7,678 matches
-
Knox consideră că termenii prezentați de Ciano și Alfieri sunt stranii, dar crede că „umilința lui Mussolini datorită rezultatelor atacului din prima zi din Alpi... a contribuit la decizia sa de reducere a pretențiilor sale”. În plus, Knox consideră că însemnările din jurnalul lui Ciano și ceea ce i-a spus Mussolini lui Hitler ca fiind „o explicație destul de adecvată” - poziția italiană era rezultatul „situației strategice”: armata a eșuat în încercarea de străpungere a frontului francez din Alpi, iar francezii erau hotărâți
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Giacomo Bresadola în anul 1937, a fost preluată de mulți micologi de proveniență romană, între ei și micologul italian Bruno Cetto, o denumire preluată și de "Poșta Română" pe un timbru din 1958. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare, iar denumirea "Psalliota campestris" nu mai este parte a nomenclaturii oficiale. Totuși se găsește în nenumărate cărți științifice actuale. Buretele se decolorează cu anilină foarte slab galben-măsliniu, cu naftolul α roșu, cu pirogalol brun-portocaliu, cu sulfat de fier repede portocaliu
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
pantaloni scurți sau trening) și vor prezenta actul de identitate. - În cadrul probei test scris, candidații nu vor avea asupra lor decât documentul de identitate și un pix/stilou de culoare albastră (nu vor avea voie cu materiale documentare, dicționare, notițe, însemnări, precum și cu orice alte mijloace de calcul sau de comunicare). Nu se admit pixuri/stilouri care permit ștergerea și rescrierea. Fraudele, precum și tentativa de săvârșire a acestora se sancționează prin eliminarea din concurs a candidatului/candidaților în cauză. Serviciile Resurse
Angajări în Poliție din sursă externă 2016. Tot ce trebuie să știi dacă vrei să devii polițist () [Corola-website/Journalistic/101246_a_102538]
-
și albe. O persoană care poartă acest tip îmbrăcăminte este marcat distinct și poate fi fără greșeală identificat ca un deținut. De-a lungul timpului, oamenii au fost marcați în mod direct de către societăți, în practica cunoscută în general ca „însemnarea criminalilor”. Criminalii și sclavii au fost marcați încă din timpul civilizațiilor greco-romane și egiptene. Primele societăți cunoscute care au utilizat această formă de stigmatizare au fost tracii, persanii, grecii și romanii. Imoralitatea sexuală în Noua Anglie colonială era de asemenea
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
biserici, era folosită litera „F” de la certăreț ("eng. fraymaker") arsă pe obrazul celor care se făceau vinovați. James Nayler, un faimos quaker englez condamnat de blasfemie în anul 1656, a fost însemnat pe frunte cu litera „B”. Până în 1829, practicarea însemnării umane a fost abolită în Anglia. În schimb, în Statele Unite ea a continuat până cel puțin în 1864, în timpul Războiului Civil American, când unii dezertori din Armata Unionistă au avut fețele lor însemnate cu litera „D”, ca semn al rușinii
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
Aud materia plângând”- aniversare George Bacovia, ArtBook, 2012 8. Ylmira- Iulia Oniță- Un sculptor liric, versuri și monografie, ArtBook, 2012 9. Locuri și umbre, versuri, ArtBook, 2012 10. Ceai cu Adala, versuri cu Adrian Grauenfels, ed. Ateneul Scriitorilor, 2013 11. Însemnări (ne)critice- jurnal de lectură, Ed ArtBook, 2013 12. Jazz cub, roman, ArtBook, 2013 13. (re)versuri- poezii, ed ArtBook, 2014, 14. punct și de la capăt, versuri, ed. ArtBook, 2014. 15. de-a copilăria- versuri pentru copii, ed. artBook, 2014
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
pentru copii, ed. artBook, 2014 .16. Culegătorii de flori, versuri, Ed. Ateneul scriitorilor, 2015 17. Buletin cu ilustrate, Ed. Rafet, 2015 18.10 zile din martie,versuri, Ed. ArtBook, 2015 19. Zen Absolut, versuri cu Adrian Grauenfels, Ed. ArtBook 20. Însemnări necritice, vol. II Ed ArtBook, 2016 Antologii: Lira în patru puncte cardinale- selecție , 2010 Poetic@- selecție Cristina Ștefan.- 2011 55 de poeți contemporani- selecție Valentina Bisog. 2009 VirtualiaXII, selecție Alina Manole, Iași, 2011 A treia carte. Poezii. selecție Cristina Ștefan
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
scena Teatrului Național din Iași în 1920, retrasă ulterior în urma protestelor violente ale studenților naționaliști. Poeziile sale sunt scrise într-un stil modernist. A publicat poezii, traduceri și memorii de călătorie în ziarele și revistele "Opinia", "Convorbiri critice", "Gândul nostru", "Însemnări ieșene", "Umanitatea", "Adevărul literar și artistic", "Lumea evree", "Lumea-bazar", "Curierul israelit", "Mântuirea", "Egalitatea", "Adam", "Versuri și proză", "Vitrina literară", "Cultura", "Pagini libere", "Floare albastră", "Hatikvah", "Absolutio", "Hasmonaea", "Facla literară", "Israelitul", "Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»" etc. a emigrat în Israel în
