7,731 matches
-
poziția de a instala un conducător în fruntea Germaniei, postulând prin faptul că, atât ca administrație guvernamentală cât și fortă armată, primează, contrabalansând poziția Prusiei. Încă din 1848, conform unui principiu diplomatic de concurență, promulgat de Austria cu privire la regența și suveranitatea Germaniei Mari, se fac presiuni continue asupra Parlamentului de la Frankfurt. Propaganda parlamentară va ofensa interesele prusace cât și pe Bismarck, în cele din urmă. Odată cu apariția generalului Otto von Bismarck pe scena politică germană, Prusia prin el adoptă o poziție
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
în 1863. Nu se temea nici de intervenția Franței, fiindcă Napoleon al III-lea, declarându-se în favoarea principiului naționalităților, era de partea unității Germaniei, sau cel puțin a Germaniei de Nord sub controlul Berlinului. Prusia susținea normalizarea acestei situații, a suveranității asupra unei eventuale Germanii Unificate. Această traiectorie politică susținută de Prusia, cauzează diverse șicane în sfera diplomatică, aceste litigii fiind mediate sau soluționate, mai exact, prin conflictul dintre Austria si Prusia. Pe 10 iunie Otto von Bismarck a trimis statelor
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
revolta împotriva Marelui Duce Mieszko cel Bătrân s-a încheiat cu un succes deplin pentru Cazimir, care nu numai că a cucerit Cracovia (inclusiv districtele Sieradz și Łęczyca), obținând titlul de Mare Duce, dar, de asemenea, a reușit să extindă suveranitatea sa ca monarh polonez peste Silezia (pe care a împărțit-o între cei trei fii al lui Vladislav al II-lea: Boleslau cel Înalt, Mieszko Picioare Zgomotoase și Conrad I, precum și fiului lui Boleslau, Jarosław de Opole), peste Polonia Mare
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
nu aveau de gând să aștepte pentru un angajament care să le consolideze puterea. În mai 1147, au obținut, de la Papa Eugen al III-lea, confirmarea unei baze pentru o mănăstire în Trzemeszno, care a fost o recunoaștere clară a suveranității lor. Pe de altă parte, ei au căutat să îmbunătățească relațiile cu conducătorii germani. În 1147, odată cu sosirea regelui Conrad al III-lea în Țara Sfântă, Ducele Mieszko al III-lea s-a alăturat Cruciadei Wendish, împotriva păgânilor slavi din
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
în politica externă, prin căsătoria fiicei sale, Elisabeta: aceasta se căsătorise în 1173 cu Ducele Soběslav al II-lea al Boemiei iar prin aranjamentul dinastic dintre fiica ei, Anastatia, cu ducele Bogislaw I de Pomerania, Mieszko a întărit, încă odată, suveranitatea poloneză peste ducatul Pomeraniei. În 1177, fiul lui Mieszko, Odon, care se temea pentru moștenirea lui, s-a răzvrătit împotriva tatălui său. El a fost susținut de Episcopul Gedko de Cracovia, de vărul lui, Boleslau cel Înalt și de unchiul
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
Reprezentanții ascociației au intervievat atât localnicii cât și autoritățile și au ajuns la următoarele concluzii: Casa Regală a emis un comunicat de presă prin deplânge situația localnicilor din Pungești și condamnă violențele împotriva "cetățenilor ai Statului Român". Comunicatul mai notează, "Suveranitatea aparține poporului care trebuie să fie consultat și ascultat în cazul oricărei decizii care îi poate afecta dreptul la sănătate și viitor." Fostul Ministru al Mediului, Sulfina Barbu, vicepreședinte PDL, a subliniat că acțiunile autorităților față de protestele anti-șist de la Pungești
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
membru al acestui triunvirat Piast (care mai târziu l-a inclus și pe fratele mai mic a lui Lieszek, Conrad de Masonia) a adus unele beneficii pentru alianță. Includerea lui Vladislav a adus o restituire imediată a regiuni Lubusz și suveranitatea formală lui Lieszek asupra restului țării. De-a lungul următorilor ani, cei trei duci au cooperat foarte stâns. Motivul principal pentru tratatul celor trei au fost, expedițiile cruciadelor împotriva prusacilor păgâni. Aceste cruciade au fost organizate în 1222 și 1223
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
din Cracovia a fost confiscarea regiunii Lubusz de către Margraful Conrad al II-lea de Lusatia. Deși Lubusz aparținuse Ducelui Vladislav al III-lea până în 1206, l-a perdut curând după aceea, iar posesia acestui teren a afectat în mod direct suveranitatea lui Henric. Prin urmare, Henric a decis să trimită forțele sale la granița de vest. Inițial, el a încercat să soluționeze litigiul pe cale pașnică. Spre acest scop, el a trimis ambasadori la curtea Împăratului Otto al IV-lea la Alrenburg
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
cu o putere mai mare decât era de așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 - 1466). Cazimir și Confederația prusacă i-au învins pe Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork). În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
