8,392 matches
-
tot, cât și persoana ei, inteligența și cultura pe care le avea. Se simțea destul de bine în acel loc, dar despărțirea de familie, grija și dorul de copii îi măcinau sufletul. Când citea scrisorile primite de la ei, sufletul i se topea ca un fulg căzut pe pământul cald, lacrimile îi spălau obrajii în fiecare noapte, înainte de a adormi. Unica dorință și unicul gând cu care trăia era să treacă timpul mai repede și să se întoarcă la ei. Se ruga mult
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei din fragedă copilărie până acum, au încălzit sufletul meu atunci când se răcea, au topit sloiul de gheață, atunci când reușise să-mi cuprindă inima, făcând-o nesimțitoare. Ei au fost Dragoste și Iertare. Au fost bucuria sinceră pentru succesul meu și suferința sinceră pentru căderea mea. Doar ei s-au rugat și au așteptat cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ideile! Când i-am spus că Doru Matei s-a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și Crăciun. ― Încă n-a ajuns, observă moale locotenentul. Mă surprinde chestia cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un cal graur, 720Cu picioarele de ceară și cu șeaua numai aur, De fuior îi era coada, capul lui era curechi, Avea ochii de neghină și gândaci avea-n urechi, Ș-am pornit pe-un deal de cremeni... picioarele se topeau, Coada pîrîe - ndărătu-i, ochi-n capul lui pocneau. 725Cum văzui că nu-i de bine încălecai pe-o prăjină Și mergând pe ea de-a hale v-am spus și eu o minciună. Și încălecînd pe-o șea, v-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i, Îngerească, tristă, lină, Diamante în privirea-i Ș-au topit a lor lumină. Peste-a apei dalbă placă Ea acum zâmbind se pleacă, S-uită-n fundu-i luminos Și în lună își disbracă Corpul ei așa frumos. Luna parcă se roșește De amor și de mirare, Numai lacul o privește, Rămâind în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să te zăuit. Să nu te fi dobândit Din sat aș fi pustiit. Când aud de al tău nume Drag la inimă-mi se pune. Câtă țară am îmblat Eu ca tine n-am aflat, Că după gurița ta Se topește inima. Dragu-mi-i și-mi pare bine Când mă - ntîlnesc eu cu tine, M-aș sătura de dulceață, Eu mândră te-aș strînge-n brațe. Câtă țară am îmblat Eu ca tine n-am aflat Naltă-n trup și subțire, Înțeleaptă și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și sprâncenată La inima mea băgată, Și cu buze subțirele Pe pofta inimii mele. Că eu de când te-am văzut Tare cu drag te-am avut, Și nu pot să te zăuit. Că eu și noaptea gândesc, După tine mă topesc. Că mă duc la strâns de fân Cu doruțul tău în sân Și m-am dus la secerat Dorul tău nu L-am uitat. 18 Dragostele săracele, Dragostele nu se fac Nici din mere nici din pere, 140 {EminescuOpVI 141
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
eu, maică, că mi-am stat " De rochița mi-am uscat " Zi de vară Pîn'n sară". 144 Dragul meu cinstit iubit, Bine-mi pare c-ai venit, Eu tot la tine - am gândit Cât mai de tot m-am topit; De-ai fi și mai zăbovit De tot m-aș fi prăpădit - Că foarte tare doresc Cu tine să mă - ntîlnesc, De mult te aștept pe tine Ca să vii până la mine... Dar ș-acum îmi pare bine C-ai venit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
160 Bate, Doamne, cei doi plopi Din țarina de la popi Și bate și pe cei doi Din țarină de la noi. 161 Când va fi pe la ogină Să te - aprinzi ca o lumină, Când va fi de cătră sară Să te topești ca o ceară, Când va fi de mieză-noapte Ajungă-te dor de moarte, Când va fi de dimineață Să treci, mândră, din viață. 202 {EminescuOpVI 203} 162 Frunză verde ca iarba, Rău m-a blestemat maica, Rău m-a blestemat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe - acest pământ, Să n-ai pace nici în casă, Zile numai cinci o șase, Să te iei bădiță-n lume Întrebând de al meu nume Și să te afli-n pustii, Acasă să nu mai vii Și să te topești gândind, Cum ocolesc eu plângând. 