8,223 matches
-
au învins în bătălia de la Ascalon de pe 19 august 1099. În momentul constituirii Regatului Ierusalimului, Tancred a primit titulatura de principe de Galileea. În 1100, Tancred a devenit regent în Principatul de Antiohia ca urmare a faptului că principele titular, unchiul său Bohemund I căzuse prizonier, fiind capturat de danișmenizi în bătălia de la Melitene. Pe parcursul ocupării acestei poziții, Tancred a extins teritoriul principatului prin cucerirea de teritorii de la bizantini, în pofida tentativelor lui Alexios I din următorul deceniu de a le readuce
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
succesorul acestuia, Rugila, conduce o campaniei în Imperiul Roman de Apus, printr-o alianță cu generalul Flavius Aetius. Moare înainte de a putea invada Imperiul Roman de Răsărit, așa că este urmat la tron de nepoții săi, Attila și Bleda. Ambioțioși ca unchiul lor, obligă pe Imperiul Roman de Răsărit să semneze tratatul de la Margus prin care romanii trebuie să le plătească un tribut anual și acordarea de drepturi comerciale. Având sudul asigurat, aceștia și-au putut concentra atenția asupra triburilor din vest
Imperiul Hun () [Corola-website/Science/326975_a_328304]
-
de o ramură a Carolingienilor, si anume de Herbertini. Inițial Vermandois a constat din două semi-comitate Saint-Quentin și Péronne. În secolul IX, comitatele au fost cedate Carolingienilor, urmași ai regelui Bernard de Italia, care a luptat, fără succes însă împotriva unchiului său, împăratul frânc Ludovic cel Pios. Potrivit Tratatului de la Ribemont, Vermandois fiind în imediata vecinătate cu Lotharingia Inferioară a devenit o zona tampon între Francia Răsăriteana și cea Occidentală. În anul 902, nepotul lui Bernard și succesorul acestuia, primul Conte
Vermandois () [Corola-website/Science/326987_a_328316]
-
s-a fugit în Grecia. Aristotele a rămas însă în Turcia pentru o vreme pentru a-și salva tatăl, care fusese închis într-un lagăr de concentrare turc. Dacă a reușit să își salveze tatăl, Onassia a pierdut însă trei unchi, o mătușă și pe soțul acestei și o verișoară, uciși de soldații turci care au dat foc unei biserici din Thyatira, unde își găsiseră adăpost 500 de refugiați creștini. Smirna a suferit distrugeri uriașe în timpul incendiului. Zona centrală a orașului
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Széles), fiica bogatului boier Iațco Hudici (Ion Henter) și iubita lui Simion Jder. Boierii fugari refuză să se întoarcă în țară, afirmând că se înțeleseseră deja cu turcii. Aflând că Marușca era ținută prizonieră în casa logofătului Mihu, care era unchiul lui Niculăeș, postelnicul Simion Jder pătrunde acolo cu o ceată de ostași și își eliberează iubita, ducându-i legați pe Agapie și pe Niculăeș la Curtea Domnească de la Suceava. Voievodul îi judecă pe cei doi, condamnându-l la moarte pe
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
a reveni în Ucraina, unde a experimentat lupta activă și a fost rănit. În 1916, fratele mai mare al lui Philipp, Friedrich Wilhelm, a murit în misiune și Philipp a devenit al doilea în linie pentru a-l succeda pe unchiului său ca șef al Casei de Hesse. În octombrie 1918, tatăl lui Philipp a fost ales rege al Finlandei. Philipp și-ar fi succedat tatăl ca șef al Casei de Hesse în timp ce fratele lui geamăn ar fi fost moștenitorul tronului
Philipp, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/326446_a_327775]
-
