10,163 matches
-
o fericească pe roaba lui Dumnezeu Stanca, pentru ca să se învrednicească și ea și noi toți (când va fi voia lui Dumnezeu) să ne veselim împreună întru împărăția cerului unde este viață fără de moarte și mărirea nedescoperită și bucurie stătătoare și veșnică. Amin.” Se mai auzeau suspine timide din când în când. Afară se răzbunase și ieșise soarele. Prin ferestrele înalte și înguste pătrundea lumina puternică tăind felii, felii norii de tămâie. O, Doamne, câte înalte fețe bisericești strânsese Țara Românească pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Antioh Vodă Cantemir. Ne gândisem să fie gazdă miresei doamna Stanca... Un nod îl împiedică pe vodă să continue, trase aer în piept și înghiți de câteva ori, apoi reluă. Acum că Stanca s-a mutat de la noi întru odihnă veșnică, iar timpul de la această mutare este prea scurt, se cuvine să punem la cale alte pregătiri pentru primirea miresei și cine știe, poate și a cinstiților cuscri... Ștefan nu mai auzea nimic, taica iar se minte pe sine și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care s-a ridicat această Sfântă Cruce, pomenește pe robii tăi Io Mihai Voievod cel tăiat cu Doamna lui Stanca și coconul lor Petrașco Vodă, precum și pe Radul clucerul, Preda postelnicul, Stroe stolnicul și Voicul pietrarul și fă-le lor veșnică pomenire. Se închinară amândoi tăcuți și se despărțiră de calea Câmpulungului, luând-o la stânga pe un drum mai îngust care-i scoase chiar la râul Dâmboviței. Trecură apa prin vad, nu era încă mare că nu porniseră a se topi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici copitele dobitoacelor pe pământul bătătorit al cărării. — Și m-ai dus în tindă, pe partea stângă lângă ușă mai era o piatră... — „S-a prestăvit roaba lui Dumnezeu, monahia Eufrosina, după moartea a patru fii, care au fost tăiați; veșnica ei pomenire! Prea întristată mamă până la moarte!” Ieromonahul scoase din traistă un codru de pâine și începu să mănânce. Treceau prin vad un pârâu. I se părea că prințul plecase cu gândul departe și-i părea rău că nu-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pelerin prin acest rai pământesc, are ca interlocutori în aceste convorbiri duhovnicești stareți, arhimandriți, ieromonahi și monahi. Dezvăluie experiențe duhovnicești despre viața Ortodoxiei de azi. Aceste mărturii apar într-o lume care prin purtarea ei grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. (în curs de editare) 12. Soțul ideal, soția ideală Pr. Nicolae Tănase Descriere: Cartea de față se adresesază tuturor, dar în primul rând celor mai tineri. Părintele Nicolae Tănase răspunde răspicat și luminos la griji și îngrijorări din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care o poate obține creditorul este sechestrare veniturilor. Nu e permis nici măcar a concesiona pământuri cu titlul de redevență arendașilor 100. Dorim într-adevăr să vedem aici măsuri luate împotriva capitaliștilor străini, o asigurare mutuală împotriva cametei; sau o tutelă veșnică, aplicată unor copii risipitori de către părinți care nu aveau încredere în ei înșiși și în descendenții lor. Autohtonii au înțeles că proprietatea și-ar schimba curând proprietarul dacă muncitorii din Occident ar prinde rădăcini în acest pământ. În loc să iasă din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și analiza asupra înțelesurilor acelui citat biblic care susține că "noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice" (2 Corinteni, 4, 18). Adăugând acestei analize și ideea conform căreia "invizibilul dă relief vizibilului"239, în cele ce urmează vom urmări o serie de legături exemplare instituite între domeniul sacralității și cel al reprezentării vizuale, parcurgând principalele etape ale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
imnuri și ritualuri, procesiuni și imagini de zei. 346 Amintim aici și faptul că destinația primară a acestor construcții era aceea de a adăposti trupul defunct al faraonului și de a-i asigura călătoria mistică spre cealaltă lume și viața veșnică. 347 E. H. Gombrich, op. cit., p. 58. 348 Ibidem, p. 58. 349 Christiane Ziegler, Egiptul, în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A. Châtelet și B. P. Groslier, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 67. 350 Ibidem. 351 Fustel de Coulanges
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fuse dat, cinstite pârcălabe, Să porți coroana lui Ștefan cel Mare, Să duci mândria stemei basarabe, Un singur țel, o singură chemare. Nici prin război și nici prin uneltiri N-ai cucerit un tron în țară nouă, Ci prin minunea veșnicei uniri Ce-a întregit un neam tăiat în două. Elena Doamna, cu priviri senine, Ți-a stat alături, grija îți purta; La bine și la greu a fost cu tine Și cea dintâi ți-a zis: „Măria ta!”. „Măria ta
