7,917 matches
-
în raport cu pagina, presiunea creionului, forma și direcția arborelui; d) particularitățile desenului și semnificațiile fiecărui element în parte: rădăcina, baza trunchiului, conturul și suprafața trunchiului, ramuri, coroană, frunze, flori etc. Impresia de ansamblu a desenelor profesorilor cu reactivitate accentuată la stres trădează rigiditate, iritabilitate, dezordine, vulnerabilitate, instabilitate, impulsivitate, neliniște, oboseală [Anexa 4], iar a celor cu reactivitate scăzută la stres transmit calm, stabilitate, vigurozitate, expresivitate, claritate, armonie [Anexa 5]. Elementele arborilor care ne-au dirijat în constituirea grupei profesorilor cu reactivitate accentuată
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
personale. gesturi care dau glas stărilor emoționale. 3. Exemplificați o situație în care mesajul verbal al profesorului este incongruent cu cel gestual și menționați efectele produse asupra elevilor. 4. Ca și cuvântul, gestul în discursul didactic are rezonanță și vibrație, trădează și conduce la o participare afectivă, reprezintă premisă, mijloc și efect. Explicați și exemplificați cum facilitează gesturile profesorului însușirea unităților de învățare. 5. Gesturile complementare care însoțesc mesajul verbal al profesorului cu scopul de a descrie un cuvânt sau un
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
of a Social Behaviorist, Editura Chicago University Press, Chicago, 1934/1967. Messinger, Joseph, Ces gestes qui manipulent, ces mots qui influencent, First Editions, Paris, 2004. Messinger, Joseph, La grammaire des gestes, Flammarion Editions, Paris, 2006. Messinger, Joseph, Gesturile care îi trădează pe politicieni, traducere de A. Ulici, Editura Litera, București (Les gestes qui trahissent les politiques, Flammarion, Paris), 2012/2012. Morris, Desmond, Le langage des gestes. Un guide international, Calmann-Lévy, Paris, (Bodytalk, Jonathan Cape, Londra), 1994/1997. Morris, Desmond, Maimuța goală
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
H. Sheldon, op. cit., 1951. 35 Hans J. Eysenck, în Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Crețu, Psihologie. Manual pentru clasa a-X-a școli normale și licee, Editura Didactică și Pedagogică R.A, București, 1996, p. 163. 36 Joseph Messinger, Gesturile care îi trădează pe politicieni, traducere de A. Ulici, Editura Litera, București, 2012/2012, p. 12. 37 Constantin Enăchescu, op. cit., 2005, p. 51. 38 Allan Pease, Limbajul trupului, traducere de A. Szabó, Editura Polimark, București, 1981/1997, p. 18. 39 Carol Kinsey Goman
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
2008, p. 105. 85 Traian Stănciulescu, op. cit., 2004, p. 73. 86 apud Traian Stănciulescu, op. cit., 2004, p. 223. 87 Umberto Eco, op. cit., 1976/2008, p. 262. 88 Umberto Eco, op. cit., 1976/2008, p. 262. 89 Joseph Messinger, Gesturile care îi trădează pe politicieni, Editura Litera, București, 2012, pp. 114-116. 90 Constantin Sălăvăstru, Logică și limbaj educațional, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1994, p. 40. 91 Traian Stănciulescu, op. cit., 2004, p. 81. 92 Constantin Sălăvăstru, op. cit, 1994, pp. 141-144. 93Charles
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ajuns Îngeri?!... * „Mijlocul de a fi original: sinceritate absolută.” (Ch. Baudelaire) Însă sinceritatea absolută nu există decît la nivel de emoție. Probabil de aceea, cei mai cunoscuți și mai citiți scriitori au fost (și sînt) cei care nu și-au trădat trăirile sufletești. * CÎnd ai conștiința limitelor tale În cunoaștere, cînd știi, de exemplu, cît știi, ce nu știi, de ce nu știi, sau cît ar trebui să știi, este vorba de o realitate psihică complexă, căreia i se potrivește termenul propus
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rușine. * „Despartă-te de noroc, cînd ai cîștigat.” (B. Gracian) „Norocul” este perfid: nu-ți spune că „obosește” și el, de la o vreme, lăsîndu-te să crezi că vei beneficia de el la infinit. Astfel, prins În mrejele lui te va trăda cînd te aștepți mai puțin și te va arunca În prăpastia celor mai crunte dezamăgiri. * „Oamenuii nu sînt Înșelați Întotdeauna pentru că sînt proști, ci adesea, numai pentru că sînt buni.” (B. Gracian) Într-adevăr, omul bun este vulnerabil, deoarece bunul său
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
intoleranță intelectuală. Mihai Eminescu este categoric, În acest sens: „Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă În raport direct cu capacitatea de-a pricepe În mod dezinteresat un adevăr”. * „CÎt e de greu să nu-ți trădezi vina prin Înfățișare!” (Ovidiu) Pentru că - spune același mare poet - caracteristica vinovaților este neliniștea. * „Nu-i etern decît ceea ce n-are nici o legătură cu adevărul.” (Emil Cioran) Adică numai ceea ce ne relevă direct simțurile. GÎndirea este subiectivă prin ea Însăși, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