urmează colecției de povestiri inclusă în volumul "Cele opt bătăi de orologiu" (1923). Raoul d’Andrésy (al cărui nume real era Arsène Lupin), tânărul amant al Clarissei d'Étigues, o salvează pe o anumită Joséphine Balsamo pe care tatăl și unchiul Clarissei au încercat să o ucidă la ordinul lui Beaumagnan, conducătorul unei organizații conspirative. Beaumagnan și prietenii săi erau regaliști angajați. Joséphine Pellegrini-Balsamo era contesă de Cagliostro, născută la Palermo la 29 iulie 1788 în urma unei relații amoroase a lui
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
europene și asiatice. După ce a absolvit Universitatea din Sankt Petersburg cu specializări în istorie și filologie, Cicerin a început să lucreze la arhivele Ministerului Rus al Afacerilor Externe ( 1897 - 1903). În 1904, Gheorghi a moștenit proprietățile din regiunea Tambov ale unchiului să, Boris Cicerin, ceea ce l-a transformat peste noapte într-un om foarte bogat. Tânărul Cicerin și-a folosit uriașa avere pentru sprijinirea mișcării revoluționare, pentru pregătirea Revoluției din 1905. Datorită implicării în mișcarea revoluționară, a fost obligat să fugă
Gheorghi Cicerin () [Corola-website/Science/326487_a_327816]
-
a clasificat "" pe locul 19 din lista celor 19 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Doctorul Watson primește o scrisoare de la un fost coleg de școală, Percy Phelps, care lucrează în prezent la Foreign Office (Ministerul de Externe britanic) condus de unchiul său, lordul Holdhurst. Phelps îi explică doctorului că întreaga sa carieră se află într-o situație disperată din cauza unei probleme grave și îl imploră să-l aducă pe Sherlock Holmes la locuința sa din Woking unde zăcea de două luni
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
convalescenței sale, precum și pe fratele ei, Joseph Harrison, aflat în relații foarte bune cu viitorul său cumnat. Phelps le povestește celor doi invitați problema sa. La 23 mai, în timp ce Phelps se afla ca de obicei la biroul său de la minister, unchiul său i-a încredințat un tratat naval secret încheiat între Anglia și Italia pe care trebuia să-l copieze. În aceeași seară, Phelps se afla singur în birou și se ocupa cu copierea tratatului, sarcină pe care trebuia să o
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
duipă acel moment. Povestirea oferă cititorului modern două teme interesante din perioada scrierii sale. Prima dintre ele se referă la faptul că nu era nici o rușine pe atunci pentru un oficial guvernamental să admită că și-a obținut postul datorită unchiului său, care era ministru, - nepotism în sensul cel mai clar. A doua era că, în perioada scrierii povestirii, Franța și Rusia țaristă - care au fost aliați ai Marii Britanii în Primul Război Mondial - erau percepute ca state inamice. Această povestire este
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
care au dus la confruntarea dintre Takeo și războinicul Arai Daiichi. Romanul acoperă o perioadă de aproximativ 8 luni, din primăvară până iarna. La puțină vreme după căsătoria sa cu Kaede, Takeo primește în Terayama un mesaj de amenințare de la unchii săi, împreună cu capul lui Ichiro, fostul său profesor. Armata Otori îi pregătește o ambuscadă, așa încât Takeo își duce armata pe altă rută, trecând munții și râul Kibi, folosind un pod făcut de Jo-An și câțiva proscriși. După o scurtă confruntare
Strălucirea lunii, adierea vântului () [Corola-website/Science/323536_a_324865]
-
