9,098 matches
-
de doi tovarasi ai săi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprigă si inteligentă nu are liniște până nu află faptașii si nu-i pedepsește dupa legea nescrisa a comunității. Intriga, dupa modelul romanului polițist, pune în lumina vocația justițiara a eroinei, descoperirea asasinilor si demascarea acestora. Faptele din Baltagul se petrec spre sfarsitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, însă într-o societate patriarhală, arhaică, strapunsă de zorii unei civilizații, de noi relații sociale
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
margine de alee, între doi tei... *Printre altele, în monologul pe care-l murmura lîngă trupul lui Mișu, Ghizela spunea: „Așteptai Festivalul, Gala...” Fostul meu coleg de redacție avea, carevasăzică, planuri și nu premoniții rele. Într-adevăr, Mișu, ins cu vocația sociabilității, îndrăgea „manifestările” artistice, literare, sportive. În asemenea ocazii nu se cruța, se atașa de oaspeții veniți la Bacău nu numai pentru schimburi de idei, ci și (în treacăt fie spus) pentru a petrece. De fiecare dată după o noapte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șah e, nu încape îndoială, Mihail Sadoveanu, pe care îl recitește a nu știu cîta oară, cu o încîntare care, în loc să scadă, crește. Un cărturar, el poartă în sine vechea aspirație a oamenilor de litere de a trăi exclusiv pentru vocația lor, cruțați de griji materiale, beneficiari fericiți ai acelui „dinasticism” elogiat de Perpessicius într-una din poeziile sale. Jocul de șah, care îi dă colegului meu o atît de mare satisfacție, e, ca și literatura, în ciuda încordărilor pe care le
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
I. Constantinescu pe tema modernității lui Eminescu. Încercînd să glumesc, i-am spus că mă simt între ei ca România între Organizația pentru Eliberarea Palestinei și Israel. Îl înțeleg, adică, pe rînd, pe fiecare. Oricît m-aș strădui, n-am vocație de satelit, nu știu să fac „partizanat”. Apoi am schimbat vorba. „Ce s ar întîmpla - l-am întrebat - dacă m-aș plasa de partea ta, sau a lui, iar peste cîtva timp - s-au mai văzut cazuri! - v-ați împăca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și la începutul epocii moderne, nu numai la noi, ci și în Franța. Iată ce scria Sainte-Beuve în Portrete contemporane (1830-1837): „Omul de talent se naște, a spus Pindar. E bine să amintim acest adevăr într-o vreme în care vocațiile literare sînt considerate de prisos și în care toată lumea se crede, la nevoie, chemată pentru această meserie”. În poezie, continua el, cei care o învață tîrziu se trădează mai ușor, fiind „asemenea corbilor care cîntă de-a surda”. În schimb
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre toți pe care îi citesc în reviste și ziare, am răspuns. Nimic mai mult. E redactor la „Contemporanul”, unde face publicistică entuziastă, bogat adjectivată. Face ce n-ar trebui să facă: rolul de „pălmaș” nu-l prinde. El are vocație organizatorică, știe să-i orienteze pe oameni astfel încît să le bată vîntul în pînze. Dacă țin legătura cu el? Nu. Cînd se întîlnește cu Genoiu la București, ne transmite prin acesta salutări: „Salutări băieților!” înțeleg că am și eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
profesorilor de literatură română. Articolul lasă să se înțeleagă că, actualmente, aceasta nu e predată corespunzător în „învățămîntul preuniversitar”, că ar trebui mai mult devotament etc. Intitulată „Literatură și etică”, „scrisoarea” pornește, desigur, de la realități incontestabile (programe nesatisfăcătoare, profesori fără vocație sau slab pregătiți, elevi dezinteresați) și relevă starea de nemulțumire a autorului (cunoscut și ca autor de cărți de metodică) atît față de modul simplist, primitiv, cît și față de cel tehnicist, complicat, în care e prezentată literatura română în școală. Fiind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bună calitate, dar totul părea extrem de căutat, prețios, inadecvat. M-am uitat la public: asculta neîncrezător. Mult mai bine a fost primit cuvîntul lui Eugen Verman, fostul coleg de școală, la Piatra Neamț, al lui „V.Ghe.”, care - pentru a sublinia vocația timpurie a acestuia - a povestit cu destul haz cum în clasa a V-a, la o lucrare despre cartof, el, fiu de orășean, n-a scris mare lucru și a luat un 3, iar actualul pictor, băiat de țăran, n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
