8,384 matches
-
Chișinău) a fost un actor de teatru și film din Republica Moldova. s-a născut la data de 7 iunie 1915 în satul Sucleia din raionul Slobozia (Transnistria). A făcut studii la Institutul Agricol din Tiraspol (1932-1934) și apoi la Școala teatrală din Odessa (1934-1937), devenind actor de teatru. Începând din anul 1944, a jucat pe scena Teatrului muzical-dramatic "A.S.Pușkin" din Chișinău (azi Teatrul Național „Mihai Eminescu”). În anul 1953 a primit titlul de Artist al poporului. În teatru a jucat
Constantin Constantinov () [Corola-website/Science/309969_a_311298]
-
operă la Teatrul Național de Operă și Balet. La data de 7 iulie 2000, președintele Petru Lucinschi al Republicii Moldova i-a conferit Medalia "Mihai Eminescu" ca o recunoaștere a activității sale de creație rodnică, a meritelor deosebite în dezvoltarea artei teatrale și cinematografice și a contribuției substanțiale la propagarea valorilor spirituale și morale . Constantin Constantinov a încetat din viață la data de 8 martie 2003, în municipiul Chișinău,la vârsta de 88 de ani fiind înmormântat în cimitirul din Strada Armenească
Constantin Constantinov () [Corola-website/Science/309969_a_311298]
-
Compania Fanny Tardini - Vlădicescu a fost cea mai mare și mai bine organizată trupă teatrală din provincie, în rândurile căreia se numărau: renumita primadonă Fanny Tardini, marii actori ai secolului al XIX-lea, frații Ion și Alexandru Vlădicescu, Raluca Stavrescu, Maria și Ion Anestin. Influența pe care a avut-o această companie teatrală asupra poetului
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
organizată trupă teatrală din provincie, în rândurile căreia se numărau: renumita primadonă Fanny Tardini, marii actori ai secolului al XIX-lea, frații Ion și Alexandru Vlădicescu, Raluca Stavrescu, Maria și Ion Anestin. Influența pe care a avut-o această companie teatrală asupra poetului Mihai Eminescu este ilustrată cu multă măestrie de către Zoe Dumitrescu-Bușulenga în "Eminescu, Viață, Creație, Cultură", Editura Eminescu, București, 1989. "Venirea lui Mihai la Cernăuți, în primăvara lui 1864, a coincis cu un adevărat eveniment pentru românii de acolo
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
trupa Iorgu Caragiale, care îl descoperise la Giurgiu și îl angajase ca sufleour.“ Între anii 1870-1871 răzeșul Petrache-Liciu-Caia, bunicul marelui actor Petre Liciu, a construit Sala Roxy, primul local special amenajat pentru teatru. Aici va juca în 1876 vestita companie teatrală condusă de Fani Tardini și frații Alexandru și Ioan Vlădicescu. Mihail Eminescu fugar. "Cu trupa Fany Tardini a plecat de două ori. Prima oară acum, la sfârșitul lunii mai 1864, mânat de entuziasmul său tineresc și de primăvara târzie, hotărât
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
în căsătorie pe Raluca Stavrescu, mătușa Aristizzei Romanescu și a Elenei Teodorini. În București este angajat jucând sub direcțiunile lui Dimitriade, Millo, Caragiale și Pascaly. Împreună cu fratele său mai mic Alexandru Vlădicescu și cu Fanny Tardini, care conducea o trupă teatrală, neobosită și cu meniri importante în promovarea teatrului românesc cutreieră aproape toată țara. ""Bătând provinciile Românești, duce printre primii fiorul neaoșei vorbiri în Bucovina și Transilvania. Are parte, o vreme, să-i "șoptească" din cușca privatistul fugit de la Cernăuți, copilandrul
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
Costache Serghie) și în Baba Hârca. Portretul actorului Ion Vlădicescu este ilustrat cu mult talent de către Petre Sturza: Alexandru Vlădicescu (1842-1903) a făcut parte la început din trupa lui Mihail Pascaly. Din 1864 și-a alcătuit el însuși o companie teatrală intitulată "Fanny Tardini - Vlădicescu" cu care a colindat orașele moldovene, trecând în Transilvania, la Brașov (1865-1866). Repertoriul trupei cuprindea melodrame și piese senzaționale, comedii originale și traduceri din literatura franceză. Trupa teatrală, în care Alexandru Vlădicescu era director și regizor
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