Nariaki, văr cu Iida Sadamu, a ajuns acolo înaintea lor, însă armata lui Takeo reușește să o înfrângă pe a lui și să îl omoare. Între timp, Shizuka și Kondo Kiichi ajung în satul ascuns Muto, unde îi întâlnesc pe unchiul ei, Kenji, și pe cei doi fii ai ei. Shizuka se teme de consecințele pe care le va avea căsătoria grăbită a lui Kaede și află de la Kenji despre bănuielile clanului Kikuta legate de existența unor notițe despre Trib adunate
Strălucirea lunii, adierea vântului () [Corola-website/Science/323536_a_324865]
-
pe insula Oshima pentru a se întâlni cu prietenul său din copilărie, Terada Fumio, a cărui familie a devenit una de pirați, cu care Takeo vrea să se alieze. Pe drum, Takeo se întâlnește cu Ryoma, un fiu ilegitim al unchiului său, Masahiro. Pactul cu tatăl lui Fumio este făcut, dar întoarcerea este întârziată de izbucnirea unui taifun. În lipsa lui, Kaede călătorește la Shirakawa împreună cu Hiroshi, unde descoperă că Shoji, administratorul domeniului Shirakawa, i-a predat surorile seniorului Fujiwara și a
Strălucirea lunii, adierea vântului () [Corola-website/Science/323536_a_324865]
-
Palatul Tuileries, unde mama sa a ales să nască copiii. Educația pe care a primit-o Philippe i-a fost dată de preceptori însă progresele sale sunt controlate de profesorii de la școala Schatten din Viena. Când Philippe avea 15 ani, unchiul său Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha propune părinților săi să-l numească pe adolescent sublocotenent al unui regiment din Coburg. Părinții refuză deoarece Philippe este prea tânăr. La puțin timp după, Philippe își trece examenele și
Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323562_a_324891]
-
Spike " Ascultă, motănel!", dar pe un ton mai dur.Este un șoarece cu foarte puțin mai mare decât Jerry. Vărul Mușchi are coadă mai mică decât Jerry,iar Jerry,în deosebire de vărul său,Vărul Mușchi,Jerry nu poate vorbi. Unchiul Pecos este unchiul lui Jerry și a apărut doar în episodul "Pacoste de unchi". El este cel care îi rupe mustățile lui Tom pentru a le folosi pe post de corzi pentru chitară dar de fiecare dată i se rup
Lista personajelor din Tom și Jerry () [Corola-website/Science/323574_a_324903]
-
dar pe un ton mai dur.Este un șoarece cu foarte puțin mai mare decât Jerry. Vărul Mușchi are coadă mai mică decât Jerry,iar Jerry,în deosebire de vărul său,Vărul Mușchi,Jerry nu poate vorbi. Unchiul Pecos este unchiul lui Jerry și a apărut doar în episodul "Pacoste de unchi". El este cel care îi rupe mustățile lui Tom pentru a le folosi pe post de corzi pentru chitară dar de fiecare dată i se rup asa-zisele "corzi
Lista personajelor din Tom și Jerry () [Corola-website/Science/323574_a_324903]
-
puțin mai mare decât Jerry. Vărul Mușchi are coadă mai mică decât Jerry,iar Jerry,în deosebire de vărul său,Vărul Mușchi,Jerry nu poate vorbi. Unchiul Pecos este unchiul lui Jerry și a apărut doar în episodul "Pacoste de unchi". El este cel care îi rupe mustățile lui Tom pentru a le folosi pe post de corzi pentru chitară dar de fiecare dată i se rup asa-zisele "corzi". Clint Clobber este stăpânul lui Tom și Jerry în seria lui
Lista personajelor din Tom și Jerry () [Corola-website/Science/323574_a_324903]
-
Lucien Bonaparte și a Alexandrine de Bleschamp, și nepot de frate al împăratului Napoleon. A crescut în Italia. La 29 iunie 1822, la Bruxelles, Charles Lucien s-a căsătorit cu verișora sa primară, Zénaïde Laetitia Julie, fiica cea mare a unchiului său Joseph Bonaparte. Curând după nuntă, cuplul a plecat în Philadelphia să locuiască la tatăl Zénaïdei. Înainte să părăsească Italia, Carlo deja descoperise o nouă pitulice, "acrocephalus melanopogon" și în călătorie a colectat specimene de "oceanites oceanicus". La sosirea în
