistă atât cât a reușit să-și păstreze din seva pământului din care a fost smulsă. Apoi se ofilește. Și omul, acest animal sensibil și visător, uită de bucuria pe care gingașa „făptură” i-a oferit-o și fără remușcări o aruncă scârbit de mirosul de putregai ascuns în vaza de porțelan. Așa va fi și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
neridicându-mi mari probleme logistice, fiind, ca mai toate semenele ei, docilă. Paharul avea să se umple când șeptelului i s-a adăugat un purcel, proprietate a cumnatei. Acesta, porc din fire și născare, mă alerga pe câmp toată ziua, smulgându-și priponul și neavând astâmpăr nici un moment. Așa că, după câteva zile de "maraton" în urmărirea "bestiei", mi-am prezentat "demisia", gândind că dacă breasla ciobanilor a pierdut un confrate, cea a intelectualilor a câștigat unul. Ulterior aveam să mai exercit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
punctele obligatorii -Zwinger ,Gemälde Galerie, Grunes Gewölbe. Aici îi admirasem pentru prima oară cu ani în urmă pe Giorgione, Rafael, Tizian, Botticelli, Rembrandt, Rubens, Vermeer, Durer. Ne-am oprit ca și prima oară uimiți la Madona Sixtină a lui Rafael, smulgându-ne cu greu și regret din fața superbei lucrări. La Grunes Gewölbe, construită la comanda lui August cel Puternic în 1723, distrusă parțial în februarie 1945 în urma bombardamentelor și refăcută ulterior, am putut admira cele mai minunate colecții din lume de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
partid, și după 19 Decembrie își cucerise dreptul de a fi bărbos, cerberul de la intrare a început să filozofeze că "nu e aceeași persoană", că "mai bine vă stătea "ras"... etc., ceea ce l-a determinat pe distinsul scriitor să-și smulgă barba de nervi, să trimită la "origini" nu numai polițaiul, ci și ministrul și să plece trântind ușa. Am aflat de incident, l-am informat pe ministru, i-a telefonat lui Ulici cerându-și scuze și discuția a avut loc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
totul este în ordine. Și era! Am avut probleme cu cazarea, împărțind oaspeții în trei hoteluri de pe Copacabana (fiind perioadă de "extrasezon" la Rio, cu hotelurile aproape goale, am negociat "la sânge" baremul de cazare, fiecare proprietar dorind să-mi "smulgă" clienții. La hotelul Meridien, de 5 stele, unde am cazat "excelențele", am obținut ca bonus și un cocktail la plecare și alte atenții). După sosirea delegației și cazare, am oferit seara o recepție de gală la Consulatul General, cu peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu apare în nici o pagină. Și mai ales prin atmosfera generală de bunăvoință, înțelegere și promovare a valorilor naționale. Am citit Buletinul la 4 prieteni cu vârste între 70 și 80 de ani, cărora ochii li s-au umezit, fiind smulși din țară de peste 50 de ani... În concluzie, "România '93" este excelentă! Îi doresc ani lungi de viață. P.S. V-aș fi recunoscător dacă ați trimite câte un exemplar la doi profesori din Buenos Aires... Primiți, vă rog, Domnule Consul General
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rupt din șosea! Cobor încet, cu mirare spre țărm. În față un peisaj dureros de frumos! Printre eucalipți se zărește oceanul tumultuos case mărunte pierdute prin ierburi. Sat pescăresc cu fete frumoase scufundătoare și flăcăi vânjoși, ce se zbat să smulgă oceanului pești și alge și scoici. Când scapă din încleștarea de ape, plămădesc cu migală obiecte mărunte de lut smălțuite-n albastrul furat cerului. Punta del Diablo așa i se spune locului unde oceanul nu se odihnește nicicând, născând talazuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ofer) pacea”, spune el. „Sentimentul c) ești m)turat de val și senzația de incertitudine În ceea ce privește viitorul te Împiedic) s) vezi lucrurile În perspectiv), oricare ar fi ea... Tr)iești clipă, f)r) nici o perspectiv), dar nu poți s) te smulgi clipei, s) o uiți. Nu poți s) te izolezi și s) nu citești ziare său s) nu asculți știrile de la radio s)pt)mani În șir, așa cum puteai s-o faci acum șase-șapte ani.” În cazul nostru lucrurile stau puțin
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pieptul plin de medalii s-a postat cu un aer amenințător În fața lui Brook. Pierzându-și subit controlul englezesc caracteristic, Brook nu numai că nu a făcut un pas Înapoi, ci și-a Îndreptat mâna spre pieptul generalului, de unde a smuls o medalie pe care o aruncat-o la picioarele acestuia. În jurul generalului s-au repezit câțiva soldați cu pistoalele Îndreptate spre Peter. „Cum vă place ce v-am făcut?“, l-a Întrebat Brook calm pe general. „Nu-mi place deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
e În joc soarta livezii. În vâltoarea dansului, Liubov o caută pe fiica ei, Ania, care e prinsă și ea de ritmul halucinant al mazurcii. Pentru o fracțiune de secundă, Ania se oprește, Își Îmbrățișează mama. În timp ce pulsul dansului o smulge Într-o nouă goană, Ania Îi aruncă rece informația: „S-a vândut“. Ca și cum ar fi lovit trăsnetul, Liubov rămâne Înțepenită În mijlocul sărbătorii-coșmar, care acum crește până la paroxism. GB: Evident că tu ai fost inspirat de Meyerhold și de viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
n-ar fi și un Înger?! Îngerul bun Îl atinge pe Faust și, delicat, Îi ia pana din mâna tremurândă, pentru a-l Împiedica să semneze. Din partea opusă, un Înger cu aripi negre apare și, cu un gest brusc, Îi smulge pana din mână Îngerului alb, i-o dă Înapoi lui Faust și-l forțează să semneze. Acest Început era important pentru că făcea un racord cu finalul operei, când zidurile Închisorii se deschid și Margareta, după moarte, e Însoțită de Îngeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse de un felinar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
München și la Paris, Înapoi la St. Petersburg și apoi la Berlin, unde noi, băieții, Împreună cu Lenski ne-am petrecut toamna și Începutul iernii, aranjându-ne dinții. Un dentist american - Lowell sau Lowen, nu-mi amintesc exact numele lui - ne-a smuls câțiva din rădăcini și ne-a legat alții laolaltă, desfigurându-ne apoi cu aparate de Îndreptat dantura. Și mai diabolice decât acțiunea parei de cauciuc care-ți provoca dureri cumplite În cavități erau tampoanele de vată - nu suportam contactul uscat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de nuferi, pe care o altă fată cu pântecul ca o tobă și rasă În cap, Împreună cu un adolescent excitat fără jenă, având coapsele Încinse cu un fel de sfoară folosită local Împotriva deochiului, le smulgeau din apă și o hărțuiau pe fată cu ele; și preț de o secundă sau două - Înainte de a mă ascunde În ceața mohorâtă a scârbei și a dorinței - am văzut o altă Polenka, străină mie, tremurând ghemuită pe scândurile pontonului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]