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
slujind ca port-drapel al regimentului. La 15 noiembrie 1932, la vârsta de 72 de ani, inima lui „Peneș Curcanul”, care bătuse la unison cu marea inimă a poporului din care făcea parte, încetă să mai țină cadența. Ostenită, intră în veșnicul repaus. O tristețe cuprinse întregul regiment, de la comandant până la ultimul ostaș. Înmormântarea a avut loc în cimitirul din apropierea parcului denumit „Copoul Vasluiului”. După doi ani, asociația „Cultul eroilor” a ridicat în același cimitir, un impresionant monument. În fața monumentului au fost
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
dascăl îi place pe terra, îi iubește pe mireni, învățându-i muzica, arta, poezia. Dar printre oameni nu stă decât temporar. Se înapoiază în țara sa de baștină, Hiperboreea. Țara misteriosului popor, al sufletelor luminoase translucide. Hiperboreenii adevărați preoți cu veșnică auroră pură și fericire desăvârșită. Acolo se nasc sufletele luminoase ce alungă entitățile sordide, aducând efluvii de lumină și simfonia cerească în inima adâncă a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Carcasa efemeră șterge amintirea sublimelor lumi diafane. Sub aburi deși dispar sferele divine diafane, apărând spectre ce scot urlete și gemete însoțite de blesteme. Acesta este destinul sufletelor josnice, fane de rău, care pentru faptele lor au primit chinul focului veșnic. Supliciul încetează, când totul se distruge și pierde. Lumini palide în roi escaladează și bântuie eterul astralului, dar miliarde cad în vârtejuri spre efemer. Doar câteva sute de lumini mai intense sunt supte de vârtej, ajungând în sferele translucide infinite
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dar infinită aici, este marele spirit inteligent divin al universului, care este mai mare peste voi zei Dumnezeu. De acolo se emană pacea, lumina, iubirea. Acolo totul se sfârșește și începe veșnicia, sau mai corect spus este un nou început-viața veșnică. Hermes simți atunci o cădere vertiginoasă, ajungând la palatul din Olimp. Văzând pe Zeus și Hera certându-se din cauza lui, hotărî: -Pe toți zeii Olimpului, ăștia doi numai încetează-concluzionă supărat Hermes. Scârbit hotărî să călătorească în lume. Acum levita de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
falia atemporală a sferelor, tărâmul atemporal al luminii Domnului. Am ascultat stupefiat dezvăluirile gnomului administrator. -Am observat că sunteți cu toții tineri, preoți și gnomi. Cum faceți asta? întrebai eu. -Trăind în spațiul atemporal noi nu îmbătrânim, avem viață și tinerețe veșnică. -Dar femeile și copii unde sunt? -Nu există așa ceva aici. Toți suntem puri, servitori ai Domnului. Femeile și copii sunt ale oamenilor de pe pământ. Pășirăm în ultima încăpere, unde ne întâmpinară gnomii cu haine verzi. Aici am văzut zeci de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tărâmul atemporal, al vieții nemuritoare. -Prea târziu. Nu se mai poate. Dar pot să-ți redau tinerețea. și pot să-ți mai dau bogății nemăsurate. -Primesc. Adio bunule gnom. Despre călătoria mea pe tărâmul atemporal al sferelor infinite al vieții veșnice, despre mai marii luminii, gnomi și celelalte n-am povestit nimănui, niciodată. Prietenii și familia îmi admirau inelul cu diamant, spunând: -Frumos inel, frumos inel. Toată țara era înfloritoare. Oamenii trăiau în bună stare. Pentru prosperitate și credință țara era
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
într-u Iisus Hristos împăratul pământean și ceresc al tuturor ființelor. Lăcașul de veci situat la margine de sat, uimea prin măreția monumentelor funerare și feeria culorii florilor, arborilor și ai ierbei verzi, transforma macabrul, într-un paradis al vieții veșnice. Stăpân al acestor locuri mărețe, care transpuneau intrarea intr-o altă dimensiune, era prințul Alexandru, pământeanul cel mai iubit al acestui tărâm, om cuminte și drept care proclamase egalitatea tuturor. Prințului îi plăcea să spună lucrurilor pe nume, din adâncul inimii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