Charles Lucien Bonaparte () [Corola-website/Science/323589_a_324918]
-
Game" de Luigi Pirandello, "Idiotul" de Fiodor Dostoievski și "Profesiunea doamnei Warren" de George Bernard Shaw. A revenit la Teatrul Național în 1977 în piesa "Doamna de la Maxim's" de Feydeau. În 1973, l-a interpretat pe dr. Astrov în "Unchiul Vania" de Anton Cehov la Bristol Old Vic și pe Charles Calthrop în filmul "The Day of the Jackal". În 1975, a jucat în "On Approval" de Frederick Lonsdale la Haymarket Theatre, iar în 1976 l-a interpretat pe Șir
Edward Hardwicke () [Corola-website/Science/323627_a_324956]
-
a făcut parte și Grigore Pintea, zis Pintea Viteazul, fiul lui Cupșa Pintea și al Malinei, născut în 1670 în acest sat. 1666 este anul când se reconfirmă cu titluri nobiliare Gheorghe Cupșa și Teodor Bota, foarte probabil tatăl, respectiv unchiul lui Pintea Viteazul. Localnicii consideră numele Pintea drept porecla, care subliniază o anumita trăsătură de caracter - măreție. Porecla Pintea este consemnata pentru unii membri ai familiilor Cupșa și Bota din Măgoaja. Grigore Pintea a făcut parte, cu rang de căpitan
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
ajung, ca până la vârsta de 10 ani părinții să se separe sau să divorțeze iar jumătate dintre aceștia, ajung în nici trei ani de la divorț sau separare să piardă orice contact semnificativ cu părintele nerezident și cu întreaga familie extinsă (unchi, mătuși, veri, bunici) din partea acelui părinte. România și Europa produc astfel mii de copii (semi-)orfani care, statisticile o dovedesc, performează mult mai slab, pe toți indicatorii legați de bunăstarea copilului, față de copiii care, în ciuda divorțului sau separării, au șansa
ARPCC () [Corola-website/Science/323689_a_325018]
-
(n. Lillian May Davies, apoi Craig, 30 august 1915 - 10 martie 2013) a fost un manechin britanic care a devenit membră a familiei regale suedeze după ce s-a căsătorit în 1976 cu Prințul Bertil, Duce de Halland (unchiul actualului monarh al Suediei, regele Carl al XVI-lea Gustaf). Lillian May Davies s-a născut la Swansea, Țara Galilor. A fost fiica lui William John Davies și a soției sale, Gladys Mary Davies (n. Curran). Și-a schimbat numele în
Prințesa Lilian, Ducesă de Halland () [Corola-website/Science/323702_a_325031]
-
și fiul său ducele de Orléans a moștenit la 25 de ani imensa avere a familiei Orléans și pretențiile la coroana Franței. El trebuia să se căsătorească conform rangul său pentru a asigura descendenți. Cu toate acestea, nici un suveran - inclusiv unchiul belgian - n-a fost dispus să-și dea una din fiice pretendentului orléanist. Prințesa octogenară Clémentine, capul politic al familiei (ea a reușit să-l pună pe fiul ei pe tronul Bulgariei) și pețitoare neobosită, a propus o candidată: propria
Arhiducesa Maria Dorothea de Austria () [Corola-website/Science/323735_a_325064]
-
apropiată de familia imperială iar împărăteasa Elisabeta se bucura când se afla în compania verișoarei sale, Arhiducesa Hildegard. În cercul de prieteni ai Matildei se afla și Maria Theresa de Austria-Este (1849-1919), care era fiica vitregă a Arhiducelui Karl Ferdinand (unchiul Matildei) și care mai târziu va deveni regină a Bavariei; Un verișor îndepărtat, Arhiducele Ludwig Salvator (1847-1915) din linia italiană de habsburg, s-a îndrăgostit de Matilda și a vrut să se căsătorească cu ea însă cei doi nu s-
Arhiducesa Matilda de Austria () [Corola-website/Science/323739_a_325068]