KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...303 304 305 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

jupâneasa nenorocită. Pun la cale eliberarea prin silă a lui Jder. Bogdan se duce în recunoaștere la Suceava la o zi mare, și se întâlnește cu Voevodul. Acolo-i cere liberarea lui Jder, între altele, și n-o poate dobândi. Acuma e ceva mai grabnic de făcut; trebue să plece la hotar, în Pocuția. Pleacă la hotar Bogdan cu bătrânul; dar înainte pune la cale cu feciorul lui Jder și cu tovarășul lui cel bețiv, eliberarea bătrânului Jder. Bogdan încredințează bețivului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
oșteni, dus la Suceava, unde Jder vrea să-l omoare, dar îl cere Bogdan Și cei trei tovarăși pleacă după Leși; după multe peripeții găsesc pe fete. Tânărul Jder moare și cea care l-a chinuit (și l-a iubit) acuma cade pe trupul lui... iar primăvara (în anotimpul când cea ce-l iubea în taină l-a chemat la munte), Bogdan înțelege că e iubit, cu o iubire întru care nu mai nădăjduia. Un nobil ungur și suita lui cari

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Descrieri din munții Mazurilor) În munte, (pe Bistrița poate, lângă Moara dracului), Jder se luptă cu Ungurul. Jder rănit, când se aude venind ajutorul ungurului. Bucuros, magnatul rânjește. Jder însă rănit fiind îl zdrobește. Apoi ucide și pe acea care acuma înțelege că l-a iubit... Ca să nu fie greutate tovarășilor, și ca să nu cadă în mânile dușmanilor, cere să fie dat pe apă, alături de fată... După împrejurările morții Jderului celui tânăr, el se duce îndată (e primăvară), la casa bătrânului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
tovarășilor, și ca să nu cadă în mânile dușmanilor, cere să fie dat pe apă, alături de fată... După împrejurările morții Jderului celui tânăr, el se duce îndată (e primăvară), la casa bătrânului Jder, unde-l chemase iubita lui (căci înțelesese că acuma are și el pe cineva care-l iubește); dar când ajunge, fata e măritată. E un fel de călugăriță spășită, dar are pe dracu-n ea totuși. Dă a înțelege lui Bogdan dragostea ei, că va să i se dee

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
tinereții lui, fără nădejde... Pe urmă devine aspru și mustrător cu femeile și are o imensă părere de rău ca pentru un lucru pierdut pentru totdeauna când află că totuși... o femee l-a iubit... Dacă știa mai devreme... Așa acuma și cea din urmă nădejde e pierdută... La urmă, un muzicant orb cântă cântece de vitejie și de dragoste la hotarul țării după lupte, biruinți și dobânzi... Bogdan e trist tovarășul lui robit de dragoste... Al treilea, calul are o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
odată... (Cu asta se începe?) Moartea lui Ștefan Vodă O vânătoare de vidre iarna O întâlnire a lui Bogdan cu cea care l-a iubit în ținutul Sucevii... idilă... Ea îl chiamă să vadă primăvara livezile de la poalele munților căci acuma e iarnă și trist, când se-ntorc războinicii din Pocuția... Soli de la tătari de la Unguri în strălucirea curții lui Ștefan-Vodă La Sânziene, la curtea lui Ștefan-Vodă vin jongleuri italieni și fac comedii înaintea lui. El e în momente bune și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și-și face giumbușlucurile lui... Sf. Ion cel Nou, care pentru faptele vieții lui a dobândit "cununa cea neveștezită" L-au zdrobit crâncen cu toegele în "Cetatea Albă" Așezat în raclă și-n sicriu de lemn de chiparos, se odihnește acuma în sf. biserică a Mirăuților lângă curtea domnească sicriu de lemn de chiparos, ferecat cu argint suflat cu aur având în ferecătură înfățișate 12 icoane cu chinurile mucenicului în relief, legate între ele prin țesături de filigran. În ziua de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
urmă, din răni și chinuri) Mai întăiu și mai întăiu: Cap. I tânăra nevastă a lui Simion naște un băiat asistată de soacră și cumnată etc. Obiceiuri la naștere. Manole Păr-Negru e mare comis. Simion comis la Timiș. Toma Priceputu. Acuma vreau să vă spun că într-o zi una alta iasta ceea, mă întâlnesc cu comisul Manole Păr Negru. Trebuie să știți domniile voastre una alta asta ceea că eu îs în mare prietinie cu comisul Manole una alta asta ceea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
rânduiala noastră. Stratonic dormea în odaia vlădicăi dela Salonic și a pipăit picioarele episcopului în așternut, numărându-le. A numărat până la patru. Atunci, înfricoșându-se, a strigat pe fereastră: "Săriți, creștinilor, vlădicăi nostru i-a mai crescut două picioare și acuma are patru cași asinii domniilor voastre!" Meșterul vorbește despre un om rău care a murit. "Sunt încredințat că diavolul l-a și fiert în caldare și l-a mâncat. Ba nu, asta nu se poate, căci era așa de rău și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
putere; eu am băut patruzeci și nu mă pot ține pe picioare. I. Armia lui Mahomet II năboiește ca o apă întăi asupra Țării de Jos, după aceea în sus spre Moldova. II. Ștefan Meșter și Jderul cel mezin, căruia acuma îi spune Onu Păr-Negru, fac parte din detașamentele de recunoaștere în calea Ismailitenilor și se leagă cu cercetași munteni, dela care află știri despre Turci. (Întăi s-au luptat, apoi s-au iertat și au stat la sfat subt poală

