8,238 matches
-
ceea ce pentru orice alt muritor ar fi hipnotizant atracția erotică pe care Biruința o emană. Răspunsul său este simplu și fără echivoc: "precum el Dianii, și nu Afroditii, să fie închinat apofasisticos mi-au răspuns"51. Prin urmare, Inorogul se închină înțelepciunii, nu iubirii. El alege abstinența, reușind să-și controleze simțurile, dovedindu-și, în acest fel, nu doar puritatea și perfecțiunea, ci și superioritatea față de celelalte ființe pământești. El trăiește în lumea vaporoasă a spiritului. Să ne luăm acum răgazul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din Câmpina, Mircea Marin, care a stat 5 ani prizonier în Rusia, reîntors în țară, rearestat și recondamnat la 15 ani de închisoare, tot așa, pentru opoziție față de regimul comunist. Ei, omul acesta avea un suflet la care eu mă închinam ca în fața unei icoane, cu adevărat ca în fața unei icoane. Și de la el am învățat atâtea romanțe, atâtea lucruri extraordinar de frumoase. Eram în aceeași brigadă cu Mircea Marin, cu Alexandru Paleologu 9, cu dramaturgul I.D. Sârbu 10. C.I.: Cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Doamne Dumnezeule! Intrase în reflex de acum: dimineață, rugăciune! La ore când intrai, rugăciune! Se termina programul, rugăciune! În sala de mese, rugăciune! Terminai masa, rugăciune! Intrai la sala de meditații după- amiaza, rugăciune! Făceam rugăciuni și nu așa: ne închinam! Apoi seminarul s-a desființat, că în perioada aia veniseră rușii și dezgropau morții din curtea Seminarului. Și când au venit am fost ținuți la subsol, unde mâncam varză și morcovi și de unde ne-au scos preoții-profesori seara, pe ascuns
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
multă. Eu am avut la nuntă niște prieteni cu care am stat la masă: profesorul Movilă (tatăl deputatului Petru Movilă), inginerul Tițianu și tehnicianul Guzgă Teodor. O parte din ei au decedat. Și în timpul nunții, la ora 12 noaptea, se închina, se dădea darul de nuntă. Când au ajuns cu închinatul la masă la noi, eu am cerut să mi se cânte Deșteaptă-te române. Dar faptul ăsta l-am făcut pentru că m-a supărat un inginer care a terminat studiile
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cei din Țara de Sus, căci Ștefan era pretutindeni: „Din Suceava când El sare/ Pune pieptul la hotare". „Și hotarele erau și largi și mari. Iar numele lui a trecut hotarul cu acea strălucire care a făcut să i se închine Veneția cea Bogată; Roma cea bătrână, Șahul cel indolent, Leahul cel mândru, Ungurul cel fălos, Tătarul cel ascuns și crud și Țepeluș cel neastâmpărat. Și acest vultan al vârtoșeniei neamului zace prefăcut în pământ în acel ungher binecuvântat al Putnei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
oameni scutelnici, boierii mazili câte 20, 15, 10, 5 sau câte 4, iar jupânesele sărace câte 15, 10, după boieria bărbaților lor, Letopisețe, III, p. 184). Scutelnicul nu plătea către vistierie birurile dar se învoia cu boierul căruia îi era închinat și dădea o sumă sau îi făcea o anumită muncă pe an. Cu vremea, boierii au obținut să li se plătească și alte sume de către scutelnici, dar, pe lângă scutelnici, care de regulă erau lucrători de pământ, boierii au obținut și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
atâta sfințenie amintirea scumpului dispărut, este torturată cu groază, și se întreabă cu gândul: „Ce va deveni mormântul marelui Alecsandri după trecerea ei din viață?" Moșia aceasta va trece cu siguranță în cine știe ce mâini străine, și mormântul aceluia care a închinat activitatea întregii sale vieți pentru scumpa sa țară riscă să rămâie în bătătură, căci această țară, până în prezent, nu a făcut nimic nici pentru mormântul, nici pentru bârlogul lui, de lângă scumpa lui luncă din Mircești. D-na Alecsandri, aflând că
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
valoroase lucrări dedicate formării principatelor medievale românești: “însemnătatea istorică a procesului explică și atracția pe care a exercitat-o asupra unora din reprezentanții cei mai de seamă ai istoriografiei române moderne [...] sunt doar numele cele mai ilustre [...] care [...] și-au închinat eforturile încercării anevoioase de a așeza pe baze cât mai solide înțelegerea genezei statului în istoria românească [...] interpretarea acestei complicate chestiuni a istoriei românești a trecut din sfera înțelesurilor medievale în cea a științelor moderne”. Exemplul al treilea este de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
comandanți. Într-o stare sufletească în care rațiunea era gonită și înăbușită de instinct, oamenii confirmau misiunile primite, le executau febril sau se ascundeau, retrăgându-se deoparte, după cum, probabil, era firea fiecăruia. Astfel unii soldați trăgeau încruntați, calm, alții se închinau și trăgeau iar arma le tremura în mână, alții trăgeau aiurea, alții chiar evitau să tragă. [...] Cei dinăuntrul magaziilor, îngroziți de chinurile morții, încercau să evadeze sau se ridicau pe geamuri în mijlocul flăcărilor, implorând să fie împușcați. Cei mai mulți dintre ofițerii
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
gest ritualic și simbolic de salut folosit de hinduși și budiști pentru a da bună ziua. Se spune că gestul de împreunare a mâinilor în formă de rugăciune atunci când saluți pe cineva este un act energetic. Împreună cu Namaste, care înseamnă „mă închin sufletului din tine“, această formă de salut este atât de des utilizată de toată lumea în India și atât de frumoasă, încât la întoarcerea acasă nu înțelegi de ce nimeni nu-ți dă bună ziua. *Full flower power: în original, Full power, expresie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
durerii tale este mut Sub surda rătăcire, cu ochii-n cer te strâmbi și te încrunți Te lași lovit sub cerul cenușiu de stropii albi, mărunți. Chip trist, te-ai îmbrăcat în negru, acoperit de pletele bălaie Ești ud, te-nchini la fiecare nor sub ploaie...