reprezinte pe evreii din Ungaria în fața autorităților cezaro-crăiești a fost evocată în cadrul comunității din Pesta încă din 1860, dar mai multe apeluri lansate cu acest scop au rămas fără ecou. Odată cu recunoașterea în 1867 de către Austria a dreptului Ungariei la suveranitate și constituirea statului dualist Austro-Ungaria situația s-a schimbat. Autoritățile maghiare care au preluat puterea au evitat separarea religiei de stat. Înregistrarea căsătoriilor și nașterilor, precum și alte atribuții, au rămas în mâinile instituțiilor religioase ale diverselor credințe, iar cetățenii au
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
independența. În toamna anului 1091, forțele din Polonia și Boemia au condus o invazie comună dar fără succes căci Pomerania a culminat în Bătălia de pe râul Wda. La sfârșitul secolului al XI-lea, linia Rostislavich din Rusia, nu a recunoscut suveranitatea poloneză. Vasilko de Terebovlia care s-a aliat cu cumanii, au invadat Polonia. Sieciech a fost instalat ca domnitor al Poloniei. A demonstrat asta prin baterea propriei sale monede și și-a consolidat poziția prin numirea susținătorilor săi în sistemul
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
1109, Germania și Boemia s-au răzbunat și au început războiul polono-german. Hernic al V-lea i-a trimis un ultimatum lui Boleslav, prin care acesta putea înceta acțiunea militară dacă Boleslav îi returna jumătate din Polonia lui Zbigniew, recunoștea suveranitatea Sfântului Imperiu Roman, plătea un tribut anual de 300 de bucați de argint și furniza 300 de cavaleri. În schimb, ostilitățile au început în Silezia. Apărarea lui Boleslav a castelelor a culminat în Bătălia de la Głogów pe 14 august 1109
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
ultimul din familia Vasa, a fost dominat de punctul culminant în războiul cu Suedia, baza care fusese stabilită de cei doi regi Vasa anteriori. În 1660, Ioan Cazimir a fost nevoit să renunțe la pretențiile tronului suedez și să recunoască suveranitatea suedeză pentru Livonia și Riga. Sub Ioan Cazimir, cazacii au crescut în putere și uneori au reușit să învingă polonezii. Suedezii au ocupat o mare parte din Polonia, inclusiv Varșovia iar regele, abandonat sau trădat de către supușii săi, a fost
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
și a scăpat de multe dintre excentricitățile și caracteristicile învechite ale vechiului sistem de guvernare. Noua constituție a abolit dreptul de veto individual în parlament, a furnizat o separare între puterile legislative, executive și judecătorești de guvernare, și a stabilit "suveranitatea poporului" (pentru clasele nobile și burgheze). Deși niciodată pusă în aplicare în totalitate, Constituția din 3 mai a câștigat o poziție în patrimoniul politic polonez. Un pasaj din Constituție a alarmat mulți nobili, dintre care unii care erau amenințați de
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
în esență, în mâinile venețienilor, preocuparea Porții a fost îndeplinită prin revinea la impozite. Foarte puțini turci s-au stabilit pe Naxos, astfel influență turcă a fost una minoră. Sub dominația otomană, insula a fost cunoscută sub numele turc: "Nakșa". Suveranitate otomană a durat până în 1821, cănd insulele s-au revoltat, Naxos a redevenit în cele din urmă un membru al statului grec în 1832. Climă este deseori caracterizată ca fiind mediteraneană, cu ierni relativ blânde și veri foarte calde.
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
nicio concesie teritorială teritorială Șerbiei și Muntenegrului, însă dacă ar fi sprijinit anexarea, atunci Austro-Ungaria nu ar fi împiedicat expansiunea Șerbiei în Balcani și ar fi susținut cererea Rusiei de revizuire a articolului 29 al Tratatului de la Berlin care limită suveranitatea Muntenegrului. Părțile au căzut de acord că „aceste schimbari pot fi sancționate după negocierile cu Poartă și Puterile” dar „problemă Bosnia și Herțegovina nu ar mai fi intrat discuție”. Anexarea urma să aibă loc la începutul lunii octombrie. Relatarea originală
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
pentru retragerea din Sângeacul Novibazar, Rusia nu consideră anexarea un motiv de izbucnire a războiului, insă Rusia și celelalte guverne vor insista să fie aduse modificări ale Tratatului în favoarea lor, inclusiv deschiderea strâmtorilor, independentă Bulgariei, concesii teritoriale Șerbiei, abolirea limitării suveranității Muntenegrului din articolul 29. Bertie l-a informat pe Ministrul de Externe Britanic că nu-l consideră pe Izvolsky complet cinstit. Pe 5 octombrie, Bulgaria și-a declarat independența față de Imperiul Otoman. Pe 6 octombrie, împăratul Franz Josep anunțase populația
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
Absolutismul a devenit forma de guvernare a multor state, bazându-se pe teoriile formulate în secolele XVI-XVII de către filosofi politici ca Niccolo Macchiavelli, Jean Bodin și Thomas Hobbes, ce au dezvoltat concepte ca „raison d'etat" (rațiunea de stat) și suveranitatea absolută a conducătorului. Instrumentele principale ale puterii prinților absolutiști erau armata și birocrația admninistrativă care răspundea doar în fata regelui ce era reprezentantul divin pe pământ. În secolul al XVIII-lea s-a dezvoltat o formă particulară de absolutism combinat
