9,974 matches
-
M-aș bucura să porți setul diseară, la restaurant, normal! Clara își duse mâna la gât, pipăindu-și colierul. Nu îndrăzni să-i spună soțului ei că nu-i place, nu i se potrivește, nu și-l do rește. Nu îndrăzni să și-l scoată de la gât. Era gros ca o zgardă. Dar dacă și-l scotea de la gât simțea că va uita cine este, va uita unde îi este casa, și se va rătăci. Ce zăpăcită sunt! îi zise. Am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îl îngrămădiseră într-un lagăr de prizonieri, de-a valma, cu zdrențăroși și istoviți captivi din Wehrmacht, se convinseseră cu cine au de-a face (O yes, un amărăștean din Rumenia!). Era poreclit Friț. Numai că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga, cel cu mustățile roșii, cu ochi albaștri și cu un picior atât de sfârtecat de schijele unui proiectil sovietic, în timpul unui asalt asupra Cernăuților ocupat de bolșevici, încât rămăsese fără laba stângă și beteag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mustățile roșii, cu ochi albaștri și cu un picior atât de sfârtecat de schijele unui proiectil sovietic, în timpul unui asalt asupra Cernăuților ocupat de bolșevici, încât rămăsese fără laba stângă și beteag definitiv. Cu atât mai mult n-ar fi îndrăznit să-i pomenească porecla sau să-l fi ocărât și înfruntat pe față, cumnatul său Galan. Nicanor era mai mic ca etate, nu făcuse războiul și lui, dintr-o cimotie de nevoiași, i se îngăduise să o ia de nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cafeaua, untul, uleiul de calitate și uleiul de măsline, scrumbia de Dunăre, pastramele, șuncile, ghiudemul, pâinea la liber etc., etc., etc., dispărute din comerțul socialist, dar păstrate cu devoțiune de anemica, încăpățânata și subversiva memorie a bătrânelor purtătoare de coșnițe. Neîndrăznind să se viseze vreun Ahile, vreun Novac sau vreun Superman (ori vreun Batman) ai modernelor basme, intrate clandestin în literatura spațiului est-european (Vai, utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul: Luam pe Caterina cu noi, la mine și eu făcut la ea doamnă mare... Vartolomei, care în răstimpul deșertării a două căni de profiriu, se prefăcuse a nu pricepe apropourile lui învăluitoare, îndrăzni să protesteze molatec: D-apoi, unde s-a mai văzut profet însurat și care să-și ia nevastă cu cununie, ca oamenii de rând?... Urmărind, cu ochii, cum oleana lui nouă vira șovăitor din coadă, după capriciile vântului schimbător, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Considerând delicatele împotriviri ale tinerei furnici drept avansuri acceptate, greierele-viorist încercă să o ademenească spre o canapea cu husă vegetală, care era dispusă în penumbră. Se trezi cu un croșeu fulgerându-i fragilul maxilar și pe când își freca falca, abia îndrăznind să ridice îndurerata-i privire spre partenera-i de dans, o auzi glăsuind: Stimate oaspete, deși numele poporului meu indică receptarea și pasivitatea în dragoste, ne place să fim noi călare pe situație și nu viceversa... Când, sub vălul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
erotice. Celebrul animal mă pusese În fața unei triste coincidențe: a ateismului și impotenței. Pe lângă jalea neputinței, mă chinuia și teama că aș putea aluneca Într-un fel de satanism numai pe jumătate involuntar. Ca să-mi regăsesc vlaga, experimentam prea mult. Îndrăzneam aproape orice și-n același timp mă căcam pe mine de frică. Fiindcă, dacă de Dumnezeu nu prea Îmi mai păsa, de diavol mă temeam ca de dracul. Nu știu unde, În istoria ateismului, mă plasează o asemenea practică sufletească. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
iar bolovanul l-a pocnit fix În creștet. Țeasta animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o Leac cu doi ani de abstinență literară. Nici o carte În tot acest timp. Bătut cu biciul pentru fapta asta, Leac nu Îndrăznea să mai aducă vreo carte În casă. Dar Leac avea deja o anume vârstă, iar vărul terminase liceul, făcuse armata și se mutase la oraș. Nu mai venea prin sat să-i povestească. Doar de vreo două ori mai trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
