12,426 matches
-
Dumnezeu, prin Care a fost creat tot ce se vede și ce nu se vede, a fost în stare - trebuie s-o credem - să ia ființă în granițele strâmte ale acelui Om care S-a arătat în Iudeea, că Însăși Înțelepciunea lui Dumnezeu a intrat într-un pântece femeiesc, S-a născut ca un prunc, a țipat ca sugarii care plâng”. (Origen, Despre principii, cartea a II-a, II, 6, în PSB, vol. 8, p. 142) „Cât despre dogmele atinse în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
zi, purtând ca trofeu al biruinței 63 Sale asupra morții nestricăciunea și nepătimirea dobândită în trupul Său60. Căci putea să ridice trupul chiar îndată din moarte și să-l arate viețuind iarăși. Dar Mântuitorul nu a făcut aceasta, rânduind cu înțelepciune și acest lucru de mai înainte 61. Căci ar fi putut zice cineva că El nici nu a murit, sau că moartea nu L-a cuprins deplin, dacă s-ar fi arătat îndată înviat. Sau dacă moartea și învierea s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
poruncit să-L primească în calitate de Domn al Puterilor, deși Se înalță cu trupul. Porunca aceasta le-o dădea Duhul 70, zicând: Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice, și va intra Împăratul slavei (Ps. 23, 7). Căci înțelepciunea de multe feluri a lui Dumnezeu, pe care a arătat-o în Hristos, precum zice Pavel, S-a făcut cunoscută Începătoriilor și Stăpâniilor (Efes. 3, 10). Căci întorcându-Se la Tatăl, deși Acesta este înțeles mai mare ca El prin
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cela ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos (Efes. 5, 14). Căci precum, făcându-Se om, flămânzește și însetează și pătimește cu oamenii, așa împreună cu oamenii, ca om, nu știe. Dar dumnezeiește, fiind Cuvântul și înțelepciunea întru Tatăl, știe și nu e nimic care să ignore. Așa și despre Lazăr întreabă omenește Cel ce, plecând spre el, îl scoală, știind de unde să strige sufletul lui Lazăr. Și a fost mai mare lucru că știa unde e
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a VI-a, III, în PSB, vol. 17, p. 134) „Cei care au întors spatele dumnezeieștii învățături, cei care n-au iubit frumosul și binele, cei care au respins dogmele învățătorești ale înțelepciunii, puși în comparație și față în față cu cei din aceeași generație, care s-au distins prin grija lor față în față cu cei din aceeași generație, care s-au distins prin grija lor față de cele bune și frumoase, vor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
amăgirea și necazul și împresurarea, și acum te chemăm noi și nu ne auzi. Cerem de la Tine și nu aflăm milă. Căci nici noi nu Ți-am auzit cuvintele. Nici n-am arătat milă aproapelui. Că cei ce am urât înțelepciunea și n-am ales frica de Tine, nici n-am voit să ținem seama de sfaturile Tale, secerăm roadele cuvenite ale semințelor noastre și suntem plini de nebunia noastră. Ne-a orbit amăgirea vieții și n-am cunoscut tainele lui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în faptele cele bune, vor osândi atunci pe toți cei ce au rătăcit calea: cel milostiv pe cel crud și nemilostiv, cel bun pe cel viclean, cel blând pe cel aspru, cel ce voiește binele altuia pe pizmuitor, iubitorul de înțelepciune pe iubitorul de slavă deșartă, cel harnic pe cel trândav, cel întreg-cugetător pe cel desfrânat. Așa va face Dumnezeu la judecata noastră și așa va orândui pentru fiecare ceată, pe unii lăudându-i și pe alții pedepsindu-i. Însă să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
89 „Dacă Duhul este o creatură, atunci nu este Dumnezeu; dar în Scriptură de spune: Duhul dumnezeiesc este cel care m-a făcut pe mine (Iov 33, 4); și Și l-a umplut Dumnezeu pe Veseleil de Duhul Dumnezeiesc al înțelepciunii și al priceperii (Ieș. 35, 31). Cui, deci, vei vrea să apropii dumnezeiescul? Făpturii sau Dumnezeirii? Dacă îl vei alătura făpturii, atunci vei spune că Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos este o făptură, idee cu totul absurdă, că este scris
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
alt Paraclet vă va trimite (In. 14, 16). Prin urmare, Duhul are nume comune cu Tatăl si Fiul în virtutea participării la aceeași fire. Altfel, cărui fapt (se datoresc acestea)? A fost numit apoi Duh stăpânitor, Duh al adevărului și al înțelepciunii. Duh divin este Cel care M-a creat (In. 23, 4). Pe Veseleel, zice, l-a umplut Dumnezeu cu Duh divin de înțelepciune, de pricepere și de știință (Ieș. 31, 3). Deci, acestea sunt numele Duhului, mari și suprafirești și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Altfel, cărui fapt (se datoresc acestea)? A fost numit apoi Duh stăpânitor, Duh al adevărului și al înțelepciunii. Duh divin este Cel care M-a creat (In. 23, 4). Pe Veseleel, zice, l-a umplut Dumnezeu cu Duh divin de înțelepciune, de pricepere și de știință (Ieș. 31, 3). Deci, acestea sunt numele Duhului, mari și suprafirești și nu cuprind nici o exagerare ... A existat, a preexistat și a coexistat cu Tatăl și cu Fiul mai înainte de veci, încât, chiar dacă vei concepe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