164 Cine strică dragostele Mînce-i grâul pasările Și n-aibă pîne pe masă Nici sănătate -n oasă. 165 Țipai ochii peste deal, Văzui fata de muntean Periîndu-și păr galbenu, Periînd și blăstămînd Pre Ilie pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și mi-am ales un cal cu șeaua de aur, cu trupu de criță, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior, cu capul de curechi, cu ochii de neghină, ș-am pornit p-un deal de cremene: picioarele se topiau, coada-i pârâia, ochii pocnia. Ș-am încălicat pe-o prăjină și ți-am spus o minciună, ș-am încălicat pe-o poartă și ți-am spus-o toată. 22-c. 1528 {EminescuOpVI 338} FRUMOASA LUMII (FRAGMENTE) Apoi, poveste, poveste, Dumnezeu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
născut. 186Vremea pe slugă călare-l pune și pe stăpân pe jos îl lasă. 187Vremea singură-ți grăiește, când bagi sama l-ale ei. 188Vremea scapă prin crăpătură când strângi bine în mână. 189Vremea toate le găsește și toate le topește. 190Vremea hotar n-are. 191Vremea ce-a trecut pe lângă cea de acum și cea ce va să vie întru nimic se socotește. 192La vremea ce-a caldă din mijlocul iernei să nu te-ncrezi. 193Nu pierde vremea, ca să nu te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe cea ce-mi place Care m-au pătruns, Căci n-am unde merge Durerea-mi a șterge, Lacrimi m-au agiuns. 398 {EminescuOpVI 399} De trăiesc, trăiesc, Viața nu voiesc, Trăiesc pentru tine; Ochii când clipesc De plâns se topesc, Viața nu-mi rămâne. Pieptul se desface, Tremur ah! noroace. Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace. 21 Mă sfârșesc - amar mă doare, Milă nu am cui să cer, Toate sunt nesimțitoare Pre pământ ca și în cer. S-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ți-au fost rânduită Să petreci tot necăjită Și pătimind să nu mori. Petreci fără încetare Atîtea-ntîmplări amare Și nu te mai prăpădești. De când tot arzi ca o vatră Crăpai de-ai fi fost de piatră Și puteai să te topești. Gândesc la a ta răbdare Și mă cuprinde mirare Cum mai poți să te mai ții. Te-ai deprins cu reaua viață, Amar îți pare dulceață Și-l ai la răni alifii, Ori care nenorocire La tine s-au făcut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mă cuprinde-o mare frică. No. 34 Puică, cum te-am iubit eu Să te - ajungă dorul meu, Să te arză cu mânie Să nu te mai văz eu vie Și să crăpi și să plesnești Ca ceara să te topești; Că eu, puică, te iubeam, Gurița ți-o sărutam, Ca pe un pom ce înflorește Și la vreme se pîrguește. Pomul că s-au scuturat 439 {EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai ofticat, În inima mea s-au înfipt Un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-mi place, Să mă veselesc. Minutul îmi pare Veac cu-ndestulare Când nu pociu s-o văz, Cât de-aproape fie Parc-aș fi-n pustie În locul ce șăz, Iar când se desparte Măcar nu departe, Simt că mă topesc. De-aș fi-n adunare Ori și cât de mare Tot la ea gândesc, Nu simț pentru mine Cât de puțin bine Oriunde să fiu, De-ar fi lumea toată În preajma mea gată {EminescuOpVI 448} Singur parcă sunt, Orice veselie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cap aprobator, zâmbind. Tinsley avea dreptate. Luna de miere ratată nu Însemna sfârșitul lumii. Oricât de mult Încercam să rămân supărată pe Hunter, nu-mi ieșea. Mă suna tot timpul să vadă dacă sunt bine și adevărul era că mă topeam ori de câte ori mă gândeam la el. În adâncul sufletului meu știam că nu luna de miere era importantă, ci căsătoria. — Încerc să rămân supărată, dar el este atât de dulce, am spus. Mi-e imposibil. Vreau doar să-i fiu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pat, zâmbind Întruna și ținând În mână un buchețel de camelii albe. —Bună, iubito, spuse el, foarte calm. —Heiiiiiii! am