merita numele. Scria mult, neobosit, Întins cu burta pe iarbă, Înconjurat de blânde și nevinovate rumegătoare. În fiecare după-amiază, zile Întregi În vacanțe, Leac imagina scene de sex În care domnițele, hangițele și cumetrele Decameronului făceau lucruri pe Boccaccio nu Îndrăznise să le descrie. Cu țărăncuțele lui Rebreanu Îi venea cel mai ușor să-și facă de cap, erau din zonă, din Năsăudul unde va face și el liceul. Însă furia erotică Îl Îndemna să exagereze, supunându-le pe bietele fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
toate vitrinele, pe stâlpi, pe garduri, pe ferestrele caselor, pe ușile instituțiilor, la primărie, la finanțe, În școli, la tribunal, la birourile de copiat acte, la teatru, la filarmonică, la muzeu, pe mesele barurilor, pe parbrize, pe mașinile poliției dacă Îndrăznea vreunul dintre noi. Tot așa, dacă Îndrăzneam, importante erau chiar firmele de pază cu mașinile lor pline de bizoni rași În cap. Ne-a cuprins entuziasmul. Era ceva bun pentru Începutul nostru amânat deja de mai bine de o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ferestrele caselor, pe ușile instituțiilor, la primărie, la finanțe, În școli, la tribunal, la birourile de copiat acte, la teatru, la filarmonică, la muzeu, pe mesele barurilor, pe parbrize, pe mașinile poliției dacă Îndrăznea vreunul dintre noi. Tot așa, dacă Îndrăzneam, importante erau chiar firmele de pază cu mașinile lor pline de bizoni rași În cap. Ne-a cuprins entuziasmul. Era ceva bun pentru Începutul nostru amânat deja de mai bine de o lună. Cum Însă ne obișnuiserăm să frecăm menta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mai Încolo, la ortodocși, la bisericuță, cum i se spune, am dat de Cristina. Pantaloni negri, sfeter cafeniu cu nasturi de lemn, peste tricou roz. Singură. Unde-s fetele? - Cu Cătă la Timișoara, la niște prieteni. Se Întorc azi. Nu Îndrăznesc să mă gândesc prea mult la perspectiva oferită de această absență. Așa că spun repede: - Mă miram că nu le-ai luat cu tine. Cristina zâmbește. Își aduce aminte că-s la curent cu disputele privind educația religioasă a copiilor. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cristina prin intermediul copiilor. Le făceam cadouri fetelor, le scoteam În oraș la teatrul de păpuși, mă plictiseam Îngrozitor. Cred că și Cristina Înțelegea deja unde bat, ar fi fost greu să nu priceapă, deși gesturi cu mâini furișate nu mai Îndrăznisem. Eram Însă prezent aproape zilnic În viața ei. Mă Înființam seara, În fiecare seară pe la șase, când Închidea librăria, Îi aduceam textele traduse, Întotdeauna Însoțite de un mic cadou, fructe de obicei, uneori, hodoronc-tronc, flori. Îmi dădeam seama că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de fapt. Leac mi-a povestit după câteva luni, susținând că-mi oferă varianta Andreei, că lucrurile se Întâmplaseră astfel: obligate să Împartă, În Spania, același pat, s-au trezit la un moment dat una În brațele celeilalte. Andreea a Îndrăznit, Cristina s-a arătat dispusă. Sunt Însă aproape sigur că Andreea Își râdea de Leac povestindu-i așa ceva. Prea semăna a film porno: Andreea luase locul vărului fumător de pozderii, povestitorul de filme, Leac Încă mai percuta. Dar gata! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de dansatoarele sale, o chem pentru mine pe Viviana, Întotdeauna de folos. Bem câteva pahare Împreună, Pârvu se destinde, nu mai vede În mine un concurent, ba chiar se gândește să profite de tratația mea, fetele se Îmbată repede, el Îndrăznește cu mâinile-i dolofane din ce În ce mai mult. La un moment dat Îl cheamă pe Adelin la masa noastră, se apleacă și-i șoptește ceva la ureche, Adelin dă din cap, Îl aud spunând: - Nu se poate, Îmi pare rău, domnu’ senator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la Vasile, pornește și el În trombă, pare furios, n-am curaj să-i cer lămuriri privind schimbarea de plan. Poate că nici el nu se așteptase la asta, Însă fiind cel mai Îndreptățit dintre noi, e dispus la orice. Îndrăznesc totuși să-l temperez: - Nu te grăbi așa, poate ne oprește poliția. Într-adevăr, noi n-avem număr de VIP ca senatorul, nu putem risca. Ajungem la Andreea acasă, În fața blocului vedem jeep-ul. Leac are cheie de la apartamentul Andreei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ofițer german se prezintă protocolar, cerând permisiunea să o invite la dans. Primește un refuz politicos. Un civil ce vorbește românește cu un ușor accent străin, împărtășește soarta celuilalt. Creaseră în jurul lor