1864 și-a alcătuit el însuși o companie teatrală intitulată "Fanny Tardini - Vlădicescu" cu care a colindat orașele moldovene, trecând în Transilvania, la Brașov (1865-1866). Repertoriul trupei cuprindea melodrame și piese senzaționale, comedii originale și traduceri din literatura franceză. Trupa teatrală, în care Alexandru Vlădicescu era director și regizor, s-a destrămat în 1895, după trecerea în neființă a lui Ion Vlădicescu. Raluca Stavrescu (1830-1882), actriță de mare temperament, sora Mariei Teodorini (mama Elenei Teodorini) și a Paulinei Stavrescu (mama Aristizzei
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
Eufrosina Popescu, Frosa Sarandy, Amelia Welner și Maria Flechtenmacher. A fost angajată în trupa lui Caragiale, la inaugurarea Teatrului Național din București, în 1852. În 1853 a fost adusă la teatrul din Craiova, unde desfășoară o vie și rodnică activitate teatrală. Artista instruită a tradus piesa "Viața unei comediene" de A. Bourgeois și Theodore Barriere, în care juca rolul Olimpiei. Aristizza Romanescu și-a prezentat talentata mătușă în termeni elogioși: " Raluca Stavrescu, o brunetă frumoasă, cu o voce de zguduia sala
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
dăruit rude înstărite din Botoșani cu bani trebuitori? Biografii comentează cu vădită prudență, în absența documentelor. Temeinicul memorialist Teodor Stefanelli ("Amintiri despre Eminescu, București 1914") vorbește despre revenirea neașteptată a nestatornicului școlar în capitala Bucovinei, o dată cu primele spectacole ale trupei teatrale conduse de Fanny Tardini și de soțul ei Al. Vlădicescu. Era întâiul turneu al unui ansamblu românesc în imperiul hasburgic, "și a avut o deosebit de mare înrăurire asupra dezvoltării vieții și activității din Bucovina" Teodor Burada, în a sa istorie
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
de M. Pascally, Costache Caragiale, I Anestin (distrubuțiile serale, la Teodor Bălan, "Trupa Fanny Tardini în Bucovina", 1864 și 1865, Buletinul "Mihai Eminescu". n-rele 9, 12, 12, 1930-1934). Inițiativa turneului au avut-o frații Costin, însoțiți, într-un "comitet teatral" cu Alecu și Gheorghe Hurmuzachi. Demersuri oficiale s-au făcut întâi pentru douăzeci de reprezentații în abonament. Tot actorul Petre Sturza cu un inegalabil talent evoca acest eveniment: "În cursul iernii (1898) odată cu reprezentația piesei "Necinstiții" avuseseră loc reprezentațiile de
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
Jouvet", care va deveni sfătuitorul său în domeniul teatrului. De atunci înainte, Jouvet va monta și va juca, aproape în fiecare an o nouă piesă scrisă de Giraudoux. Între 1928 și 1939, Jean Giraudoux scrie mai multe piese pentru "Compania teatrală Jouvet": "Siegfried" (1928), "Amphytrion 38", piesă inspirată din mitologia greacă, apărută în 1929, "Judith", piesă inspirată din Vechiul Testament, apărută în 1931, "Intermezzo" (1933), unde Giraudoux scoate în evidență poezia vieții de fiecare zi, "Tessa", o adaptare a romanului scriitoarei engleze
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]
-
a născut la 21 martie 1968, în București. A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din București (1986), după care a urmat Facultatea de Matematică, Profilul Matematică, a Universității București (1987-1992) și Facultatea de Teatru, Specializarea Actorie a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” București (1992-1996). Și-a obținut doctoratul cu teza „Actorul la intersecția comunicării” (2014). A fost asistent universitar, consultant artistic la Facultatea de Film a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (2011-2014
Gabriel Spahiu () [Corola-website/Science/309292_a_310621]
-
Actorie a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” București (1992-1996). Și-a obținut doctoratul cu teza „Actorul la intersecția comunicării” (2014). A fost asistent universitar, consultant artistic la Facultatea de Film a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (2011-2014).
