7,946 matches
-
care lumina odaia veneau către mine niște săgeți ca de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. Îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii: „Nu te teme, nu-i nimic, nu te teme”. Într-o vară, într-o duminică după amiază, părinții mei erau în vizită la nașul Stan Crăciun
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Cândva, în lipsa mierii cu care fusesem obișnuit de mic, m-a prins așa un dor de miere, încât, în lipsa colegului, am luat o linguriță de miere din borcanul lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu, ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Colegii însă m-au poreclit „ursul” pentru că am umblat la mierea colegului. Mai târziu însă mi s-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că am intrat în weceu. A venit după mine, și m-a pedepsit cu porunca „culcat”. Eu m-am uita în jur. Peste tot erau fecale, pentru că weceul era înfundat, să văd un loc unde să execut comanda. El a țipat la mine: „Ce, nu-ți convine”?. „Culcat, că altfel de duc la Curtea Marțială”. M-am uitat lung la el, m-am aplecat și pentru ca să nu murdăresc uniforma abia îmbrăcată, m-am culcat sprijinit în mâini și în vârful bocancilor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mine: „Ce, nu-ți convine”?. „Culcat, că altfel de duc la Curtea Marțială”. M-am uitat lung la el, m-am aplecat și pentru ca să nu murdăresc uniforma abia îmbrăcată, m-am culcat sprijinit în mâini și în vârful bocancilor. A țipat la mine că aceasta nu înseamnă culcat, a venit lângă mine, a pus piciorul pe spatele meu și a apăsat până am ajuns cu tot corpul „la pămât”. M-am murdărit de fecale de la gât până la bocanci. Așa m-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
iau de la soția sa care se afla în Râmnicul Vîlcea și să i-l predau la Ineu. La refuzul meu de a-l lăsa din brațe, rușii mi-au pus automatul în piept, iar mulțimea din vagon a început să țipe. M-am simțit umilit în fața căpitanului și aș fi acceptat orice pedeapsă și m-aș fi angajat ca după terminarea serviciului militar să-i plătesc aparatul dar, omenosul căpitan n-a pretins nimic. „Bine c-ai scăpat cu viață”. După
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a început să mă înjure și să vocifereze nervos. Lumea era, ca de obicei, la vorbă pe marginea șanțului. Când respectivul, nervos, s-a repezit asupra mea, toți oamenii care erau de față au început să vocifereze iar femeile să țipe și să strige „fugi părinte”. Am fugit. A fost liniște. Trăiam cu frica în sân. Am fost urmărit și apoi mi s-au trimis acasă turnători și amenințări. PRIMUL CONTACT CU SECURITATEA. Spre toamă, în 1956, au venit la mine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
când eu mă concentrez pentru scris. Tavanul tremură, amenințând să cadă peste mine. Nimic de făcut. Decât să-mi iau tălpășița la Centrul de Presă, unde existăvorbărie în toate limbile posibile, dar cel puțin „tavanul” nu se zgâlțâie și nu țipă ca din gură de șarpe. L-am visat pe regele suedez, care-mi arăta o mare prietenie, tocmai inspecta gărzile surâzând. În aceeași zi am primit de la PEN treisprezece mii de coroane suedeze! Vizita lui Dalai Lama, la Stockholm. Mare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ne odihnim alături de el. Deodată, am văzut că trăsăturile feței lui s-au schimbat. M-am apropiat de el și am remarcat că era mort; semăna cu un înger de ghips. Era exact ca la ceremonia funerară. M-am trezit țipând - am plâns o cascadă de lacrimi. Am vorbit cu tine la telefon. În sfârșit! Mă simt mai bine. Presiunea angoasei care mă amenință cu explodarea pieptului a dispărut acum ca prin minune. Dacă ai ști cât te iubesc. Dacă ai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și confortabil, cu număr mic. Simțind mâna străină pe hățuri, calul, deși blând ca o oaie, s-a speriat și a luat-o la goană spre centrul comunei unde, mai, mai să se urce pe Dacia inginerului de la ferma viticolă. Țipând, am dat drumul la hățuri. Cei care m-au văzut de pe terasa restaurantului din comună se distrau de așa spectacol oferit gratuit. Am