facem ca „moralitatea” să reprezinte modul nostru obișnuit de a fi, ea devine discretă. * „Mai degrabă să o Înduri tu Însuți, decît să săvîrșești o nelegiuire.” (L.A. Seneca) Interesant este Însă următorul aspect din judecata unora: deși recunosc că „Înșelăciunea” trădează o josnicie a sufletului, preferă să o realizeze ei, decît să sufere dezonoarea de a recunoaște că au fost Într-atît de naivi, Încît s-au lăsat Înșelați de alții! * „CÎnd ochiul este curat, Întregul trup este curat.” (Reflecțiune creștină) Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înșelat, ci este rușinat la gîndul că un semen de-al lui s-a putut preta la acest gest atît de nedemn. * „Caracteristica vinovaților este neliniștea.” (L.A. Seneca) O constatare asemănătoare face Ovidiu: „CÎt e de greu să nu-ți trădezi vina prin Înfățișare!”. Mai mult chiar, neliniștea „vinovăției” poate genera o altă vinovăție: „CÎte crime nu au fost săvîrșite doar pentru că autorul lor nu mai putea suporta vinovăția?” (A. Camus). Nenorocirea este Însă că cel În cauză nu-și dă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
decît prin chinul „pocăinței”; nimeni nu te poate absolvi de păcatele pe care le ai, ci doar tu Însuți, prin evaluările propriei conștiințe. * „În Întuneric, nimenea nu roșește de rușine. Întunericul ne scutește de această reacțiune involuntară cu care ne trădăm și pe care, În lumina zilei, nu ne-o putem stăpîni.” (Lucian Blaga) Tocmai acest lucru este propriu caracterelor superioare, pentru care nu există un Întuneric salvator... * „A recunoaște nu Înseamnă a te supune.” (H. de Balzac) Poți să recunoști
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
în fața mulțimii dezlănțuite. A trecut de două ori prin emoțiile evadării din capitală în fața frondeur-ilor și a acceptat ca dormitorul să i fie invadat de o mulțime de necunoscuți curioși să-l privească în timp ce se prefăcea adormit. A fost trădat de prinții de sânge, care erau membrii familiei sale, a fost înșelat din nou de vara sa, cu care existau tratative în privința unei căsătorii. A privit neputincios cum mama sa este umilită, iar nașul său este nevoit să fugă pentru
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
azi nu mai au obiceiul să scrie scrisori, ci mai mult e-mailuri!). Referindu-se la acest aspect, Magdalena Vulpe amintea de un citat din introducerea lui Sextil Pușcariu la capodopera sa, Limba română. Privire generală: Omul de știință nu trădează bucuros dorințele care l-au ispitit și Îndoielile care l-au neliniștit la zămislirea unei opere. De aceea, prezentându-și cartea cetitorului, ține să-l lămurească, de obicei, numai asupra țelurilor urmate și a metodei Întrebuințate. Totuși, oricât ar căuta
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
calculați, gata oricând pentru relații conflictuale, atunci când există o posibilitate reală de a-și atinge, prin conflict, propriile scopuri. Ei pot juca mult timp rolul de supus, de om docil, de cooperant, dar atunci când se ivește prilejul sunt primii care trădează. La rândul său, N. Bouchard (2006) menționează și analizează următoarele tipuri de personalități: a. Ambițioșii. Sunt acei oameni cu dorința puternică de a câștiga, de a reuși. Sunt politicoși și drăguți în orice situație, dar mereu distanți. Ambițioșii sunt interesați
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Și ajung chiar să creadă aceasta (idem, p. 51). Micii dictatori își bagă nasul peste tot, vor să știe tot ce se întâmplă, sunt (foarte) bine informați, îi interesează în mod special persoanele de care se pot folosi, își pot trăda prietenii, renunță ușor pentru alte relații avantajoase. Asemenea tuturor celor care adoră puterea, acestor persoane le place sentimentul de a avea un public, va face totul să atragă atenția și să-l domine (sau să iasă în evidență). În general
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de cooperare, strategiile cooperative evoluează totuși dinspre grupurile mici de indivizi care cooperează unii cu alții înspre celelalte grupuri de indivizi, chiar dacă strategiile cooperative nu dețin supremația interacțiunilor dintre ei. Cei care cooperează acumulează puncte mai repede decât cei care trădează. Robert Tirvers (apud Rheingold, 2005, p. 72) consideră că privite cu atenție comportamentele cooperative/cooperante și cele competitive/concurențiale sunt intrinsec legate, adăpostindu-se unul pe altul. Cooperarea și concurența/competiția sunt, ambele, aspecte ale aceluiași fenomen. Potrivit absolventului Universității
