8,602 matches
-
de nisip ce au fost cândva scântei și pe care timpul le-a spulberat Înainte de a le fi stins. Datorită felurimii Înzestrărilor, există glorii care nu sunt altceva decât zgomot Într-o tăcere și trebuie să hrănească pe veci visarea, tulburând gândirea. Cum să nu fii totuși izbit de acest val de glorie căzând peste un bărbat atât de Înzestrat ca Brummell, de trei ori valoros: era vanitos, englez și dandy! Ca toți oamenii pozitivi care nu se Îndepărtează de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
emoționat decât pentru că așa i-o cerea eticheta, această făptură ceremonioasă pentru care grandoarea era totul - o grandoare de teatru și de fațadă (acea honneur a lui Montesquieu) - ei bine, spre 43 de ani a simțit cum gândurile i se tulbură pentru un bărbat. Fructul era copt... O fecioară la 43 de ani! O fecioară În toate... Poate chiar În ce privește curiozitatea. Ce pasiune a trebuit să fie! Și Încă povestită de ea! Probabil, a fost o carte nemaiîntâlnită - și așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sporit-o pe a mea. M-am pus În genunchi pentru a mă Încălzi mai bine. El era foarte aproape de mine. I-am spus, fără să Îl privesc: «Sunt Înghețată de frig». Iar el mi-a răspuns: «Mai sunt Încă tulburat de ceea ce am văzut, dar nu sunt atât de nătâng să vă cad În cursă. Știam prea bine că vreți să vă distrați și să vă feriți, printr-un tertip extraordinar, de a-mi spune numele acelui oarecare. Nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care muncesc: nici vorbă de așa ceva, admirabila formulă de respect social cu care li se adresează fiind: „Sunt niște oameni stimabili.” Este o mare lipsă de Îndemânare din partea unui elegant să ia În derâdere clasa care muncește, e ca și cum ar tulbura niște albine, ca și cum ar deranja un artist care lucrează: ar fi de prost gust. Saloanele sunt prin urmare rezervate celor pe care distincția nu Îi amețește, tot așa cum fregatele sunt pentru cei pe care nu Îi apucă răul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lung Extras din opera Profesorului Teufelsdröckh ar putea lămuri situația, dacă nu În adevărata ei lumină, măcar În sensul care duce la ea. Este totuși regretabil că aici, ca și În nenumărate alte cazuri, ascuțita perspicacitate filosofică a Profesorului este tulburată oarecum de un anumit amestec de miopie sau de o oarecare tendință perversă și ineficientă spre ironie; cititorii noștri vor judeca de care dintre ele este vorba: „În aceste vremuri de zăpăceală”, scrie el, „când Principiul Religios, izgonit din majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
scenă. —Nici cea mai mică problemă. N-aveam ce să fac acolo. M-am strecurat la loc în amfiteatru și m-am hotărât să mă așez pe unul dintre scaunele libere din spate, rezervate plasatorilor, mai degrabă decât să mai tulbur liniștea făcând câțiva pași în plus pentru a ajunge la locul meu. În plus, îmi convenea să stau în spate pentru că nu eram nici în public, nici printre personalul teatrului, astfel că urmăream piesa cu o detașare care nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
calea pribegiei. Oricum, așa mi-a explicat el, mulți ani mai târziu, hotărârea pe care o luase, în vreme ce caravana noastră se deplasa prin întinsa Sahară, la sud de Segelmesse, într-o noapte răcoroasă și senină, parcă mai mult legănată decât tulburată de vaietele îndepărtate ale șacalilor. Un vânticel ușor îl silea pe Khâli să istorisească cu glas puternic - vocea lui era atât de liniștitoare, încât mă făcea să respir aromele Granadei mele natale, iar spusele lui erau atât de vrăjite, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi nici aer de respirat, nici apă de băut în acest ținut al sefarzilor.