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92947]
-
un blid, a rupt din pâine, a pus puțină sare, a binecuvântat, a muiat pâinea și au mâncat amândoi. Apoi l-a servit cu un pahar de apă. Când i-a spus că el este împăratul călugărul i s-a închinat respectuos. Niciodată n-am mîncat pâine cu așa dulceață, și nici nu am băut apă, precum am mîncat și am băut astăzi, a zis împăratul. Noi toate le facem cu rugăciune și mâncărurile chiar proaste de sunt, se prefac în
Editura PimEN CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/27_august_Editura Pimen_cel_mare_ion_untaru_1377568741.html [Corola-publishinghouse/BlogPost/364948_a_366277]
-
Când conștiința refuză să alerge Ar trebui să închinăm un monument alergării. Cu cât clipele ni se împuținează, cu cât înțelegem mai puțin ce anume ar trebui să facem în viață, cu atât ne îndârjim să alergăm din ce în ce mai repede. Dar, întrebându-ne dacă regăsim, în însuși faptul de a
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
prin care am căutat a ne identifica și a ne valoriza. Frica este cea care modelează cutume și duce la apariția legilor economice. Deși avem sentimentul că azi suntem ființe superioare, lucrurile nu stau chiar așa. Oamenii simplii se mai închină la auzul unui tunet, iar laureații Nobel pentru fizică o spun cu voce tare că ei cred în Dumnezeu. Numai prin înțelegerea fricii și a manifestărilor sale sociale vom înțelege mai bine și lăcomia, răutatea și egoismul. Ne este frică
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
venituri și de reputație socială, apare, după două mii de ani, ca și astăzi, același. În Dialogul despre oratori - (traducere, prefață și note de H. Mihăescu) - Aper îl atacă pe poet: IX (1)... Poezia și versurile cărora dorește Maternus să își închine viața întreagă,(...) nu aduc nici o demnitate celor ce le cultivă și nici nu le sporesc averea, ci le procură doar o plăcere de scurtă durată, o laudă deșartă și stearpă. (2) Se prea poate ca ceea ce spun eu acum și
Ponoasele poeziei (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12582_a_13907]
-
care a dăruit lui Bassus cinci sute de mii de sesterți. E frumos, fără îndoială, să te faci vrednic de o favoare imperială, dar e cu mult mai frumos...să nu ai nevoie decât de tine însuți, să nu te închini decât propriului tău talent (...) Mai pune apoi că poeții, atunci când doresc să... împlinească ceva mai de seamă, trebuie să părăsească ... (viața socială n.n. ) Și să se retragă.." în păduri și în dumbrăvi", adică în singurătate. (Un fel de Mogoșoaie augustă
Ponoasele poeziei (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12582_a_13907]
-
să... împlinească ceva mai de seamă, trebuie să părăsească ... (viața socială n.n. ) Și să se retragă.." în păduri și în dumbrăvi", adică în singurătate. (Un fel de Mogoșoaie augustă - n.n.). XI (1). Chiar reputația și gloria, cărora ei li se închină în întregime și despre care mărturisesc că sunt singura răsplată pentru toată această osteneală, însoțesc mai de grabă pe oratori decât pe poeți, deoarece pe poeții de rând nu-i cunoaște nimeni, iar pe cei buni numai câțiva... ( ca azi
Ponoasele poeziei (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12582_a_13907]
-
fugă unghiile lungi și încovoiate pe dinaintea pînzei în timp ce-și încreți fruntea vîrtos. Sprîncenele i se arcuiră și se zbăteau, ceea ce la el era semnul unei gîndiri concentrate. - Rîndurile vorbesc despre înțelepciune și frumusețe, stăpîne - spuse Li și se închină în fața împăratului. Maimuța îi fugi peste ceafă și i se cuibări pe celălalt umăr. Suveranul l-a exilat pe filosof în cel mai pustiu colț din împărăția sa. Dar fiindcă neliniștea îl chinuia în continuare, a trimis pe urmele lui
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