țipat eu. Mi-am lăsat poșeta să cadă și m-am repezit spre el. După cum vă puteți imagina, m-am topit complet. Am făcut o tonă de sex foarte, foarte indecent, urmat de o giugiuleală care reprezenta cantitatea de alintări pentru cel puțin o lună, căci aveam de recuperat mult timp. Pe la 2 dimineața, Hunter s-a dat jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-o pe Sophia purtând colierul acela superb. O să-ți iau ceva și mai frumos, iubito. —De fapt, Îmi place la nebunie... —Ei, ghinion, pentru că tocmai am comandat ceva atât de extraordinar, că n-o să-ți vină să crezi. M-am topit mai repede decât o Înghețată Într-o zi fierbinte de 4 Iulie. Brusc, am simțit un amestec plăcut de râs și plâns. Hunter se aplecă peste masă și mă sărută Îndelung. Apoi se ridică și veni lângă mine pe banchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a aprins-o), după care ne-a relatat trista poveste a lui Chowder Inn. — Asta face Stanley acum, tunde iarba, a spus el. De dimineața devreme, până seara, stă călare pe tractorul ăla roșu și tunde iarba. Începe când se topește zăpada, prin aprilie, și nu se oprește până când nu se pornește să ningă iar, în noiembrie. Zi de zi, că plouă sau e timp frumos, e acolo, afară, dând ocol curții, tunzând iarba ceasuri în șir. Când vine iarna, stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
celor tineri le scapă. Sânii sunt căzuți și scula atârnă, dar pielea e în continuare a ta și, când cineva la care ții întinde mâna și te atinge, când te strânge în brațe sau te sărută pe gură, te poți topi la fel cum o făceai pe vremea când credeai că o să trăiești o veșnicie. Joyce și cu mine nu eram în iarna vieții, dar nu încăpea îndoială că primăvara trecuse de mult. Ce aveam acum era o după-amiază de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până la sfârșitul zilei, 12 ore. Albul, care se întindea de la un capăt la altul al orașului, de la Palatul Cotroceni la mahalaua Obor și de la cimitirul Șerban Vodă până la rondurile de la Șosea, și-apoi mai departe, în cele patru zări, se topea în soarele amiezii. Țurțurii păreau dați cu ulei și începeau, ici-colo, să picure în capul trecătorilor. Străzile erau destul de animate, cum sunt mereu în zilele dinaintea Crăciunului. Cu ochii pe sus, ca să nu-l ude, Nicu se pomeni întins în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi veni o idee mai bună: un bilet de loterie, și tocmai cel care o să câștige. — Asta e! își spuse Nicu destul de mândru de el. Acum zăpada de care se bucurase la venire îl supăra, noroc că începuse să se topească. Bunica lui, care credea în sfinți, ca orice femeie, îi spusese că există un sfânt pentru orice necaz. Spera că și pentru obiectele pierdute. Mai ales pentru cele pierdute de alții. — Și să sperăm că apuci matale și o bună
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ale fiecăruia în parte. Ridică ochii și văzu în dreptul Școlii Centrale de Fete o trăsură a poliției, de culoarea vișinelor din sticla din care mai trăgea mamă-sa câte-o dușcă. Își înfipse iar ochii în zăpada care, după ce se topise la amiază, începea să prindă pojghiță, ca pielița de caimac de pe oala cu lapte, după ce dă-n fiert. Cum se face că arsura laptelui și-a gheții, dac-o ții în mână, seamănă așa de bine, și pielea ți se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
asemenea întâmplare, dar nu, în câteva clipe lucrurile reintrară în normal, așa că se duse să-și facă baia, dar nu la clasa a doua, ci la lux. Zăbovi înăuntru aproape o oră, se desfătă cu apa caldă care parcă-i topea toate nodurile dureroase din trup, trecu pe la masaj, iar la plecare băieșul îl salută cu plecăciune, ca pe clienții cei mai de seamă. Detaliul că omul a venit cu un cufăr și a plecat fără el nu avea cine să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]