s-ar fi însoțit sufletului nevoi și pasiuni trupești, cu tot avântul lor; în zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea și de frâul sufletului, spre atingerea țelului final al înclinărilor și dorințelor, zadarnică activitatea rațiunii, zadarnică funcționarea minții, zadarnică înțelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuți, promulgarea și controlarea oricărei legi, cu un cuvânt, zadarnic ar fi tot ce poate fi măreț și frumos în viața oamenilor și pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi și mai grav, însăși crearea omului și înzestrarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ci a trăi bine și a muri bine, socoate că nădăjduiește să aibă altă viață după ce moare (Platon, Criton, 48 B). Iar în dialogul Fedru spune că sufletul, numai când este singur cu el însuși, numai atunci poate participa la înțelepciunea cea adevărată, superioară puterii omenești, când dragostea, pe care o are aici pe pământ, face sufletul să zboare la cer; mai spune, apoi, că prin dragostea, pe care o are filosoful, sufletul ajunge la capătul final al nădejdii, ajunge adică
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ar umple. / Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o." Semnele deșertului sufletesc se arată în aceea că marea Rusie n-a dat, de timpuriu, un Rafael, un Beethoven, un Kant, încât "tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înțelepciune și de un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-și caută compensație în glorii sângeroase și în cuceriri". Eminescu sugerează că nici gloriile rusești ale veacului său n-au ieșit din promiscuitatea semibarbariei
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
când în realitate genunchii noștri tremură și iacă-iacă ne prăbușim vlăguiți"151. Soljenițân credea că toate nenorocirile Rusiei au început în 1917, odată cu abolirea monarhiei. Dar el nu s-a arătat simpatizant nici al imperialismului țarist și avea speranțe în înțelepciunea creștină a țarului Nicolae al II-lea, care ar fi putut stopa expansionismul rusesc pentru a da șansă înfloririi europene a Rusiei. El dădea exemplul Japoniei, care a ajuns o mare putere economică și culturală abia după ce a renunțat la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nu ezită să afirme: „Inteligență, capacitate artistică, bunăvoință - toate aceste lucruri pot fi sporite, fără îndoială, prin știință. De abia de există vreo limită cu privire la ceea ce poate fi făcut în producerea unei lumi bune, dacă oamenii vor utiliza știința cu înțelepciune.“ Și adaugă: „Dacă o vor alege, știința poate să-i facă capabili pe nepoții noștri să trăiască o viață mai bună, oferindu-le cunoaștere, autocontrol și caractere care generează armonie, mai degrabă 346 GÂNDITORUL SINGURATIC decât conflict.“43 Puțini sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cea a experienței senzoriale, precum și o serie de activități specifice facultăților umane, ce interpretează sau recreează lumea. Ca atare, fiind rezultatul unei experiențe colective (naționale) și al experienței de viață a unui popor, filozofia purtată de limba populară cumulează cunoașterea, înțelepciunea și trăirile poporului respectiv și se oferă spre cercetare interpreților ce activează la nivelul culturii majore. Limba naturală, sub aspectul ei de limbă populară, este astfel, pe de o parte, capabilă să exprime o filozofie (cea etnică), iar, pe de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
istorică, dar care, din punct de vedere semantic, este acceptabil. În textul original, se întîlnește propoziția: Daher ist die Transzendental-Philosophie eine Weltweisheit der reinen bloss spekulativen Vernunft, pe care Eminescu o transpune în formularea: De aceea, filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunii pure speculative, traducînd, prin urmare, cuvîntul compus Weltweisheit (literal, înțelepciune a lumii) prin înțelepciune, termen care a circulat în textele sapiențiale ale vechii culturi românești. În versiunea din 1969 însă, Weltweisheit este redat prin filozofie, încît propoziția devine
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