Enric Furtună () [Corola-website/Science/337001_a_338330]
-
de miezănoapte", "Omul de la ora 13", "Flăcări în Vest", "Camera 210", "Nopțile dinspre ziuă", "Drumul spre Mai", "Satul cu oameni frumoși"). A mai scris un scenariu de film ("Râpa dracului"), piese de teatru ("A doua tinerețe", "Cântec deasupra apelor"), reportaje ("Însemnări de călătorie prin Țara de Sus", "În întâmpinarea soarelui", "Buchet în august", "Dulcile și uneori ciudatele aventuri ale unui reporter"), versuri și proză pentru copii ("A venit un pui de om...", "O poveste cu povești"). Opera literară a lui Dragoș
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
Belgia, Cehia, Israel etc. A primit de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România: pentru debut ("Sălaș în inima"), în 1976; pentru român ("Maratonul învinșilor"), în 1997; pentru poezie, în două rânduri - "La marginea lui Dumnezeu", în 1998 și "Însemnări din ținutul misterios", în 2011. A fost nominalizat de 3 ori pentru Premiul Uniunii Scriitorilor din România și s-a recuzat, cu volumele: "Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme sau Invizibilul, descriere amănunțită, Fragmente din năstrușnica
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
impudicus" (tânăr comestibil), "Phallus ravenelii" sau "Phallus rubicundus" Altfel ca la "Phallus impudicus", buretele fiind comestibil în formă de ou prăjit sau chiar și crud, puța câinelui este, pentru că mai trebuie și decojită de peridie, prea mică și astfel fără însemnare culinară. Din cauza mirosului scârbos, ingerarea se interzice de sine. Totuși buretele (ca și ceilalți din această familie), să nu fie călcat cu picioarele sau rupt, pentru că este foarte valoros pentru descompunerea de material biologic mort și producerea de humus.
Puța câinelui () [Corola-website/Science/336469_a_337798]
-
reprezintă cea mai întâlnită formă de artrită care afectează copiii. Totodată, constituie una dintre cele mai severe boli cronice reumatologice din această grupă de vârstă (1-16 ani). În timp, ea poate evolua de la inflamație articulară până la anchiloză articulară invalidantă. Primele însemnări privind caracteristicile principale ale bolii datează încă din Egiptul antic. În jurul anului 1500 î.Hr. în "Papirusul Ebers" (numit astfel după cel care l-a descoperit, Georg Ebers) a fost descrisă o stare patologică cu o simptomatologie asemănătoare artritei reumatoide. Numele
Artrită idiopatică juvenilă () [Corola-website/Science/331136_a_332465]
-
de a deveni președinte, inginerul Whitt respinge atitudinea pesimistă a celor care cred că omenirea se află în pragul dispariției și consideră că transformarea oamenilor este o evoluție de la materie la spirit. Ca urmare a faptului că doctorul Harwester arsese însemnările lui Pi referitoare la descompunerea atomului, considerându-le fără sens, lampa cu opt conuri pentru eliberarea energiei atomice la care lucrase fostul președinte nu poate fi pusă în funcțiune deoarece îi lipsește gazul ultimului con. Inginerul Whitt încearcă inutil să
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
la o viziune științifico-fantastică asupra lumii. Scriitorul începe cu eroul său călătoria spre Lună, dar nu în elanurile pline de poezie și imagini folclorice eminesciene sau shelleyene, ci într-un mod foarte apropiat de știință, în orice caz urmând-o. Însemnările de distanță, de altitudine, de presiune, de temperatură, de poziție a astrelor sunt făcute cu o exactitate care te convinge, care te cucerește. Îl urmărești pe Hans Pfaall în călătoria sa atât de verosimilă, așa cum astăzi am urmări pe cosmonauți
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
din București, după cum afirma Victor Anestin în articolul „Romanele științifice” din "Ziarul călătoriilor și al științelor populare" (nr. 55, 25 noi. 1914, p. 871). Volumul avea 240 de pagini și ilustrații realizate de Stoica și Murnu, care ilustraseră și cărțile "Însemnările lui Neculai Manea" și "Neamul Șoimăreștilor" ale lui Mihail Sadoveanu. Imediat după apariție, revista " Natura" a recomandat romanul propriilor săi cititori, reproducând un capitol în numărul 4 din 1915. Cartea a stârnit un viu interes în rândul cititorilor, așa cum reiese
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
a distribuit câteva exemplare ale nuvelei unor prieteni, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, care au formulat unele obiecții cu privire la sfârșitul prea banal al nuvelei. Eliade a făcut unele retușuri potrivit sugestiilor primilor săi cititori, după cum menționează într-o însemnare din "Jurnalul inedit", datată 23 iulie 1959: „Recitesc Ghicitor în pietre și-mi dau seama că Ieruncii aveau dreptate: ultima parte a nuvelei, adică după ce Emanuel întâlnește pe Adina la bar - se desfășoară pe alt plan, atmosfera de «mister» dispare