preot: spune rugăciunea cu voce tare și ceilalți îl ascultă cu ochii închiși. În spațiul meu domestic n-a fost loc niciodată însă pentru manifestările de autoritate. Sînt de părere că credința nu trebuie impusă: ea e un dar, o vocație al cărei preț îl înțelegi abia după ce ți-ai însușit abeceul moral, ai învățat să distingi între bine și rău, între adevăr și minciună, între dreptate și nedreptate. E descoperire treptată sau, rareori, „pe drumul Damascului”, revelație. *Certîndu-l pe Iov
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pare - bolnav. Aflînd de aceasta, tînărul i-a spus: „Regret că nu sînteți în plenitudine...” *Metafora „Cîrmaciului”, care pe noi, popor de agricultori și de oieri, ne enervează atît de mult, e un loc comun la cei din țările cu vocație maritimă. Cel mai recent am auzit-o la José-Maria Gil Robles, spaniol de origine, care compara politica și navigația cu pînze, întrucît ambele cer abilitate. *Cum s-a hotărît Valentin Ciucă să vină la nunta fetei lui Sergiu? Mi-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pare că cineva a cam luat-o razna. Ulterior însă mi am dat seama că, din locul meu (Bacăul) și mai ales azi (cînd numai de grija snobismului nu ne doare capul), n-o pot primi cu zîmbet sau indiferență. *„Vocația mea (nerealizată) e - i-am spus lui Cojocaru - aceea de preot care ajută la înălțarea sufletelor”. Cu cîteva minute mai devreme îmi arătase diagnosticul și rețeta date de dr. Radu Grigoriu. E palid, literalmente speriat. Boala îi vine, cred, din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
normală a presei, chiar și unii dintre protagoniștii ei de azi ar fi colaboratori de mîna a doua și a treia. Numele lor e făcut prin repetiție și abuz. Multora din cei aflați acum în redacții le lipsesc calități ca vocația, curajul, cultura. Apoi, unii au talent de expresie, dar sînt lipsiți de o etică (o atitudine constantă care să-i facă credibili). I-am dat exemple locale, asigurîndu-l că, dacă va fi primit la „Steagul roșu”, ar face o figură
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cumnații săi, dintre care eu nu cunosc decît pe unul. „Culiță a făcut Seminarul, dar nimic bun nu s-a prins de sufletul lui. A renunțat la preoție și a devenit profesor de limba română, pentru care n-are nici o vocație. Ori de cîte ori îl văd, mă enervează și mă scîrbește ca un gîndac urcat pe haină”. Ceilalți doi cumnați, ambii din Săucești, s-au dovedit la fel de răi, neglijîndu-și mama bolnavăî Mi i-a descris cu severitate, minuțios, ca într-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spirituale ale Țării”. Este un gând extraordinar de a-și ține trează conștiința că lucrează pentru Țară, lucrând Într-un centru din Țară, Țara nu-i numai Capitala. Cuvintele „Îl voi sprijini” nu le Întrebuințează decât oamenii dotați și cu vocație. Toate astea mă bucură, de aceea le și spun unor oameni pe care Îi prețuiesc. La Începutul lunii Decembrie vine acasă Tudorel și stă zece zile, are cursuri la Litere și mă bucur că vom mai și Împărtăși gânduri despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
face În note cuvenita precizare despre familia lui, din nou cu precizarea sursei). Al doilea: n-aș vrea cu nici un preț să vă supun ostenelii, căci sunt impresionată de suferința dvs., cu atât mai greu de dus cu cât aveți vocația studiului și a scrisului. A nu putea lucra decât o oră-două pe zi mi se pare un chin la fel de mare ca boala Însăși. De aceea vă propun să studiați materialul trimis și, fără grabă, În câteva săptămâni, eventual În comunicări
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-și exprima regretul că părăsește viața - Vale a plângerii - În care n-a avut norocul unui cămin fericit. L-am regretat enorm și-i simt și azi lipsa, căci era sincer și cu o mare capacitate de dăruire - altruistul prin vocație. 1032 ȚANU, Lila705 și Nicolae 1 marți, 6.III.1979 Fălticeni Dragă Domnule Dimitriu, Ieri la ora 9 ½ a.m. ne-am Întors acasă după o lipsă de patru luni. Ne-am Întors prin Piatra-Neamț și am mai stat 5 zile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nimic? Doi oameni izolați, imobilizați, trăind în teroare și sărăcie! Spuneam cândva, în timpul detențiunii, că Dumnezeu m a destinat martirajului ca încercare sau ca pildă vie, și că strădania mea ar trebui să fie îndreptată spre transformarea acestui destin în vocație. Și m-am străduit. Am cerut regimului comunist din țară, ca și lumii întregi, ca măcar soția mea și fiul meu să fie salvați, să li se dea pașaport spre a trăi în afara terorii, a lipsurilor și a acestei cumplite
