8,805 matches
-
într-o epocă ce însemna sfârșitul lor. În faptul că m-am legat, prin prietenie, de poeți ca Ion Barbu și Dan Botta, într-un moment în care România intra în priveghiul de adio al trecutului său, văd un destin straniu. Un destin și o ironie, ca atunci când mori într-o frumoasă zi de vară. Anii aceia întunecați, vremea aceea de moarte culturală și spirituală se detașează pe fundalul unui peisaj învăluit de lumină. În cele mai cumplite momente, în timp ce noul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în mod instinctiv din propriii mei ochi. Toți cei care au trăit pe viu, în propria lor ființă, efectele dictaturii totalitare, în versiunea ei comunistă (rămasă până astăzi nepedepsită, spre deosebire de fascism) își vor aminti pe veci această experiență. În mod straniu, memoria șterge, dar și consolidează lucrurile. Czesław Miłosz, eseist și poet polonez, a cărui poezie s-a inspirat din marele exil al Europei de Est, este obsedat de peisajele copilăriei sale poloneze. Și totuși face parte dintre cei care au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării treziți din somn se uitară în ograda mănăstirei. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului ce creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... în aceea clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn îndestul. A doua zi
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
exigente, un pic arțăgoase și a căror violență ascundea o mare candoare, cei mai caritabili se văitau că-l caută de acum încolo în van pe "sărmanul" respectuos din romanele doamnei de Ségur". Marc Bloch, L'Etrange défaite, 1940 În Strania înfrîngere, mărturie scrisă în 1940, publicată după moartea sa în Rezistență, istoricul Marc Bloch analizează starea Franței în pragul celui de-al Doilea Război Mondial. El descrie aici criza burgheziei franceze în anii '30 și dă burghezului francez o definiție
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cineva care se rupe metodic de viziunea comună asupra lucrurilor, încercînd să trezească în sine și în ceilalți o privire zenitală asupra lumii și asupra propriei vieți. De aceea, el le apare concetățenilor săi ca un om admirabil, dar și straniu, străin, care, străduindu-se să sfîșie vălul convențiilor, ajunge să fie considerat primejdios Contemplativul căruia Philon din Alexandria îi recomandă xeniteia, înstrăinarea și călătoria în vid2, fără scop terestru, ca și omul sfînt al Antichității tîrzii sau omul lui Dumnezeu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lui Isus Christos în inimă). convențiile sociale și pot fi priviți, în raport cu norma universalului, ca imorali. Iar cine trăiește în orizontul propriului universal are bune șanse să recunoască universalul exprimat în alte chipuri sau configurații, oricît ar fi ele de stranii pentru mediul social și cultural autohton, pentru generalul care încadrează componenta individuală a ființei lui. Diversitatea de formule personale ale universalului constituie o situație opusă individualismului, atomizării. E o situație de tip angelic, în sensul că e diversitate desfășurată și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Ești norul care acoperă propriul tău soare. Cunoaște-ți realitatea esențială! Oamenii Antichității tîrzii se priveau unii pe alții drept identități verticale complete. Peter Brown menționează că a se adresa unei persoane prin îngere nu avea pentru acei oameni nimic straniu, era un mod de a se referi la identitatea suprasensibilă, cea adevărată, universală a insului respectiv 5. La aceeași identitate se referă tema numelui tainic, secret, diferit de numele civil al insului. Pe această temă, prezentă în iudaism și mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
separarea și opoziția contrariilor pentru a înainta spre Inaccesibil e la ea acasă în demersurile, mistice ori contemplative, ale unei metafizici vii. Simone Pétrement a arătat că acest tip de gîndire căruia gnosticii și maniheenii i-au dat o frumusețe stranie e prezent la Platon, în Evanghelia după Ioan, în Epistolele pauline, că el a fost de o fastuoasă creativitate în Antichitatea tîrzie. Potrivit lui André Scrima, de la Părinții pustiei la Capadocieni, la Maxim Mărturisitorul, la Palama și haghioriți, apofatismul constituie în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
În Introducerea la Intima comedie se conturează un portret în stil eminescian: personajul e „ostenit și palid” datorită efortului demiurgic de introspecție. Ultimele versuri ale poetului stau sub semnul „oboselii”, al unei senzații de rupere a legăturilor, de o rezonanță stranie. Ele par a porni dintr-o liniște mare, dintr-o împăcare paradisiacă, dintr-o stare de beatitudine care nu mai e a vieții, de stingere a impulsului vital, de enigmatică stagnare. „Nu cunoșteam o altă bucurie Decât a unui gând