“ Ea, de obicei atât de plină de viață, abia de putea acum rosti cuvintele, atât de mare îi era spaima. „Cartea aceea a ta te-a tulburat așa de tare? - E altceva. Am aflat azi-dimineață că unul dintre nepoții mei a fost ars de viu pe un rug în La Guardia, lângă Toledo, împreună cu încă zece persoane. Erau acuzați că au practicat magia neagră, că au răpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îndrumase spre ușa lui. Nici astăzi n-aș fi în stare s-o spun. Căci Hamed avea să acționeze în cele din urmă cu atâta dibăcie, cu atâta devotament, cu atâta zel, încât viața tuturor alor mei avea să fie tulburată pentru mulți ani de atunci încolo. ANUL TRECERII MĂRII 899 de la hegira (12 octombrie 1493 1 octombrie 1494) — O patrie pierdută e precum trupul lipsit de viață al cuiva apropiat; înmormântați-o cu respect și credeți în viața veșnică. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pragul ușii, fluturând năframe albe în semn de tristețe și de rămas-bun. Boabdil se făcu nevăzut printr-o ușă ascunsă. De acum înainte granadinii din Fès puteau muri liniștiți: silueta lăbărțată a sultanului nu avea să mai vină să le tulbure ultimul drum. Condoleanțele se prelungiră vreme de încă șase zile. Împotriva durerii stârnite de dispariția unei ființe dragi, ce alt leac mai bun poate fi decât epuizarea? Primii vizitatori veneau din zori; ultimii plecau cu mult după căderea nopții. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cal. S-a aflat că, după Damasc, suveranul se dusese la Hama și la Alep. Apoi nu s-a mai auzit nimic. Vreme de mai bine de trei săptămâni. S-a lăsat o tăcere care, la început, n-a fost tulburată de nici cel mai mic zvon. Abia sâmbătă, a șaisprezecea zi a lunii șaaban, 14 septembrie 1517, un sol a sosit la fortăreață, gâfâind și plin pe praf: se dăduse o bătălie la Marj Dabek, nu departe de Alep. Sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de noimă, atât de lipsit de măsură, atât de grotesc! Nu cumva eram victima vreunui coșmar, vreunei amăgiri? Nu cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de o lungă noapte de veghe? Deodată, în miezul îndoielii mele, se înălță iarăși glasul pontifului, care mă apostrofa: — Iar tu, fiule al Nostru mult-iubit, tu, Giovanni-Leone, pe care Providența te-a desemnat între toți oamenii... Giovanni-Leone! Yohannes-Leo! Niciodată nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Numărul meu e trecut mai jos. Te rog, sună-mă în seara asta, Kobi - de dragul legământului nostru. Shimon Tal puse hârtia jos în tăcere, conștient că în încăpere se crease o nouă atmosferă, una pe care nu voia s-o tulbure trecând prea brusc mai departe. Observă că vicepremierul și ministrul apărării se uitau unul la celălalt și apoi întorceau privirile. Descoperi că nu avea curaj să-l privească pe șef în ochi și își dădu seama că nu avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
i-a unit pe Avraam și Isaac și pe copiii lor în fața lui Dumnezeu pentru vecie, consacrându-i ca simbolul legământului dintre Dumnezeu și evrei. Iar în fața lui se afla acum dovada textuală a acelui eveniment. Dar nu asta îl tulburase pe Shimon Guttman. Citi din nou cuvintele, silabă cu silabă, să vadă dacă nu cumva greșise. Muntele Moriah... a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
De atâta timp osândiții mor așa și n-au zis nici pâs. ARTUR: Treaba lor. Fiecare moare cum vrea. Eu țin ceva mai mult la moartea mea. CĂLĂUL: Mai bine țineați la viață și n-ajungeați aici... Și nu ne tulburați pe noi și nu vă băgați în sufletul nostru. ARTUR (Speriat.): M-am băgat eu în sufletul vostru? CĂLĂUL (Cu reproș.): V-ați băgat! V-ați băgat! V-ați băgat în sufletul lui Bruno. I-ați turnat otravă în inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ce să pleci? Dacă stăm să ne gândim... să ne gândim bine... Ce e mai frumos... decât o gară... ca aceasta... liniștită. Sigură... o gară despre care... n-are nici un rost să te îndoiești... că s-ar putea să te tulbure... nu? Aici? domnule, e bine pentru că e clar că nu s-ar putea întâmpla nimic... nimic din ce ar putea să ne tulbure... mințile și sufletul... ha, ha... De aceea, domnule, Bruno vinde bilete! A învățat să vândă bilete! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o gară despre care... n-are nici un rost să te îndoiești... că s-ar putea să te tulbure... nu? Aici? domnule, e bine pentru că e clar că nu s-ar putea întâmpla nimic... nimic din ce ar putea să ne tulbure... mințile și sufletul... ha, ha... De aceea, domnule, Bruno vinde bilete! A învățat să vândă bilete! E cel mai frumos vânzător de bilete! Ehe! Să-i vedeți fața... și mâinile, da, cum îi tremură mâinile, cum îi asudă fața când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