Gabriel Spahiu () [Corola-website/Science/309292_a_310621]
-
Germania, a înființat în 1923 asociația "Wandervogel" din Reșița, care avea ca obiectiv drumețiile și cultivarea cântecelor populare. Grupa "Wandervogel" din Reșița și-a achiziționat un sediu propriu, renovat prin munca voluntară a membrilor. În sediu au avut loc reprezentații teatrale. Grupa "Wandervogel" din Reșița se subordona asociației " Südostdeutscher Wandervogel" , dar după ce asociației din Germania i s-a alăturat în 1932 Asociația Național-socialistă a mișcării autoajutorării din România ("Verband der Nationalsozialistischen Selbsthilfebewegung in Rumänien"), Grupa "Wandervogel" din Reșița și-a încetat
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
din Mainz, Germania, unde e director artistic. Pe termen lung, se urmărește stimularea capacității creatoare a copiilor prin crearea unei dramaturgii proprii, care să conducă la realizarea unor spectacole jucate de ei pe scena Teatrului Ion Creangă. Atelierul de creație teatrală se va desfășura cu trei grupe, elevi ai claselor a 4-a, a 6-a și a 7-a, cu vârste între 10 și 14 ani, la Liceul Cervantes. Prima etapă a proiectului se va finaliza în luna aprilie printr-
Teatrul „Ion Creangă” din București () [Corola-website/Science/309390_a_310719]
-
sale, festivalul a primit titulatura de Festival ASSITEJ, Asociația Internațională a Teatrelor pentru Copii și Tineret - cea mai prestigioasă organizație mondială de profil. În anul 2007, Teatrul Ion Creangă a inițiat, împreună cu Asociația Scriitorilor din București, secția Dramaturgie și critica teatrală, Concursul de dramaturgie „100, 1.000, 1.000.000 de povești”. Teatrul Ion Creangă și-a propus, si pe această cale să stimuleze dramaturgia românească pentru copii, să sprijine autorii, oferindu-le posibilitatea de a-și face cunoscute creațiile și
Teatrul „Ion Creangă” din București () [Corola-website/Science/309390_a_310719]
-
unde a jucat în mici teatre, în piese precum „Madam Precious”. Ed Sullivan l-a remarcat în aceste "performance"-uri și i-a oferit primul rol în show-ul sau. Între anii 1941 - 1962 a fost membru al unei companii teatrale. În 1967 show-ul sau a putut fi urmărit la televizor. Pentru prima oara a jucat pe Broadway în 1966, apoi din nou în 1977 și 2005. Pentru rolul din 1966 a câștigat un premiu Tony. Show-ul sau „Mark
Harold Holbrook () [Corola-website/Science/309394_a_310723]
-
mai multe limbi moderne, vădind aptitudini deosebite la învățătură, datorită cărora a fost trimis la Petersburg împreună cu alți zece elevi eminenți. Acolo, Fonvizin are prilejul să-i cunoască pe Lomonosov și pe întemeietorului teatrului național rus, F. G. Volkov. Reprezentațiile teatrale la care viitorul dramaturg asistă pentru prima dată l-au impresionat puternic. Fonvizin face primii săi pași de scriitor în domeniul traducerilor. Lui i se datorează tălmăcirea în rusește a fabulelor scriitorului danez Ludvig Holberg, precum și a altor numeroase lucrări
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
de o parte, prin atitudinea critică față de clasele stăpînitoare și, pe de altă parte, prin simpatia caldă, prin înțelegere, față de țărănimea iobagă. Genul dramatic îl atrage în chip deosebit. Începuturile sale literare corespund unui interes viu și consecvent pentru arta teatrală. Krîlov frecventează toate premierele și, în scurt timp, devine cunoscut în cercurile oamenilor de teatru. Primele fabule, care vădesc același caracter satiric-demascator, apar în 1787. Începând din 1789, se consacră activității publicistice. Editează, cu mijloace proprii destul de modeste, întâi revista
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
și ofițer, mort în război în prima linie atunci când armata română a trecut Prutul. Mama sa a fost actriță. Alexandru Pogonat nu a fost căsătorit cu mama Margaretei, însă a recunoscut-o drept copilul său. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959. Desfășoară o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara ) și cinematografică (debut în 1957 în „"Pasărea furtunii"”, r.Dinu Negreanu). Primește Premiul
Margareta Pogonat () [Corola-website/Science/309450_a_310779]
-
a trecut Prutul. Mama sa a fost actriță. Alexandru Pogonat nu a fost căsătorit cu mama Margaretei, însă a recunoscut-o drept copilul său. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959. Desfășoară o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara ) și cinematografică (debut în 1957 în „"Pasărea furtunii"”, r.Dinu Negreanu). Primește Premiul ACIN de interpretare în 1972 („"Drum în penumbră"” , r. Lucian Bratu
Margareta Pogonat () [Corola-website/Science/309450_a_310779]
-
Lev Tolstoi, "Crimă și pedeapsă" după Fiodor Dostoievski, "Viforul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, "Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa. În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura, teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza-Bulandra (la
Jules Cazaban () [Corola-website/Science/309451_a_310780]
-
se știe niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), "Take, Ianke și Cadâr" de V. I. Popa (Ianke). A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de artă teatrală și cinematografică “I. L. Caragiale” din București. A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la
Jules Cazaban () [Corola-website/Science/309451_a_310780]
-
pentru curtea regală, dar conținea doar încăperile private ale regelui și camerele servitorilor. Clădirile din curte aveau mai degrabă rol decorativ decât scop rezidențiale: palatul era destinat să-i servească lui Ludovic al II-lea ca un fel de spațiu teatral locuibil. În calitate de "templu al prieteniei" el a fost, de asemenea, dedicat vieții și activității lui Richard Wagner, care a murit în 1883 înainte de a pune piciorul în clădire. Ludovic al II-lea a trăit în palat doar un total de
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]