entităților, hoardele păgânilor fugeau de rupeau pământul. -Nu vor mai veni niciodată. Asemenea lecție nu se uită-spuse magicianul. -Te numesc Duce al comitatului de răsărit și comandant al armatei. Magicianul mulțumi, relatând suveranului revelația sa despre cristalele vieții nemuritoare, tinereții veșnice, panaceul universal al tuturor stărilor și lucrurilor. -Să organizăm o expediție, pentru dobândirea acestor cristale miraculoase-sugeră regele Matei. Expediția organizată însoțită de gărzi era condusă de Florentin Delmar, magicianul vraci. Cu ajutorul ghidului spiritual, Delmar găsi repede și ușor munții zeilor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-Cine ești tu și de ce îmi faci o asemenea invitație?-întrebai eu. -Sunt îngerul Gabriel, păzitorul tău. Trebuie să cunoști diferența dintre infern și rai. Paradisul câmpiilor verzi ți se potrivește, este libertatea vieții eterne, infernul înseamnă robie și chin veșnic. -Te-ai hotărât să primești?-mă îndemna îngerul. -Să pornim-acceptai eu. Tot atunci am simțit cum mă desprind de corp și încep să levitez către înălțimile cerului plin cu puzderiile de stele. Intrasem într-o întunecime neagră ca smoala, străbătută de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
aerul irespirabil. Puzderia de diavolime, ocupată cu caznele celor ajunși aici, nu ne acorda nici-o atenție, continuându-și nestingheriți atrocitățile. Din adâncurile universului, curgeau ca un fluviu, miliarde de luminițe ca semințele nefertile luate de vânt, ajungând în cumplita noapte veșnică unde luau ultima înfățișare a celui plecat de pe pământ. Armata drăcimii chicotea de satisfacție și plăcere nesfârșită. Aveau de lucru, nu glumă. Fiecare spirit era supus la chinuri îngrozitoare în raport cu gravitatea faptelor săvârșite în viața pământeană. Arși în foc veșnic
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-ți pese de toți proștii care or să râdă de tine. Mă uitam la el și ca totdeauna glasul cu care îmi spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele clipe că lumea n-ar fi atât de greu de suportat, dacă n-ar fi împănată cu proști. Ei, ce-o să fac? Sunt eu în stare, așa ca el, să nu-mi pese de ei? N-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vedeam și pe el cât de bucuros era când vărsa polii galbeni în pat, profitul lui obținut în urma acelui drum? Bineînțeles că nu făceam confuzie între munca salariată, profitul capitalistului care provenea din exploatarea muncii și comerțul propriu-zis, adică această veșnică circulație a mărfurilor, veche cât și omul, bazată pe cerere și ofertă și nici între comerțul cinstit și speculă. Cât despre literatură, faptul că Marx aflase de la Balzac mai multe despre economie decât de la toți economiștii luați la un loc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mintea la meditații?" Unde să-i umble? De la o bancă la alta, stârnind râsete pe unde trecea. Ce le povestea? Avea un puternic accent ardelenesc, și în limbaj un argou de la el din sat, care nouă, regățenilor, ne stârnea o veșnică încîntare, mai ales când tăceam schimb de înjurături: el râdea de-ale noastre, neînțelegîndu-le încărcătura, noi de-ale lui, tot așa, fiindcă ne scăpa semnificația. Călca-te-ar vaca neagră! Sau, bolîndule! Ei și?! Mare lucru să te calce o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
IMPORTANȚĂ, DAR DĂDEA O SEMNIFICAȚIE DEOSEBITĂ TUTUROR LUCRURILOR PE CARE LE AUZISE DESPRE CREIER. MINTEA ÎI HOINĂREA LIBERĂ... ...Era greu de imaginat care ar fi momentul potrivit pentru o revoltă împotriva unui adversar atât de puternic precum dictatorul cu viață veșnică. S-ar putea ca grupul din Jorgia să amâne prea mult clipa declanșării atacului lor; el nu putea aștepta. Marin se încruntă somnoros. "Eu am gândit asta?" Înainte nici nu luase în considerare ideea de revoltă. Și ce era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
într-o țară pustiită și infectată de boli pestilențiale ar fi dus la un dezastru sigur. Pentru a avea posibilitatea de a purta o campanie dincolo de Dunăre și pe Prut era nevoie de cooperarea activă, reală a Austriei, ale cărei veșnice șovăieli au creat comandanților aliați greutăți fără număr. Se putea oare îngădui ca cele două armate aflate în tabără la Varna, să stea inactive?": De aceea "inamicul trebuia forțat să se teamă de noi. Crimeea ni se înfățișa ca o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
îndată după terminarea războiului, tăcerea aceasta îi păruse chinuitoare. Ceruse un post în orășelul de la poalele munților care despart deșertul de podișurile înalte. Acolo, pereții stâncoși, verzi și negri către miazănoapte, trandafirii sau violeți spre miazăzi, se înălțau la hotarul veșnicei veri. Îl numiseră într-un post aflat mai la nord, chiar pe podiș. La început îndurase cu greu pustietatea și tăcerea acestor pământuri sterpe, unde, cât cuprindeai cu ochii, nu vedeai decât pietre. Ici-colo, brazde adânci, aducând cu niște arături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]