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Înșine am fi vrut să fim și ceea ce suntem cu adevărat?”. Rest ne-aritmetic, de fapt. Mai curând o funcție cu multe variabile operând În câmpul imponderabilelor diferența dintre ceea ce ar fi vrut și ceea ce a izbutit scriitorul, Între prezumția vocației și realitatea Înfăptuirii, Între eul aparent și cel codificat, freatic al interiorității, unde biografia se subminează și se izbăvește prin scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În fața rândurilor de litere și cuvinte, cum se Întâmpla, de fapt, și după consumarea altor plăceri ale vieții literare, de familie și de societate, conversații, vizite, excursii, aniversări, spectacole, petreceri la care participa cu voioasă satisfacție. Credea cu putere În vocația sa literară, dar Îl tulburau până la derută posibilele obiecții privind o pagină, un capitol, o scenă dintr-o carte a sa. Mereu se interesa În jur, la cei În care credea și poate nu doar la aceștia, despre reușita cutărui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În țara asta. Tu ești mai puternic... - Eu, puternic, mai puternic?! Mai curând victima unui mic scenariu cabotin, cu vorbe deșarte și lingușitoare. Gestul meu de surpriză și lehamite nu l-a descurajat Însă deloc. - Da, ești mai puternic, ai vocația prozei. Poezia e barbară... Te rog să nu mori! Orice părea posibil În mica Încăpere care plutea acum În stratosferă. Poetul ar fi putut Îngenunchea dintr-o clipă În alta sau să dispară sau să scoată flăcări pe nas sau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu mori. Să nu mori, bătrâne, asta e, să reziști, te roagă Nichita să reziști. Și m-a sărutat din nou. Urmele degradate ale harului În puroiul de lașități și frică al epocii care profitase de vulnerabilitatea poetului? Excesul de vocație artistică și excesul fragilității? Vibrația patetică, deznădejdea, bufoneria? În drumul spre casă, tristețea acestor Întrebări nu și-a slăbit nici o clipă strânsoarea umilitoare. După nici un an de la pitoreasca Întâmplare, Nichita a dovedit că, Într-adevăr, nu mai rezista. „Să nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spectacolul de larg consum și chemată, sub reflectoarele pieței planetare, doar să aureoleze și ea, ca ingredient pitoresc, reclama momentului. Virgil Duda a stat În fața adversităților noi, ca și În fața celor vechi, fără alt scut decât consistența de caracter. Inteligența, vocația, stăruința exploratoare și lipsită de iluzii au conlucrat În rezistența intelectuală din care s-a hrănit și În anii strămutării creația sa epică originală și importantă. Scriitorul și-a continuat munca „În pofida” a tot, cum spunea Thomas Mann despre eroul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adică: „să devii ceea ce ești”, cum spunea Pindar și repeta Nietzsche. Nu altfel se Întâmplă și cu autorul care a evoluat rodnic, fără aparența evoluției, spre el Însuși, mereu același și mereu altfel, articulat fast În zăcământul de preț al vocației și atestând din nou și din nou acea rară conecție substanțială Între existență și expresie. (Textul a fost prilejuit de acordarea Premiului „Sebastian Costin”, la Ierusalim, În noiembrie 2001, lui VirgilDuda. Din juriu au făcut parte: Leon Volovici, C.Safirman
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrutarea critică a „accentelor” acestor personalități accentuate. Stăruință monahală a lecturii, iconoclastă independență interpretativă. Complementaritate echilibrantă, am zice, a unui temperament liric hrănit de fisuri și fervoare, de luciditate și langoare, senzualitate și Înstrăinare. Se confirmă, astfel, În alt registru, vocația participativității, veghea analitică, intensitatea cerebrală. Exigenta solidarizare intelectuală cu figuri emblematice ale spiritului național prilejuiește, deloc surprinzător, incursiunea În clivajele, căderile și culmile creației, ca și În dramatismul biografiei, firește. „Pentru Caragiale”, scrie Marta Petreu, „cunoașterea este o «activitate a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
naturii (a animalelor, a plantelor) poate degenera, luându-și ca țintă omul. N-am scris, temându-ne să nu părem exagerați, că uneori, violența În cauză nu este, practic, decât un atac deghizat Împotriva omului, asumat de niște inși cu vocații certe de criminali. Din nefericire, faptele ne confirmă În ambele ipoteze. Faptele, așa cum le vom relata pe scurt În aceste rânduri, par desprinse dintr-un film despre Ku Klux Klan sau despre vânătoarea de vrăjitoare. Vânătoarea de vrăjitoare din cartierul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]