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
timbru, în ritm. Uneori, cu o seriozitate copilărească, descoperă marile locuri comune ale eticii umane, dar accentul de convingere și de fervoare neînduplecată salvează cursul prozaic. Poezia sa este în întregime ocazională, strict determinată de împrejurări biografice, dar ‹‹sunetul›› pare straniu și face aceste împrejurări de nerecunoscut sau neglijabile în sine.” Muntele deține o seminificație complexă în teritoriul mitic labișian, nu numai ca proiecție a unei imaginații ascensionale, cât mai ales în calitate de corespondent cosmic al conului magic al „adâncurilor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Intellectual Capital, Journal of Intellectual Capital, Vol. 5, Nr. 1, 2004, pag. 195-212. 73. Kapița P.L., Experiment, teorie, practică, București, Editura Politică, 1981. 74. Kaplan, R.S. Norton, D.P. The Balanced Scorecard, Harvard Business School Press, 1996. 75. Kastler Alfred, Această stranie materie, Ed. Politică, București, 1982. 76. Korten David C., Corporațiile conduc lumea, Editura Antet, București, 1997. 77. Kotarbinski Tadeusz, Tratat despre lucrul bine făcut, București, Editura Politică, 1976. 78. Malița Mircea - Zece mii de culturi o singură civilizație. Spre geomodernitatea secolului
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Intellectual Capital, Journal of Intellectual Capital, Vol. 5, Nr. 1, 2004, pag. 195-212. 73. Kapița P.L., Experiment, teorie, practică, București, Editura Politică, 1981. 74. Kaplan, R.S. Norton, D.P. The Balanced Scorecard, Harvard Business School Press, 1996. 75. Kastler Alfred, Această stranie materie, Ed. Politică, București, 1982. 76. Korten David C., Corporațiile conduc lumea, Editura Antet, București, 1997. 77. Kotarbinski Tadeusz, Tratat despre lucrul bine făcut, București, Editura Politică, 1976. 78. Malița Mircea - Zece mii de culturi o singură civilizație. Spre geomodernitatea secolului
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de catedră îmi povestea cum bănuia un elev de consumul de plante etnobotanice, i-a chemat părinții la școală, le-a vorbit deschis. Părinții au fost oripilați că doamna profesoară credea așa ceva despre fiul lor, au negat cu desăvârșire comportamentul straniu al fiului lor, pentru ei, el nu se schimbase cu nimic. În același semestru, părinții au cerut transferul elevului la o altă unitate de învățământ. Este trist că unii părinți aleg să nege decât să rezolve aceste probleme ( profesor, muzică
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
credință. Când unui popor însă nimeni nu-i moștenește religia, nici cultura nu i-o moștenește. E cazul vechiului Egipt, ale cărui vestigii culturale există prin muzeele lumii fără să supraviețuiască, fiindcă nimeni nu se simte fecundat de duhul lor straniu și mort o dată pentru totdeauna. Spengler are deci numai parțial dreptate când teoretizează moartea unei culturi o dată cu a poporului care a produs-o. Și tot astfel e în deosebirea pe care o face între civilizație și cultură. Dezvoltarea monstruoasă a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asemenea teorii, ca ființa cea mai iresponsabilă de pe pământ, iar ideea inspirației, izbucnind din subterana infernală, fie a iraționalului individual, fie a iraționalului colectiv, nu e departe de concepția delfică a oracolelor antice. Pythia cădea în extaz și proorocea în stranii bâlbâieli după ce se amețea aspirând îndelung gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de stâncă. Fumul inspirator al psihologismului modern, nu mai emană din pământ, ci din cimitirul ideilor individuale sau din cimitirul colectiv al omenirii. Acest soi de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ficțiune logică, dacă e vorba de un concept filosofic, sau un simbol, dacă e vorba de o plăsmuire artistică. Această idee de o puritate absolută nu trebuie confundată cu hermafroditul, care e un accident monstruos al biologiei, un fel de stranie caricatură fizică a androginului. Hermafroditul e o enigmă peiorativă a naturii, o defecțiune în care cele două principii ale vieții se anulează unul pe altul și care pare o fioroasă ispășire a cine știe căror păcate. Androginul e conceput ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spre crucea ce se prelungește imaginar dincolo de marginea superioară a tabloului. Dar ceea ce te izbește cu putere turburătoare e fața acestui sfânt, înclinată ușor spre umărul drept, o față în care amestecul de bărbăție și de feminitate vibrează întrun echivoc straniu de lumini și umbre. Expresia n-are nimic din gravitatea austeră a icoanelor cunoscute ale sfântului; dimpotrivă, e străluminată de un zâmbet de tinerețe eternă, un zâmbet care lucește din ochii misterioși, din umerii fin strălucitori ai obrajilor și din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