Dar peste 3 ore ajungem la Ungheni. Aici e punctul de graniță. Gândul că peste puține clipe vom părăsi pământul scump al Basarabiei, ne omoară, nu alta. Toți suntem buimaci. Nu ne putem găsi loc. Câțiva dintre noi coborâm, ne închinăm spre răsărit și îngenunchind sărutăm pământul sfânt scăldat de lacrimile ce nu mai încetează să curgă. Momentul e unic și indescriptibil... Plâng copiii, bătrânii, plâng cei ce pleacă, cei ce rămân, plânge parcă și natura". Dintr-o lacrimă neostoită pentru
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
al ținutului. De actor literar pribegit în pustie. Acolo așteaptă o altfel de lume, făcută din pietre trăsnite, din ape descîntate cu cenușă, din minuni năpraznice. O lume care purcede din Vechiul Testament în Transilvania cu capcîni și stihii. Ei îi închină George Vulturescu o poezie de lotru. Monograme pe pietrele Nordului, bucată care se lipește de Nord și dincolo de Nord (2001) și de Stînci nupțiale (2003) e spartă în trei cicluri. Primul poartă titlul cărții, celelalte două sînt Litera adulteră și
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
marginea mării de doliu, de-a lungul/ șterselor urme ale rătăcirilor mele,/ de-a lungul gemetelor din vechi osîndite sub stele,/ la Pontul Euxin izgonit cu pustiul și gîndul...// Să te ascult, mare urnită din începuturi,/ ultimii pași să-i închin treptelor goale/ să mă adormi în jalea privirilor tale/ de ursitoare, bocind pe un leagăn de scuturi"(Ovid) . Sau o fantasmă acuzat romantică: ,Seara alei drumurile cu metal/ și podurile răsunară ca lemnul viorilor, / bufnițele vechi scăpară beznele din gheare
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
ce străbate Peninsula Balcanică pentru a ajunge în România. Evenimente dramatice din pragul războiului și după aceea determină familia Caragiu să se refugieze mereu ( au suferit mai multe refugieri cu pierderi importante), fugind de urgia frontului. Un următor capitol este închinat creațiilor postume, filmelor în care a jucat, prezentate publicului după 4 martie 1977, când actorul a căzut victimă cutremurului: "Gloria nu cântă", "Buzduganul cu trei peceți", "Marele singuratic". Apoi, "Posteritatea cultivă memoria lui Toma Caragiu", o genealogie a familiei și
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
era - în sfârșit! - sensul vieții mele. Am înțeles că singurul lucru demn de a fi trăit în această viață, după groaznicul război, este drumul apropierii sufletești a celor două popoare, folosind ca mijloc valorile culturii. M-am hotărât să-mi închin toate silințele acestui nobil scop. Și iată că acum, la vârsta bilanțurilor, pentru că împlinesc în curând 78 de ani... simt că am ales o cale dreaptă, demnă de a fi trăită. Din acest punct de vedere am intuit că trebuia
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
de jubilația lui S. Brucan la arestarea lui!), o discuție serioasă nu poate avea loc. Atitudinile lor trebuie eventual explicate istoric, nu “apărate” de “detractori”. Cum să aperi ideile legionare din tînărul Noica? Ori pe Ion Barbu care i-a închinat cîteva versuri lui Hitler, înlocuind apoi adresantul cu Bălcescu? Citind pe pagina următoare a revistei un fragment (al zecelea) dintr-un amplu studiu (serial!) despre ororile comise de evrei în Basarabia anilor ^40 ai secolului XX, nu ne mai mirăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
care nimeni nu venea să le fure. Dar trebuia să stau acolo. Nici nu aveam voie să vorbesc cu lumea despre exponate. R.G. - Pe Florin Dragu l-ați cunoscut? Era un mare fotograf devenit celebru prin cartea: “Les rois retrouvés”, închinată capetelor de regi, găsite la Louvre și expuse la Cluny. A.C. - Nu, dar eu înțeleg de ce a venit aici. Mulți s-au stabilit la Paris pentru că se considerau ratați la București, ratare ce a continuat și aici. R.G. - Dvs. de ce
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]