original, se întîlnește propoziția: Daher ist die Transzendental-Philosophie eine Weltweisheit der reinen bloss spekulativen Vernunft, pe care Eminescu o transpune în formularea: De aceea, filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunii pure speculative, traducînd, prin urmare, cuvîntul compus Weltweisheit (literal, înțelepciune a lumii) prin înțelepciune, termen care a circulat în textele sapiențiale ale vechii culturi românești. În versiunea din 1969 însă, Weltweisheit este redat prin filozofie, încît propoziția devine: De aceea, filozofia transcendentală nu este decît o filozofie a rațiunii pure
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Daher ist die Transzendental-Philosophie eine Weltweisheit der reinen bloss spekulativen Vernunft, pe care Eminescu o transpune în formularea: De aceea, filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunii pure speculative, traducînd, prin urmare, cuvîntul compus Weltweisheit (literal, înțelepciune a lumii) prin înțelepciune, termen care a circulat în textele sapiențiale ale vechii culturi românești. În versiunea din 1969 însă, Weltweisheit este redat prin filozofie, încît propoziția devine: De aceea, filozofia transcendentală nu este decît o filozofie a rațiunii pure speculative. În acest mod
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau relațiile atribuite nemotivat nu pot conduce decît la o perspectivă eronată, marcată și subminată de diletantism, ce nu poate avea istorie. Filozofia limbii sub raza echilibrului rațional Fiind o apropiere rațională de realitate, o întreprindere condusă de "dragostea de înțelepciune", filozofia, în măsura în care reprezintă într-adevăr o concordanță cu esența ei originară, nu-și propune să ignore realitatea (în complexitatea ei), considerînd-o altceva decît ceea ce este. Numai unghiul de vedere din care este privită realitatea și metoda cu care este cercetată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și, fiind simplă efuziune subiectivă, și-ar pierde individualitatea și atunci s-ar desființa, tinzînd spre construcția specifică artei. Prin urmare, și atunci cînd limbajul și limba devin obiecte ale discursului filozofic, aceeași atitudine înțeleaptă (ca manifestare a "dragostei pentru înțelepciune") trebuie să fie dominantă și călăuzitoare. Cu atît mai mult, știința trebuie să fie îndrumată de înțelepciune în toate situațiile și, se înțelege, și atunci cînd este orientată spre limbă și spre vorbire. În acest caz, înțelepciunea (manifestată în capacitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
specifică artei. Prin urmare, și atunci cînd limbajul și limba devin obiecte ale discursului filozofic, aceeași atitudine înțeleaptă (ca manifestare a "dragostei pentru înțelepciune") trebuie să fie dominantă și călăuzitoare. Cu atît mai mult, știința trebuie să fie îndrumată de înțelepciune în toate situațiile și, se înțelege, și atunci cînd este orientată spre limbă și spre vorbire. În acest caz, înțelepciunea (manifestată în capacitatea de a înțelege corect lucrurile și în calitatea de a manifesta prudență, chibzuință și judecată dreaptă) se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a "dragostei pentru înțelepciune") trebuie să fie dominantă și călăuzitoare. Cu atît mai mult, știința trebuie să fie îndrumată de înțelepciune în toate situațiile și, se înțelege, și atunci cînd este orientată spre limbă și spre vorbire. În acest caz, înțelepciunea (manifestată în capacitatea de a înțelege corect lucrurile și în calitatea de a manifesta prudență, chibzuință și judecată dreaptă) se realizează în primul rînd teoretic, în ceea ce se spune despre limbă. De aici, rezultă că nu este normal să se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o degradare a filozofiei, prin reducerea ei la investigarea unui singur aspect al lumii și o dublă degradare a ei prin înnămolirea în spații în care nu mai este posibilă distincția dintre adevăr și falsitate. Un alt aspect al manifestării înțelepciunii în raport cu limbajul și limba ține de modul cum este folosită limba. Avînd limba ca obiect de studiu, atît filozofii, cît și lingviștii o folosesc în virtutea unor opțiuni conștiente, iar nu în mod indiferent prin simpla antrenare în procesul de comunicare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a faptului că este necesară ameliorarea unora dintre elementele ei, și se concretizează în latura practică de dirijare voită a limbii prin norme legiferate, sub aspectul ei de limbă literară, la nivelul culturii majore. În procesul realizării normelor (al normării), înțelepciunea (considerată ca órthos lógos) cere, pe de o parte, respect față de baza obiectivă a limbii, de aspectul ei constituit istoric și, pe de altă parte, realizarea acelor modificări impuse de necesitatea folosirii limbii într-un anumit moment din istoria ei409
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]