8,399 matches
-
Valerian Nestorescu. În această perioadă se lucra la prototipurile M-05 si M-06, la care se renunțase total la șasiul tancului T-60. Prototipul M-05 a fost terminat în mai 1944 și testat în aceeași lună. În iunie, vânătorul de tancuri a fost prezentat Mareșalului Antonescu, într-o competiție cu Sturmgeschütz III și cu un tun Reșița 75 mm. Prestația vânătorului de tancuri Mareșal a fost foarte bună, acesta intrând între 24 iulie și 21 august 1944 într-o
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
T-60. Prototipul M-05 a fost terminat în mai 1944 și testat în aceeași lună. În iunie, vânătorul de tancuri a fost prezentat Mareșalului Antonescu, într-o competiție cu Sturmgeschütz III și cu un tun Reșița 75 mm. Prestația vânătorului de tancuri Mareșal a fost foarte bună, acesta intrând între 24 iulie și 21 august 1944 într-o serie de teste foarte dure - comparabile cu condițiile de front. În timpul acestor teste, afetul tunului a cedat, ducând la întreruperea sesiunii de
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
ducând la întreruperea sesiunii de testare până la 31 august. La 21 septembrie, prototipul M-05 își termină sesiunea de teste, inclusiv testele de anduranță. La 26 octombrie 1944, invocând condițiile armistițiului, sovieticii confiscă prototipurile rămase precum și toate materialele legate de vânătorul de tancuri Mareșal. Dintre tunurile antitanc calibrul 75 mm model 1943 Reșița au mai rămas câteva exemplare la Școala Militară de Ofițeri de Artilerie din Sibiu și la câteva unități militare din țară, cu care s-au făcut trageri și
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
a fost încredințat lt. col. Constantin Ghiulai care deja avea experiența conversiei tancurilor T-60 în tunuri antitanc mobile TACAM T-60. În iulie 1943 s-a început lucrul la conversia tancurilor R-2 la Atelierele Leonida, unde au fost transformați și vânătorii de tancuri TACAM T-60. Piesa de artilerie aleasă era tunul antitanc sovietic de calibru 76,2 mm tip F-22 USV, model 1939. Șasiul tancului a fost modificat nesemnificativ, fiindu-i îndepărtată turela și plafonul cutiei blindate. În interior a
TACAM R-2 () [Corola-website/Science/305962_a_307291]
-
pe Cedric și Ludmoore. Seria VI-a - ,Ragorlang" Ragorlangii sunt niște monștrii capabili să absoarbă suntele și energiile celor din jur. Aceștia le atacă pe Gardiene care reușseșc să-i înfrângă atât pe teribilă Tecla Ibsen, cât și pe Folkner, vânătorul de monștrii Ragorlang. Însă greutățile fetelor nu se opresc aici, ele fiind nevoite să înfrunte și viața de zi cu zi. Will este nevoită să se despartă de Matt, în timp ce Cornelia reușsește să îl cunoască mai bine pe Peter. Seria
W.I.T.C.H. (revistă) () [Corola-website/Science/305311_a_306640]
-
Uri, Schwyz și Unterwalden, situate în centrul Elveției), extinzându-se mai apoi, pe măsură ce Confederația a crescut, până la maxima extindere de azi, care se menține din 1815. Dovezile arheologice sugerează că în zona de câmpie a Alpilor Elvețieni s-au stabilit vânători încă din perioada de sfârșit a paleoliticului. În perioada neolitică zona a fost relativ dens populată. În anul 58 î.Hr. elveții au încercat să se sustragă presiunii triburilor migratoare germanice prin mutarea în Galia, dar au fost învinși la Lawrenceburg
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Hanoi, cu scopul de a convinge guvernul comunist al Vietnamului de Nord să-și schimbă poziția dură și să adere la demersurile care aveau ca scop terminarea războiului cu Vietnamul de Sud. În 1971 a fost la una dintre multele vânători comune cu Nicolae Ceaușescu în județul Covasna. Cu această ocazie s-a iscat un conflict dintre cei doi legat de cine a doborât un urs, după ce amândoi au tras aproape în același timp. Cu toate că părerea asistenților prezenți era, că glonțul
Ion Gheorghe Maurer () [Corola-website/Science/299973_a_301302]
-
Feneser, a decis, că trofeul aparține lui Ceaușescu. Maurer a protestat și, în urma schimbului de cuvinte, Ceaușescu s-a supărat și a plecat cu elicopterul, fără să ia parte la ospățul obișnuit de după vânătoare. Localnicii care au participat la aceste vânători au păstrat o amintire plăcută despre Maurer, pe care îl considerau un om curajos, fin, cu simțul umorului, care înțelegea limba maghiară, spre deosebire de Ceaușescu, care țipa tot timpul, era arogant cu oamenii, și nu avea curaj. În 1972, în aceeași
Ion Gheorghe Maurer () [Corola-website/Science/299973_a_301302]
-
