9,583 matches
-
e prea rece. Dacă te-ntorci Însă puțin, deși În toate ochiurile de geam ninge, În geamul din spate vezi doar livada, mai adunată și mai prietenoasă parcă. Și dacă-ți faci și-un ceai fierbinte, prin aburul lui, livada tremură În apele reveriei - cînd ninsă... cînd Înflorită... Și nu mai știi de unde vine parfumul de cireș... Gătită de drum ătită de drum nu se mai topesc fulgii pe faț a mamei Doina Bogdan Wurm Calitatea vădită a poemului este că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Bune-Vestiri și încoronări, fără zâne, licorne, sirene, îngeri și dragoni? Cum să-i faci pe oameni să creadă în Iad, în Rai, în Înviere fără a le arăta toate acestea? Fără a-i face să râdă, să plângă sau să tremure. A se vedea, de pildă, balada în care mama ignorantă a poetului Villon ia cuvântul: "La mânăstire văd, ce mi-e-ndemână, / Rai zugrăvit cu ceteri și cinghii, / Și-un iad cu păcătoșii-n flăcări vii: Unu-mi dă spaime, altul bucurie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
De luat mai întâi în sensul fizic de: "a avea efecte" sau "a modifica o conduită". Așa cum există cuvinte care rănesc, ucid, entuziasmează, alină etc., există imagini care te îngrețoșează, care-ți fac pielea de găină, care te fac să tremuri, să salivezi, să plângi, să ai erecție, să vomiți, să te hotărăști, să cumperi cutare mașină, să-l alegi pe cutare candidat, și nu pe altul etc. Enigmatică trivialitate. Publicitatea comercială este criticată pentru acțiunea ei, descrisă drept seducție, pervertire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Fiului Său, a opta pentru credință ca pentru o altă filosofie, ci a simți că scăparea ta pe veci depinde de ajutorul atotputernic al lui Dumnezeu, Care ne-a arătat în Hristos iubirea și mila Sa nesfârșită. Ea înseamnă a tremura pentru mântuirea ta și a face voia lui Dumnezeu pentru a fi vrednic de ea, pentru a te uni cu Dumnezeu cel iubitor, singurul în Care este mântuirea. Credința aceasta nu poate fi dezlegată de năzuința serioasă și ostenitoare spre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lege și fără cusur, cărora le lipsea numai credința în Domnul”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VI-a, cap. XIV, 108.4.-108.5., în PSB, vol. 5, p. 446) „Nu-i de ajuns numai să crezi, pentru că și dracii tremură de Dumnezeu (Iac. 2, 19) și totuși vor fi pedepsiți. De aceea trebuie să fim cu multă luare aminte asupra vieții noastre”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XI, VII, în PSB, vol. 23, p. 141) „Faptul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
copil, e prigonit de regele trac Licurg, care, pe când Dionysos se afla pe muntele Nisa în grija doicilor sale (Hiadele, care au devenit apoi o constelație), vrea să le omoare pe acestea; copilul, înspăimântat de strigătele lui Licurg, se azvârle tremurând în apele mării, unde Tetis îl ia, ocrotitoare, în brațele ei. Iar Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei, încă un băiețandru, este azvârlit de tatăl său de pe Olimp pentru că luase partea mamei sale și, năucit și rănit de cădere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
când răsare soarele pe mare, îl târăște, legat de car, în jurul mormântului, de câte trei ori. Tot el jertfise pe rugul lui Patrocles, tăindu-le el însuși beregata, pe cei doisprezece tineri troieni pe care în ajun îi capturase, în timp ce tremurau ca niște căpriori. Sufletul lui nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune 129 Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
copil, e prigonit de regele trac Licurg, care, pe când Dionysos se afla pe muntele Nisa în grija doicilor sale (Hiadele, care au devenit apoi o constelație), vrea să le omoare pe acestea; copilul, înspăimântat de strigătele lui Licurg, se azvârle tremurând în apele mării, unde Tetis îl ia, ocrotitoare, în brațele ei. Iar Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei, încă un băiețandru, este azvârlit de tatăl său de pe Olimp pentru că luase partea mamei sale și, năucit și rănit de cădere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