sărit din șareta pe care am abandonat-o în centrul comunei și m-am întors speriată în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Topor tâmplarul, vecin cu secretarul, stătea la poartă de vorbă cu alți doi săteni. Când m-au văzut, au tăcut cu toții. Tovarășul Mândrică, ieși, te rog, până la poartă, am strigat, în timp ce câinele răgușit și slab lătra isteric, așa cum aveam să țip și eu peste câteva momente. Să-ți fie rușine, mincinosule! am strigat din poartă, când l-am văzut ieșind. De ce ai mințit și nu mi-ai spus pentru ce ai nevoie de semnătura mea pe tabelul cu meseriașii? De ce pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era fierbinte. Cred că ai temperatură mare. Între timp, în cameră se făcuse cald și apa din rola sobei scotea aburi. Hai să te speli, i-am spus. Am încercat să-i scot șosetele murdare din picioare. A început să țipe: Nu trage, mamă! Când am privit mai bine la piciorul drept, șoseta era lipită de piele. Ce-ai pățit, te-ai fript? Am vrut să-mi fac niște ouă și am scăpat uleiul încins pe picior, acum trei zile. De
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rase și noduroase, microcefali cu geci soioase, băieți scuipând ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai deocheată. "Nu pot fi atât de curvă cum aș vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am părăsit aglomerația sordidă, de mahala, nepotrivită cu locurile gospodărite cu migală, de cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada curată, proaspătă, a coastelor obcinilor, să contemplu perfecțiunea dantelei albe cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
puțin politicos, am reușit să-l fac să se supere el pe mine: "Măi omule, mi-a spus el indignat, dacă era borcanul pe jumătate gol, cine să-l umple? Să-l las gol?". Și, protestând, m-a părăsit, nemulțumit, țipând că eu nu mă pricep. "Ce, era să-l las gol?" " La urma urmei, mi-am spus, omul are o spaimă ancestrală de gol, de vid...". Și, în fond, vinovatul eram eu. Ce vină avea Vasile? Doar am fost avertizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a fost distrusă, a doua zi a fost găsită în aceeași stare ca înainte de a fi distrusă. Că în noaptea de Înviere, când bat clopotele bisericii din cartier, Casa roșie se umple de lilieci și alte făpturi de noapte, care țipă și fac tărăboi, într-o sărbătoare a lor. Se mai spune că, uneori, la fereastră, se vede o hârcă, un craniu, din orbitele căruia iese o lumină verde. Când treci pe lângă Casa din Strada Casei, îți vine să-ți faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în seara aceea, era mai beat decât alteori; disperat, plângea cu lacrimi patetice și, bucuros că i-am dat banii necesari, s-a prosternat la picioarele mele, rugându-mă "să-l iert". Aproape în convulsii, lovindu-și fruntea de podea, țipând la mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit, dându-i suplimentar niște votcă. Mi-a mărturisit, cinstit, când s-a liniștit, cum mi-a furat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cum știe babornița care și-a ucis trei bărbați "personali", unul . după altul... Și, când să ridic arma... vrajă, domnule, vrajă: a început să se strângă osul pe mine, și mușchiul, am intrat în mine... prefăcut în motan. Când să țip, am slobozit un mieunat jalnic. Am sărit afară, lăsând și baba vie, și safirul, care nici nu era al meu"... Nu știu ce neîncredere a citit în ochii mei, de a simțit nevoia să repete totul, cu un ton patetic, să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