Epoca modernă () [Corola-website/Science/330053_a_331382]
-
Moldova să se abțină să participe la evenimentele prilejuite de împlinirea a 25 de ani de autoproclamare a Transnistriei. Biroul pentru Reintegrare de la Chișinău a calificat acțiunea diplomaților ruși ca fiind „orientată spre subminarea principiilor recunoscute de comunitatea internațională de suveranitate, independență și integritate teritorială a Republicii Moldova”. Pe 7 septembrie 2015, pe Aeroportul din Chișinău au fost reținuți trei jurnaliști ruși - Aleksei Kazannik și Natalia Kalîșeva de la LifeNews, și Aleksei Ameliușkin, producătorul agenției Ruptly al Russia Today. Inițial, jurnaliștii au declarat
Relațiile dintre Republica Moldova și Rusia () [Corola-website/Science/330162_a_331491]
-
dezvoltarea resurselor umane, securitate alimentară și agricultură, mediu, sănătate ș.a. De asemenea, cooperează cu Liga Arabă (organizație regională) în domenii economice, sociale, culturale și politice, cu scopul dezvoltării intereselor comune ale statelor membre, luptei împotriva discriminării, terorismului și exploatării, păstrarea suveranității urmând principiile libertății, justiției, egalității și toleranței. Conform Cartei, Organizația își propune să: • sporească și să consolideze legăturile de fraternitate și solidaritate dintre statele membre; • protejeze interesele comune și să susțină cauzele legitime ale statelor membre, precum și să coordoneze și
Organizația Cooperării Islamice () [Corola-website/Science/329059_a_330388]
-
solidaritate dintre statele membre; • protejeze interesele comune și să susțină cauzele legitime ale statelor membre, precum și să coordoneze și să unească eforturile statelor membre în vederea depășirii provocărilor ce apar în lumea islamică, în particular, și comunitatea internațională, în general; • respecte suveranitatea națională, independența și integritatea teritorială a fiecărui stat membru, precum și să susțină neimplicarea în politicile interne ale membrilor; • asigure participarea activă a membrilor în stabilirea și implementarea obiectivelor politice și economice globale pentru îndeplinirea intereselor comune; • reafirme sprijinirea drepturilor omului
Organizația Cooperării Islamice () [Corola-website/Science/329059_a_330388]
-
de a realiza planuri criminale cu scopul de a teroriza persoane sau care reprezintă un pericol pentru viața, onoarea sau proprietatea lor,ocuparea sau sechestrarea resurselor naționale sau a facilităților internaționale,sau pentru stabilitatea și integritatea teritorială, unitatea politică sau suveranitatea statelor independente” , este văzut de către Human Rights Watch (HRW) ca fiind mult prea vag, lăsând riscul de a eticheta cu ușurință drept acte teroriste și acțiuni pașnice. De asemenea, HRW este preocupat de neîncadrarea în categoria actelor teroriste a acțiunilor
Organizația Cooperării Islamice () [Corola-website/Science/329059_a_330388]
-
A produs astfel o nouă formă de aristocrație bazată pe capitalism și monopol economic ce influențează partidele politice, media și opinia publică [...] Pentru că nu ornamentele democratice sunt cele ce contează, sau semnătură pe o declarație ce pretinde a fi pentru suveranitatea poporului și a drepturilor omului, sau existența unor parlamente , partide alegeri. Astfel de decoruri au fost adoptate de unele dintre cele mai dictatoriale regimuri în țări cu o lipsă de dreptate enormă unde violarea drepturilor cetățenilor se află la ordinea
Rāšid al-Ġannūšī () [Corola-website/Science/329078_a_330407]
-
campusurile universitare. Marea literatura romantică a Poloniei a înflorit în secolul al IX-lea, când țara și-a pierdut independența. Poeții Adam Mickiewicz, Juliusz Słowacki și Zygmunt Krasinski, cei „Trei Barzi ", au devenit liderii spirituali al unui popor lipsit de suveranitate, și au proorocit renașterea sa. Romancierul Henryk Sienkiewicz, care a câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 1905, a elogiat tradiția istorică. Este dificil să înțeleagă pe deplin tradiția romantismului polonez și consecințele sale pentru literatura poloneză, fără o cunoaștere aprofundată
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
sectionalism. În 1850, un alt compromis a fost negociat pentru a rezolva problema teritoriului câștigat în timpul războiului mexican. Patru ani mai tarziu, cu toate acestea, Legea Kansas-Nebraska le-a dat undă verde teritoriilor noi la sclavie prin afirmarea statului de suveranitate populară. Mișcările anti-sclavie și forțele pro s-au luptat în noul stat de Kansas pentru supremație, ajungându-se la lupte sângeroase. Indignarea nordului privind Legea Kansas-Nebraska duce la decăderea Partidului Whig vechi și nașterea unui nou partid, Partidului Republican. În
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]