dezastru, astfel că Shackleton a pregătit bărcile de salvare pentru plecarea grupului. A decis că se va încerca, pe cât posibil, să se ajungă la îndepărtata Insulă a Decepției deoarece, se pare, acolo fusese ridicată o mică biserică de lemn pentru vânătorii de balene. Aceasta putea reprezenta o sursă de lemn ce ar putea să le permită să construiască o barcă de navigat pe mare. La ora 1 p.m. în data de 9 aprilie a fost lansat la apă "Dudley Docker", și
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
vest, care părea un teren propice pentru tabără. Imediat, oamenii s-au întors la bărci și au trecut spre această nouă poziție, pe care mai târziu au botezat-o "Punctul Wild". Insula Elefantului era izolată, nelocuită și rareori vizitată de vânători de balene sau de alte nave. Dacă grupul dorea să se întoarcă în civilizație, era nevoie ca ei să ceară ajutor. Singura modalitate realistă de a face aceasta era de a adapta una dintre bărci pentru a putea face față
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
insulă, echipajul extenuat a ajuns la mal în Golful Regele Haakon. Sosirea lui "James Caird" în Golful Regele Haakon a fost urmată de o foarte necesară perioadă de odihnă și recuperare, în timp ce Shackleton reflecta la următoarea mișcare. Posturile populate de vânători de balene din Georgia de Sud se aflau pe coasta de nord. Pentru a ajunge acolo, trebuia fie să se ocolească insula într-o nouă călătorie cu barca, fie să se efectueze o traversare pe uscat, prin interiorul neexplorat al
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
și activități care să ușureze stressul, în timp ce săptămânile treceau și previziunile lui Wild se dovedeau a fi optimiste. Grupul a continuat să urmărească iminenta sosire a navei de salvare, au fost înființate schimburi la gătit și curățenie, și se organizau vânători de foci și pinguini. Se țineau concerte sâmbăta, se sărbătoreau zile de naștere, dar nimic nu putea stăvili sentimentele de deznădejde care se accentuau odată cu trecerea lunilor fără apariția vreunei nave. Degetele de la piciorul stâng al lui Blackborow s-au
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
trebui să-l mâncăm pe cel care moare primul [...]”. Gândurile lui Wild se îndreptau serios la posibilitatea unei călătorii cu barca spre Insula Decepției (Plănuia să plece pe 5 octombrie în speranța de a se întâlni cu un vas de vânători de balene) când, la 30 august 1916, chinul s-a terminat brusc odată cu apariția navei de salvare. "Aurora" a plecat din Hobart la 24 decembrie 1914, întârziind în Australia din cauza problemelor financiare și organizatorice. Sosirea sa în Strâmtoarea McMurdo la
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
în nordul județului Neamț spre limita cu județul Suceava. Este localizat atât pe versantul estic al Munților Stânișoarei în zona subdiviziunii acestora intitulată „Munții Neamțului” cât și în zona Subcarpaților Neamțului (parte a Subcarpaților Moldovei), în raza comunelor Crăcăoani, Agapia, Vânători Neamț, a orașului Tg. Neamț, și a stațiunilor Bălțătești și Oglinzi. Parcul natural Vânători-Neamț (30.818 ha) a fost înființat în anul 1999, urmând ca anul următor să fie declarat arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
22-a (care avea să fie transportată pe aeroporturile cucerite de primul val al atacului). Inițial, atacul trebuia declanșat pe 16 mai, dar a fost amânat pentru 20 mai, Divizia a 22-a fiind înlocuită de Divizia a 5-a vânători de munte. Comandanții britanici erau deja informați de iminența invaziei datorită interceptărilor Ultra. Generalul Freyberg era informat despre existența puternicii componente aeropurtate a atacului și a început să pregătească poziții defensive în preajma aeroporturilor și de-a lungul coastei nordice a
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
a considerat că numărul soldaților britanici și greci era mai mic decât în realitate. Generalul german era convins că poate cuceri insula doar cu ajutorul a două divizii, dar a decis să țină totuși în rezervă Divizia a 6-a de vânători de munte la Atena. Desfășurarea evenimentelor a dovedit că aceasta a fost o precauțiune înțeleaptă. Germanii au folosit în Creta o nouă armă - tunul fără recul „7,5 cm Leicht Geschütz 40”, care, la o greutate de doar 145 kg
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
au fost împărțite în trei grupuri de luptă - „Centru”, „Vest” și „Est” - fiecare având un nume de cod și obiective distincte. Atacul urma să fie dat de 750 de soldați transportați cu planoarele, 10.000 de parașutiști, 5.000 de vânători de munte transportați pe calea aerului și 7.000 de soldați debarcați în urma unei operațiuni amfibii. Cele mai numeroase efective le avea grupul „vest”. Doctrina trupelor aeropurtate germane se baza pe parașutarea unor efectiva reduse direct pe aeroporturile inamice. Aceste