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acestei mutări, dar pot influența, de asemenea, mutările viitoare ale jucătorilor. Viitorul poate arunca o umbră asupra prezentului și astfel influențează situația strategică actuală" (apud Rheingold, 2005, p. 70). Prin urmare, suntem (adesea în viață) între a coopera și a trăda, între a fi trădați și a rămâne fraieri. Căutând să înțeleagă cât mai bine modul în care decid și se comportă oamenii în situații sociale complexe, D.M. Kuhlman și A.M. Marshello (1975, apud Chelcea, Iluț (coord.), 2003) au propus o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
influența, de asemenea, mutările viitoare ale jucătorilor. Viitorul poate arunca o umbră asupra prezentului și astfel influențează situația strategică actuală" (apud Rheingold, 2005, p. 70). Prin urmare, suntem (adesea în viață) între a coopera și a trăda, între a fi trădați și a rămâne fraieri. Căutând să înțeleagă cât mai bine modul în care decid și se comportă oamenii în situații sociale complexe, D.M. Kuhlman și A.M. Marshello (1975, apud Chelcea, Iluț (coord.), 2003) au propus o tipologie a personalităților în funcție de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu poate avea încredere în oameni. Cercetătoarea nord-americană precizează: "Oamenii care au deprins acest tipar sunt în permanență vigilenți în relațiile lor, temându-se că ceilalți oameni vor profita într-un fel sau altul de ei sau că îi vor trăda. Pentru că sunt atât de precauți și atât de predispuși să se aștepte la tot ce este mai rău, le este greu să se apropie de ceilalți și să fie deschiși" (2002, p. 111). Între schemele de inadaptare, mai pot fi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Odată ce a trecut un anumit prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială a fricii o constituie "potențialele sale derive" psihologice și morale (ibidem). Resimțită între anumite limite de intensitate și de timp, frica de a ne înșela, de a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ei între altele și "o mare dragoste de dreptate" (W. Hazlitt, apud Epstein, 2008, p. 38). Când le afectează interesele și stima de sine, invidioșii "tind să devină colecționari de nedreptăți" (idem, p. 38). Frecvent, ei consideră că au fost trădați și că viața este profund nedreaptă cu ei. Chiar dacă se însoțesc de multe ori, invidia și resentimentul nu sunt identice. Bunăoară, dacă invidia are, de obicei, un obiect anume, care odată obținut, face ca invidia să se calmeze, resentimentul are
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
obiectivelor funcționale. Subiectul caută să obțină acordul partenerului pentru fiecare lucru pe care îl spune: pentru el, acceptul celuilalt este mai important decât obiectul relației. Când totul merge bine, această atitudine poate semăna în multe privințe cu deschiderea relațională. Ea trădează dorința de a nu face vâlvă, însă se cheltuiește suficient de multă energie pentru a răspunde la o parte din nevoile proprii sau, cel puțin, pentru a evita o situație de constrângere. Subiectul consideră că, dovedind-se ascultător, va obține
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
public fără a contribui la producerea lui" (Rheingold, 2006, p. 58). 25 În 1950, cercetătorii au inventat patru jocuri fundamentale de tip John von Neumann și Oskar Morgenstern (care au studiat felul în care oamenii concurează și conspiră, cooperează și trădează, când sunt în competiție): a. Lașul: doi jucători gonesc către prăpastie, iar cel care se oprește sau virează primul, pierde. b. Fundătura: este situația trădării fără sfârșit: fiecare jucător refuză să coopereze vreodată. c. Vânătoarea de cerbi (descrisă pentru prima
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
comunic)", "vreau să... (comunic)" și "nu vreau să... (comunic) și totuși se întâmplă acest lucru". De asemenea, plasarea referinței în lumea reală sau într-una fictivă, imaginară determină apariția, în actul comunicării interpersonale, o unor mărci specifice precum: gesturile care trădează minciuna, direcția privirii care indică actualizarea unor elemente imaginare, structuri verbale care atrag atenția chiar asupra a ceea ce locutorul dorește să ascundă, elemente ale comportamentului nonverbal care neagă mesajul verbal etc. (c5) Variabilele de ordin acțional ancorează mesajele transmise într-
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interpretării acestor mișcări poate avea rezultate relevante; * urmărirea concordanței dintre mesajul verbal și cel nonverbal 21 (cf. Pease, 2002, p. 23; Grigore, 2008, p. 22; Briers, 2009, p. 50 etc.), în condițiile în care, în general, cel nonverbal îl poate trăda pe cel verbal; de exemplu, o întrebare formulată pozitiv poate fi contrazisă de încleștarea mâinilor, marcă a reprimării unei atitudini negative (Pease, 2002, p. 68), o întrebare "serioasă" poate fi contrazisă de o mișcare sugestivă a ochilor/de făcutul din
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]