când răsare soarele pe mare, îl târăște, legat de car, în jurul mormântului, de câte trei ori. Tot el jertfise pe rugul lui Patrocles, tăindu-le el însuși beregata, pe cei doisprezece tineri troieni pe care în ajun îi capturase, în timp ce tremurau ca niște căpriori. Sufletul lui nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
urmare, plenar implicat și în ceea ce astăzi am puteadefini echilibrul ecologic care domnește în lume. Așa cum rezultăcând zice că: „Toate viețuitoarele pământului Te așteaptă ca să ledeschizi Tu mâna Ta ca să se sature de bunătăți, iar dacă îți întorcifața proniatoare ele tremură, iar de îți retragi Tu suflarea Ta, ele pier”(Psalm 104, 27). Credinciosul psalmist era deci convins că toată lu-mea este descoperită înaintea lui Dumnezeu în orice moment alexistenței sale și își primește existența de la El în permanență ca șicând
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
la agravarea anginei sau la șoc-colaps circulator. Diagnosticul diferențial este deosebit de dificil. Sindromul Shy-Drager/Atrofia multisistem (include formele parkinsoniană, cerebeloasă și multiplă) Atrofia Multisistem (MSA) reprezintă o serie de afecțiuni neurologice caracterizate prin: -disfuncție vegetativă; -parkinsonism (rigiditate musculară și/sau tremur); -ataxie (coordonare deficitară/nesiguranță în mers). Când, în cadrul, MSA predomină tulburările vegetative, se numește sindrom Shy-Drager. Cea mai frecventă incidență este cea a sindromului akinetic-rigid, acompaniat de tulburări genito-urinare de tip disfuncție erectilă și manifestări vezicale. La acestea se adaugă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pot naște și din sistemul faptelor însuși: este procedeul care deține locul întâi și îl revelă pe cel mai bun poet. Într-adevăr, trebuie ca independent de spectacol, întâmplarea să fie astfel constituită, încât, aflând faptele care se produc, să tremurăm și să fim cuprinși de milă în fața a ceea ce se întâmplă: asta am resimți ascultând istorisirea din Oedip. A produce acest efect prin mijloacele spectacolului nu ține de artă: este o chestiune de punere în scenă." (cap. 14) Această contradicție
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fericit, chiar dacă subiectul și personajele sunt tragice, adică eroice, pentru a li-l da pe cel de tragi-comedie." (Practica teatrului, Cartea II, cap. 10) Corneille introduce, începând cu Cinna, în 1640, noțiunea de "tragedie cu final fericit". Spectatorul, după ce a tremurat pe tot parcursul piesei pentru Augustus care riscă să fie asasinat, pentru Cinna și pentru Emilie care, în calitatea lor de conspiratori, riscă pedepsirea, asistă cu plăcere la reoncilierea generală, datorită clemenței lui Augustus. Prin crearea uni nou tip de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
are pe Dumnezeu drept obiect este, după părerea lui, condamnabil. În acest caz cel vizat direct este Corneille. "Spuneți-mi, ce vrea un Corneille în al său Cid, dacă nu să fie iubită Ximena, să fie adorată împreună cu Rodrigo, să tremurăm împreună cu el când îi este teamă că o va pierde, și ca împreună cu el să ne considerăm fericiți când speră să o posede? Cel dintâi principiu asupra căruia acționează poeții tragici și comici este cel conform căruia spectacolul trebuie să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
oare ceva asemănător în teatrele noastre? Nu poate fi arătată aici decât o acțiune, în timp ce în natură există aproape totdeauna mai multe în același timp, ale căror reprezentări concomitente, întărindu-se reciproc, ar produce asupra noastră efecte teribile. Atunci ai tremura mergând la spectacole, și nu te-ai putea împiedica să o faci; atunci în locul micilor emoții pasagere, acestor aplauze reci, acestor lacrimi rare cu care se mulțumește poetul, el ar răscoli spiritele, ar aduce în suflete tulburare și spaimă; ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gesturile camaradului său, își vede de drum, într-o furioasă nerăbdare de a se elibera de rol ca de o povară care îl obosește mult. Putem spune că genul acesta de comedianți sunt ca niște școlari, care vin să repete tremurând o lecție pe care au învățat-o cu grijă; sau mai degrabă sunt asemenea ecourilor, care nu ar vorbi niciodată dacă alții nu ar fi vorbit înaintea lor. Sunt comedianți numai cu numele, dar inutili, și în grija companiei lor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau rău, tot ce-i trece prin cap, când se vede obligat să învețe și să spună un text gata făcut, atunci, dacă are un dram de demnitate, trebuie să-și bată capul, trebuie să se omoare învățând, și să tremure întruna, ori de câte ori se joacă o nouă comedie, fiindcă îi e teamă că n-o s-o știe atât de bine pe cât ar trebui, sau că nu va reuși să redea caracterul cum ar trebui." (I, 4) Dacă, în 1753, în La