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
artileriei. În acest fel, germanii au reușit să preia controlul aeroportului, în vreme ce forțele amfibii debarcau în zona imediat alăturată. Mai multe avioane de transport Junkers Ju 52 au început să transporte pe insulă militarii Diviziei a 5-a germană de vânători de munte. Deși numeroși vânători de munte au fost uciși de focul artileriei aliate, ei au reușit să stabilească un perimetru defensiv. Până la miezul nopții, „Forța D” a Royal Navy a interceptat o flotilă de vase ale Axei cu întăriri
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
au reușit să preia controlul aeroportului, în vreme ce forțele amfibii debarcau în zona imediat alăturată. Mai multe avioane de transport Junkers Ju 52 au început să transporte pe insulă militarii Diviziei a 5-a germană de vânători de munte. Deși numeroși vânători de munte au fost uciși de focul artileriei aliate, ei au reușit să stabilească un perimetru defensiv. Până la miezul nopții, „Forța D” a Royal Navy a interceptat o flotilă de vase ale Axei cu întăriri, escortată vasul torpilor italian "Lupo
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
participat la contraatac, fiind lăsate să apere plajele, deși navele Royal Navy erau capabile să interzică orice astfel de tentativă. Contraatacul a fost declanșat noaptea, dar, până în acel moment, parașutiștii germani reușiseră să stabilească poziții defensive puternice, iar proaspăt sosiții vânători de munte au venit în sprijinul apărării germane. Forța contraatacului a slăbit treptat, aliații nereușind să reia controlul asupra aeroportului. După eșuarea atacului, forțele aliate s-au retras pe mai multe poziții succesive spre estul insulei în încercarea de evitare
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
În timpul unor lupte foarte sângeroase corp la corp, batalionul al 27-a neozeelandez (maori) și batalioanele australien 2/7 și 2/8 au reușit să recucerească o porțiune a drumului Souda - Chania, aflat sub controlul Regimentului al 141-lea de vânători de munte. Comandanții din Londra au ajuns pe 27 mai la concluzia că situația este fără speranță și au ordonat evacuarea trupelor aliate. Drept urmare, generalul maior Freyberg a transmis trupelor din subordinea sa ordinele de retragere spre țărmul de sud
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
8-lea să fie de mare folos în timpul luptelor. Cretanii au depășit toate așteptările. În prima zi de lupte, acest regiment a respins atacul unui batalion de geniști germani. În următoarele zile, regimentul a respins atacurile a două regimente de vânători de munte. Timp de șapte zile, regimentul a apărat cu succes Alikianos și liniile de retragere aliate. Faptele de arme ale cretanilor au făcut posibilă evacuarea celei mai mari părți a soldaților aliați din vestul insulei. Germanii au presat continuu
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
cretanilor au făcut posibilă evacuarea celei mai mari părți a soldaților aliați din vestul insulei. Germanii au presat continuu forțele Commonwealtului și ale grecilor în spre sud, folosind o combinație a atacurilor de artilerie, aviație și infanterie pe motociclete și vânători de munte (folosirea tancurilor în regiunile muntoase ale insulei s-a dovedit a fi imposibilă). Garnizoanele din Souda și Beritania s-au retras treptat de-a lungul drumului spre Vitsilokoumos, la nord de Sphakia. Pe la jumatea drumului, în apropierea satului
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
pentru a fi folosit pentru parașutări. Trupele aliate au fost plasate la marginea „Farfuriei” pentru a împiedica orice parașutare a germanilor. În dreptul satului Stilor, brigada a 5-a neozeelandeză și batalionul 2/7 australian au rezistat atacurilor unui batalion de vânători de munte, care încercau manevere de învăluire prin flanc. Germanii, în ciuda superiorității numerice au fost nevoiți să se retragă datorită lipsei unui sprinjin aerian și de artilerie corespunzător. În acel moment, toate avioanele germane disponibile erau concentrate în regiunea Rethymnion
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
În Budismul din Theravada, Buddha însuși mânca carne și nu le-o interzicea adepților lui. Theravazii făceau distincția clară între perceperea directă a vieții și mâncatul cărnii animalului, ce a fost deja omorât. Astfel, ei considerau că fiind măcelar sau vânător nu este etic, și nu o promovau prin cumpărarea cărnii, dar călugării nu puteau să o refuze dacă li se oferea. Dar pentru oamenii de rând nu exista interzicere. Majoritatea budiștilor din Asia consumă carne. În Budismul Mahayana, sunt câteva
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]