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Națiunea” etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei "România literară". a fost apropiat de curentul filozofic trăirist, caracterizat prin dorința de trăire febrilă, prin criza sufletească și printr-un „carpediemism” de secol XX. Astfel, într-o însemnare realizată în 21 septembrie 1932 în jurnalul său literar, el afirma că generația tânără din România anilor '30 simțea o stare de sufocare și o nevoie acută de afirmare: „Generația noastră tânără suferă de grabă. Ar vrea să se facă
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
1936 în estul Mediteranei - prin Constanța - la Atena, Istanbul, Beirut și apoi în Palestina,la Tel Aviv și Haifa, a publicat note de călătorie sub titlul „Momentaufnahmen in Orient” (Instantanee orientale) Kastriener a publicat în anul 1915 un volum de însemnări de călătorie „Asien im Krieg” (Asia în război) cu subtitlul „Drei Monate im mohammedanischen Osten” (Trei luni în estul mahomedan) homedan). În 1932 a publicat la Editura „Moravetz” din Timișoara volumul „Weitere Verlustlisten” ( Noi liste de pierderi), scurte povestiri despre
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
Trei luni în estul mahomedan) homedan). În 1932 a publicat la Editura „Moravetz” din Timișoara volumul „Weitere Verlustlisten” ( Noi liste de pierderi), scurte povestiri despre destine tragice în timpul războiului. În limba maghiară Kastriener a publicat pe paginile ziarului „Temesvári Hírlap” însemnări despre istoria ținuturilor natale. În anii 1929-1931 a fost autorul unei rubrici intitulate „Emlékezés a régi Temesvárra” - „Amintiri din Timișoara de altă dată”. Lui Kastriener i se datorează și traduceri în maghiară ale unor scrieri de autori germani ca Heinrich
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
agă și postelnic, fiind numit în 1855 în rangul de vornic, „pentru deosăbite slujbe”. Alecu Forăscu s-a căsătorit la 20 iulie 1833 cu Raluca Bașotă (1815-1875), fiica vornicului Andrei (Andrieș) Bașotă din Șoldănești. Data căsătoriei este atestată de o însemnare făcută de pe o carte de rugăciuni: „La 833, iulie 20, m-am însurat și am luat pe fata spătarului Andrii Bașotă, Raluca, și m-au cununat moșu Iordachi Dărmănescu cu cucoana Ilinuța Bașotă, ziua joi, la 10 ceasuri sara”. Cei
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
a fost intransigent. Amintirile din timpul războiului au fost relatate în cartea "Amintiri din război" publicată în 1921, carte care, consideră Garabet Ibrăileanu, "conține în rezumat și parțial o istorie a războiului". A scris texte pentru revistele "Viața Românească" și "Însemnări ieșene", texte care apoi au fost republicate în volumul "Poate-i de mult, poate-i de-acum". a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de locotenent-colonel și apoi colonel, fiind
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
Altea. În afară de ce mi se întâmplă în clipa de față (golul lăsat de moartea lui Papi), viața mea a fost o înlănțuire de evenimente fericite. Nu îmi doresc nimic anume, nimic special, doar să continue că până acum”. (Constantin Pacea, Însemnări din „Caietul albastru, 1997-1999”). La Altea iese mult la peisaj, adnotând caiete întregi cu peisajele din jurul casei, iar începând cu anul 1998, pictează exclusiv „La Isleta”, imagine care intră în cotidianul sau, îl urmărește și îl preocupă ani de zile
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
pictată pentru prima oară de Pierre Bulliard sub numele "Agaricus lividus" în cartea sa "Herbier de la France", volumul 8, din anul 1788. După ce Christian Hendrik Persoon la redenumit în "Agaricus sinuatus" (1801), micologul francez Lucien Quélet i-a dat trei însemnări noi: "Entoloma lividum" (1872), "Rhodophyllus lividus" (1886) și "Rhodophyllus sinuatus" (1888)., pe când între timp, micologul german Paul Kummer îi da-se o denumire numai puțin luată în seamă: "Entoloma sinuatum" (1871). Din mijlocul secolului al XX-lea, a fost folosit
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
en France", a jucat un rol important în anii 80 și 90 al secolului a XX-lea, când mulți micologi au schimbat numele "Agaricus" în "Psalliota", între ei și micologul italian Bruno Cetto. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare a lui Schaeffer. A doua denumire, "Psalliota arvensis", a lui Gillet din 1878 precum acea a botanistului german Otto Kuntze (1843-1907) din 1890, "Fungus arvensis", au fost acceptate că sinonim<refIndex fungorum</ref> Această specie este nu prea rar confundată
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
sale. Nuvela a fost finalizată în noiembrie 1967 la Chicago. Eliade a corectat șpalturile nuvelei la 3 aprilie 1968, întrebându-se dacă va putea publica scrierea în România sau nu. Personajele și acțiunea continuau să-l captiveze, după cum notează în însemnările din acel an. Prima sa publicare a avut loc în anul 1968 în volumul 2 al unei colecții de proză românească tipărită de Editura Caietele Inorogului din Paris; tirajul cărții a fost de 500 de exemplare. Cartea a fost tradusă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]