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unde nu este decât un "cache-sottise"86, un josnic artificiu. El scrie, sub formă de notă: "Gândul și sentimentul" trebuie să fie înainte de toate enunțate clar în genul dramatic, opus în asta poemului epic. The table is full, exclamă Macbeth tremurând de groază când vede umbra acelui Banco, a cărui asasinare a ordonat-o acum o oră, luând la masa regală locul ce-i este rezervat lui, regelui Macbeth. Care vers, ce cuvânt poate completa cu ceva frumusețea unei astfel de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
țeavă „Damas“, invenție a fabricii de arme St. Etiene, combinație a „damasului“ englezesc cu „damasul“ de Boston, care asigură o precizie totală armei. footnote> nou-nouț, măi... cum n-ai mai văzut!“, zise moșierul cu mândrie, netezindu-și toiagul cu palma tremurându-i... „...Sărmanu‟ di el, sărmănelul“, își zise compătimitor, cu inima frântă, fostul hăitaș. Și lacrimile îi scăldau obrajii, fără să plângă, uitându-se furiș, cu o jale fără margini, la ruina de om din fața lui, altădată bărbat falnic și vânător
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și, cu ochii holbați, „gonaciul“, își zise în gând... „Doamni, iartă-mă, da‟ boieriu ș-o pierdut mințili, chiar di tăt!“ ...Lumea, măi Fanachi, continuă boierul, e plină de durere, și viața trece prin oameni ca vântul... făcând să le tremure trupurile și sufletele. Nu putem fi stăpânul soartei noastre, măi Fanachi... și, nici a fericirii noastre...! Fostul hăitaș asculta fără să clipească, apoi, întinse gâtul, înghiți în sec, nodul omușorului i se mișcă în sus și în jos ca o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire?“ își zise pădurarul în mintea lui învălmășită, privind-o întrebător în ochi pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi! Anton a rămas înțepenit, așa cum l-a prins vremea. Inima îi bătea în piept ca la o pasăre speriată.... degetele îi tremurau, iar când o ceti, fața i se albi ca varul. Bătrânul poștaș observă, și ca să rupă tăcerea care căzuse între ei, ca un trăsnet, continuă. - Di az‟ dimineață, din zori, am tot împarțât „bucurii“ de‟aestea în toată comuna, da
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica, nu mi-a tremurat glasul ori mâna niciodată, iar acum?!“... ei acu‟ alta‟i treaba!“, își răspunse tot el gândului. O neliniște îi forfeca inima, ca un clește, o neliniște care pusese stăpânire pe sufletul lui și nu-l slăbea o clipă, trezind în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iar pe vale se întindea umbra lunguiață a fortărețelor de sus, care, pe cerul roșu ca o vâlvătaie, păreau în flăcări. Curând se înserase... așa, cam ca pe vremea asta. În aer se lăsa o răcoare dulce, frunzele începură să tremure, era liniște, o liniște prevestitoare de neprevăzut... de mister, nu se auzea decât foșnetul frunzelor; noaptea căzu repede. Un vânt rece se mișcă, dinspre miazănoapte. Deodată, se făcu răcoare și începu să bată vântul și să aducă niște nouri de la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
negru. Și greierul de sub tufa de liliac tăcu pentru o clipă. Apoi, pădurarul continuă. ...Ecoul îndemnului său, „după mine, copiii mei“ a mai fluturat o vreme în văzduh și s-a stins în vale. Buza de jos începu să-i tremure a plâns, mai trase o țigară, sucită cu foiță subțire, pe limbă și buză. Tot atunci, la primul asalt, a fost doborât și dom‟ maior Șonțu, comandantul batalionului 1 reg. 10 Dorobanți. Bătălia a fost așa de crâncenă că nici
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]