un zid pe care nimeni nu a mai îndrăznit să-l treacă. Atunci când au părăsit localul, noaptea îmbrăcase orașul în haina umedă a unei pâcle dese și tulburi. Ceața groasă transformă peisajul nocturn într-o autentică scenă de film noir55. Prinși în lumina farurilor automobilului, puținii trecători apar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sperie în aceeași măsură. Au ajuns pe poziții atât de diferite? Cum să-i explice, cum să o facă să înțeleagă? Cu sufletul tulburat, rătăcește cu privirea peste fațadele întunecate ale clădirilor. Sub tăcerea grea, nici unul dintre ei nu mai îndrăznește să vorbească. În sfârșit, când oprește mașina în fața blocului unde locuiește Marius, Smaranda întoarce spre el ochii tiviți cu dantela fină a lacrimilor. Te rog, iartă-mă pentru adineauri. Nu trebuie să dai importanță acestei izbucniri, sunt doar o biată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
clipă că poate-și sapă mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al unui atac iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați scula aducătoare de moarte. O imperceptibilă mișcare, pe care nici măcar cel în cauză nu a conștientizat-o și o explozie asurzitoare zguduie pământul. Un amestec urlător de țărână, grinzi metalice, pietre și foc, urcă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încredere după 20 iulie. Încă ceva. Cum aici a fost un centru de transmisiuni și erați mereu în legătură cu unul dintre comandamentele dumneavoastră, operatorul a avut timp să trimită un mesaj de alarmare? Da. Mulțumesc, este tot ceea ce doream să știu. Îndrăznesc să am o rugăminte. Despre ce este vorba? Puteți să-mi spuneți dacă mai aveți prizonieri, în afară de mine? O tânără infirmieră. Este bine? Marius observă îngrijorarea deosebită, cu mult peste aspectul laudativ al unui comandant care se interesează de soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rochiei cu care ne Întîmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mîna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului În care fusesem dimineața, În sufrageria cu o masă ovală maro-Închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părînd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de la Maidanek sau Auschwitz. Ce va urma? Nici un răspuns. Nici măcar posturile de radio străine, pe care cei mai mulți le ascultau În taină seară de seară, nu făceau vreun pronostic; ipoteze care așezau ceață peste idei; aici, În spatele marii cortine, nimeni nu Îndrăznea să comenteze. - A murit, un om, dar nu și sistemul, domnule judecător. - Nu cred. - Tatăl dumneavoastră ce spune? - Ca și mine; nu crede că nu se va Întîmpla nimic, susține că moartea aceasta, nefiind o moarte oarecare, nu poate rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
avut nevoie de mine. Căutam dezlegări pe care nu le găseam. Societatea mergea Înainte ca și cum nimic nu se Întîmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite În parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni nu Îndrăznise să le rupă. Schimbările se puteau citi numai În sufletele oamenilor, adică acolo unde pentru cei neatenți totul era ascuns vederii. Trebuia Însă o știință anume pentru a Înțelege ce se Întîmpla cu adevărat, arta disimulării, ridicată la rang social
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru o clipă, În 1941, imediat după aceea din nou În camera aceasta, acum la Început de septembrie 1955, dar timpii nu contează. Ea mă Îmbrățișă Încă o dată, camera cu luminile ei stinse ne cuprindea În cenușiu, iar eu nu Îndrăzneam să Învîrt comutatorul. „Cum ai putut să spui că nu știi dacă ai iubit vreodată cu adevărat? Dacă e așa, ce-a fost atunci, În 1941? Și tu și eu știam. Cum nu știi?” - „Mă gîndeam la Ana”. - „Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fi primit de la el - o sumă de bani, lunar, la care mai adăuga și el ceva, pentru soția lui Lung, pînă ce acesta avea să fie eliberat. Cu toate Încercările și precauțiile, nu am putut afla unde era: nimeni nu Îndrăznea să miște o informație. Și lunile treceau. Cu o nebunie rece, dură, apoi veni primăvara, parcă fără sens, arestarea lui Lung modificase ceva care simțeam că era esențial. Dacă pînă și Lung, Îmi spuneam... Prin mica sumă de bani ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]