le știați de mult. din clipa în care ați venit aici, vreți să mă faceți să urlu, să mă târăsc prin praf, să-mi smulg pielea de pe față? Sunteți o bestie, domnule, de ce ați venit aici, de ce vreți să ne tulburați viața, de ce? (Tremur al capului, un acces nervos, gesturi haotice.) Unde sunt ploile pe care le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia, domnule? S-a oprit! Ha! S-a oprit! N-o să mai reînceapă, vă jur, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de preparare a escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de cât rezonabilă pentru mizanscena aceea funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atras și poate atrage asupra lumii consecințe ireparabile. Mai direct spus, ar fi echivalat cu un act suicidar la scară planetară. În Centru se purtaseră până În ultima clipă discuții contradictorii: a intuit sau nu profesorul Adam Adam mecanismul pseudoaccidentelor care tulbură periodic cursul istoriei? Deși majoritatea membrilor Consiliului Înclina spre un răspuns negativ, s-a decis că nu trebuie riscat. Primejdia era mult prea mare, iar urmările neintervenției ar fi fost catastrofale. Pe ultima sută de metri, s-a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
va mai reveni niciodată, paznicii Îl conduc pe drumul către rug, nu către poarta Închisorii, cum se Întâmplă, de fapt. O mită substanțială reprezenta și atunci un argument În măsură să topească rigorile oricăror regulamente... Florian de Squint este profund tulburat de ce află. Nu Însă și copleșit; dimpotrivă. Zguduitoarele revelații Îi mobilizează simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a paginilor respective. N-aș spune că devenisem dependent de aceste lecturi; fapt este Însă că și după Încheierea romanului, căutările pe Google au continuat, zestrea mea de cunoștințe În materie de enigme sporind simțitor. Una dintre ele m-a tulburat profund. E vorba despre inscripția de pe o piatră tombală descoperită În cimitirul din Rennes-le-Château și expusă În prezent Într-o sală a muzeului din localitate. Se presupune că inscripția (Încă nedescifrată mulțumitor) și desenul ce o Încadrează ascund un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este și un foarte prețios document autobiografic, - căci, așa cum nu prea obișnuiește, Salazar vorbește aici despre sine și despre idealurile vieții sale. Pasiunea de profesor se trădează la fiecare pagină. Lipsit de darul oratoriei, lipsit de magia unei prezențe care tulbură și răscolește - Salazar câștiga pe studenții săi prin probitatea cu care îi așeza în fața realității și metoda cu care îi învăța să o cerceteze. Prelegerile sale universitare se terminau întotdeauna printr-o frază, care, după; mărturisirea însăși a lui Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ultima propoziție din secțiunea 1, capitolul 11. Este foarte jenant pentru un scriitor să fie nevoit să sublinieze el Însuși asemenea lucruri. Anumite nume proprii au fost modificate pentru a nu-i ofensa pe cei vii și a nu-i tulbura pe cei morți. Aceste modificări sunt marcate prin ghilimele la index. Scopul principal a fost de a alcătui o listă, În folosul meu, cu câțiva din oamenii și subiectele ce se referă la trecut. Prezența ei În această carte Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
oameni - și atunci și-a dat seama că el nu exista deloc acolo și că nimeni nu deplângea absența lui. A zărit-o pe mama lui făcând cu mâna de la o fereastră de la etaj și acel gest nefamiliar l-a tulburat ca un misterios rămas-bun. Dar ceea ce l-a Înspăimântat În mod deosebit a fost vederea unui cărucior de copil, nou-nouț, stând acolo pe veranda de la intrare, cu aerul infatuat, de uzurpator, al unui sicriu; chiar și acesta era gol, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]