crucii lui Hristos. În enigmatica viziune a lui Leonardo, el nu apare ca o figură istorică, ci ca un înger în trup, coborât aici de sus, ca o revelație în pragul eternității, indicându-i direcția. Chipul în care își materializează strania lumină de dincolo nu mai e trup din lumea aceasta, ci o încarnare androgină din tinerețea fără moarte a paradisului. Iar zâmbetul acela, care nu mai e pământesc fără să fi ajuns cu totul ceresc, scaldă enigma acestui chip într
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
foarte familiară picturii bizantine. Între cele două moduri de reprezentare plastică e însă o mare deosebire. În bizantin elementul îngeresc al acestei figuri se exprimă simbolic prin aripile imense, ce cresc din umerii sfântului, pentru a-i da aceeași înfățișare stranie de personaj din această lume și de dincolo de ea. Geniul lui Leonardo da Vinci s-a încumetat să exprime supranaturalul ca o enigmă psihologică, sensibilizată în vibrația unei carnații în care feminitatea și bărbăția se îngână întrun joc de o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ridicolă totdeodată. La un moment dat, intervenind în conflictul violent dintre un frate și soră, primește o palmă zdravănă. Prințul se face palid, buzele îi tremură, privește cu ochi streini pe bătăuș și toată reacția lui se rezolvă întrun zâmbet straniu și enigmatic, „ce nu se potrivea deloc situației”, adaugă Dostoievski. E același zâmbet din altă lume, pe care l-am întâlnit în tabloul lui Leonardo da Vinci. Ca să înțelegem regiunea supranaturală de unde vine, trebuie să adăugăm că Dostoievski își definește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în patima pământului; în chip de tânăr de amândouă dățile, dar sub înfățișări extreme. Întâia oară blond, cu păr feminin „de aur moale”, străveziu la față și alb cum e ceara. Giulgiul vânăt pe care îl poartă ne dă senzația stranie de moarte. Impresia eroinei e aceea de frumusețe îngerească, din vis, streină de lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine o vede. A doua oară apare într-o înfățișare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
împrumutați din Antichitatea iudaică, greacă și latină: clinamen, tessera, kenosis, demonizarea, askesis și apophrades 150. Cele șase "raporturi" indică o mișcare progresivă ale cărei extreme sunt clinamen - o simplă "corectare" a precursorului - și apophrades, care ne lasă impresia, "printr-un straniu efect, nu că [textul] ar fi scris de precursor, ci dimpotrivă că poetul urmaș ar fi scris el însuși opera definitorie a înaintașului"151. În acest sens, cele șase stadii reprezintă nu doar simple categorii descriptive, ci niște indicatori ai
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
avut-o până acum, dar de care au abuzat. Ei sunt în primul rând universitarii, care nu vor cu nici un preț să se supună autorității Bisericii, care au intrat adesea în conflict cu aceasta și care au sfârșit printr-o stranie declarație de principii, sprijinită pe un distinguo, care ar fi vrut să fie subtil, dar nu a izbutit să fie decât glumeț: Universitatea nu poate accepta autoritatea materială a Bisericii. Nici aici nu insistăm. Ar fi copilăresc. Îmi închipui, de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stîrpi. În Cetatea Isarlîk, aflată La mijloc de Rău și Bun, sînt versuri în care îl aflăm pe poet ca neguțător de rose, stranii mărfuri: "Deschideți-vă porți mari!/ Marfă-aduc, pe doi măgari,/ Ca să vînd acelor case/ Pulberi, de pe lună rase,/ Și-alte poleieli frumoase;/ Pietre ca apa de grele,/ Ce fierturi, ce inele,/ Opinci pentru hagialîc/ Deschide-te Isarlîk!" Cum remarcă și Basarab
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
comun e negarea pretențiilor ideologizate ale științei pur raționaliste și refuzul de a ține știința pe un fel de piedestal, ca pe o expresie supremă, de nezdruncinat, a adevărului în comparație cu orice alt tip de discurs. Aceasta e una dintre consecințele stranii ale relativismului postmodern (semnalat de mulți intelectuali, inclusiv de Benedict al XVI-lea): scepticismul urmărit cu încăpățînare și onestitate trebuie să se nege pe sine în final. (Acest tip de paradox logic a fost deja observat de către unii filozofi ai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]