beție, povestea cu o patimă specială teoria lui despre bun simț. Povestea despre mai multe întâmplări în care, fiind comandant de pluton de execuție pentru a lichida țărani și familiile rezistente la colectivizare, erau unii care tăceau, dar alții, nenorociții, țipau și înjurau. "Aceștia nu aveau nici un bun simț, așa cum spun făcea căpitanul -, erau și din ăștia, cu lipsă de bun simț, de trebuia mai întâi să-i pocnești cu patul puștii în cap, la dracu.... ce vrei, omu' nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obiceiul bunicii), ceasul a fost proiectat într-un salt mortal pe cărare, împrăștiindu-se rotițele, șuruburile, spărgându-se sticla și carcasa ieșindu-i din mașinărie, toate organele, cum se întâmplă în tragicele accidente rutiere, în zilele noastre... Nu am putut țipa; am rămas stupefiat; abia târziu am urlat disperat, cum urlă câinii la nenorociri... Am salvat doar cadranul, care fusese aruncat mai încolo de locul nenorocirii, într-o tufa de flori galbene, urâcioase. Am trăit atunci una din cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întâlnești cu urși care de obicei îți fură mâncarea de la pick-nick este iarăși banal pentru cunoscători, atât de banal încât ultima oară când am văzut acolo o scenă cu urși, o doamnă dădea cu geanta în cap unuia dintre ei, țipând ca din gură de șarpe: „Checul, dă-mi checul înapoi!”. Dar, mai ales, nimic nu e mai banal, pentru absolut toată lumea ca satele românești să aibă ulițe, ca șoselele să aibă niscai turme și căruțe, ca într-o gospodărie țărănească
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
printre ostrețele gardului. În timpul unui astfel de colocviu a trecut pe lângă ea o șătrăriță care a prins-o în brațe și a dat să fugă cu dânsa. Pe vremea aceea lăieții obișnuiau să fure copii. Fetița însă nu se lăsă, țipa și da din mâini, izbind-o atât de repede peste față pe țigancă încât aceasta a scăpat-o din brațe și a trebuit să dispară pe loc. Pentru mine, vecina noastră mică a constituit cel dintâi flirt. I-am și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a fost somat de doi soldați; el a avut o oarecare ezitare și nu s-a oprit pe loc, însă imediat a fost ciuruit de gloanțe. Mama a avut un șoc violent, care m-a speriat și am început să țip cât mă ținea gura. După ce mama și-a revenit și a prins putere m-a liniștit și am mers să vedem cine era bărbatul acela; mama era convinsă că era tata. Nu era el, însă teama mi s-a cuibărit
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
la pământ, emițând vaiete lente și sfâșietoare. Sacristanul și câteva femei prezente au alergat îndată pentru a-l ajuta. „Isuse, Marie! Don Alessà moare!“. Cu viteza fulgerului, vestea se răspândește în suburbia înconjurătoare. Lumea se adună în masă, plângând și țipând. Umple coridoarele, camerele, biserica... Toți vor să vadă, din curiozitate, unde și cum trăia parohul lor. Un preot din împrejurimi îi dă Ungerea bolnavilor. Când ajunge medicul nu poate face altceva decât să-i constate moartea deja petrecută, printr-o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ce se scria în România, eram invidios pe optzeciștii care continuau nestingheriți pe calea deschisă de noi, de grupul oniric și școala de la Târgoviște. Aș fi făcut orice să pot publica și eu în România. — Dă-o dracului de literatură! țipa criticul literar și estetul subțire în chilia lui din periferia marelui oraș german. Poporul moare de foame! I-a ajuns cuțitul la os. Avea dreptate. Dar era o dreptate a momentului. Mai trebuie să adaug că același popor se cam
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cinism. Megalomania îi blochează gândirea. Pe undeva semănă cu primul-ministru (care, sper, să fie totuși mai inteligent!): și unul, și celălalt au dificultăți de comunicare. Ori se scuza în felul ăsta! Nu știu... Nu există numai cultura pe lumea asta! țipă Pastenague. Ba chiar se poate spune că planul cultural devine minor când intră în joc factori sociali și de politică externă. Aceasta din urmă, după ’89, a devenit prioritară. În fond, ce-i reproșezi lui Adrian Năstase? Că are o
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
toamna anului 1956, când Uniunea Sovietică a reprimat în sânge Revoluția maghiară, iar NATO nu s-a gândit o clipă să pună în mișcare măcar șenila unui tanc. (În schimb, posturile de radio, în frunte cu mult ascultata „Europa Liberă”, țipau ca din gură de șarpe, că ți se rupea inima! Atunci am început să devin antiamerican. Taică-meu îi așteptase pe americani cu sufletul la gură până în 1954, când a fost închis. Țin minte că uneori, seara, când reușea să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]