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
săi apărători, partidele așa zise de ordine. 23 Dechemvrie. La Karlsbad vine lume de pretutindeni, din toate continentele, în număr impresionant. Înainte de războiu, numărul anual al vizitatorilor se urcase până la 80.000, cum arată o diagramă de pe una din colonade. Acuma cifra se suie din nou, la 70.000 deocamdată și va ajunge ori va întrece numărul de dinainte de catastrofă, cum se și cuvine într-o epocă de recorduri. Probabil că acest record stațiunea deja îl deține. Toți acești oameni cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
G. M. Vlădescu, scriitor român, după ce mi-a adresat o scrisoare deschisă de mustrare pentru felul cum sunt conduse lucrările Consiliului Casei Scriitorilor, îmi mai trimite și o scrisoare-circulară particulară în care își arată punctul său de vedere încă o dată. Acuma d-sa crede că legea Casei Scriitorilor creiază scriitorilor "un drept", că deci scriitorii ar trebui să primească această pensie de drept, pe lângă altă pensie de drept ce ar avea. Legea, însă, prevede lămurit că asistența ce se acordă scriitorilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
bine, să intervie la d. T., și a observat că relațiile între el și d. C. s-au răcit. Înainte vreme, în gazetăria de ieri, oamenii politici cultivau pe un gazetar și-i arătau bunăvoință, căci se temeau de el. Acuma lucrurile s-au schimbat. P.S. O. Han mi-a vorbit și de Arcul de triumf. De asemenea despre d. Bucuța, care zicea Han are înfățișare de alcoolic, deși nu bea; însă mânâncă teribil. Iar înfățișarea o are din pricină că tatăl său

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
țapului. Baba a râs și a cerut să vorbească cu țapul și să-l întrebe. I s-a îngăduit; a întrebat pe țap și țapul se pare că a dat răspuns. Țapul meu spune, a dat lămurire baba, că fiind acuma funcționar nu mai are nevoie să mai facă vreo ispravă. Ieri la Senat, s-au împărțit senatorilor, spre complectare, niște fișe. Notele explicative aveau în total patru greșeli de gramatică și ortografie, ceeace e destul de mult pentru un înalt senat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Au lipsit Lepădatu și d. Al. Brătescu-Voinești. Lepădatu lipsește destul de des dela ședințele Senatului. Brătescu încaltea nu mai vine de loc; nu-l interesează nimic; n-are nici o preocupare; din când în când spune câte o anecdotă. [FRAGMENT RĂTĂCIT] 1940?* Acuma jumătate de secol, Crăciunul la orașe se petrecea cași la țară: era adică o sărbătoare creștinească de hodină și mâncare. Nu se importase încă "pomul"; copiii umblau numai cu "steaua" și cu "Irozii"; Țiganii cu colindele; cele trei zile sfinte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
albe, curate și pline de mireasma credinții. Cântecele de stea aveau în ele ceva înflorit și vesel, colindele se ridicau, sara, spre stele ca suspine telurice. Veselia cea mare a tineretului era concentrată asupra serbării sfântului Vasile ajunul anului-nou. Ș-acuma la sate, e acelaș spectacol; orașele au început a se diferenția. Îndată ce asfințește soarele, prind a umbla cu uratul copiii. După ce se face noapte, pornesc flăcăii, cu mare spectacol de clopot, buhai, dobe, fluier și căpitenia urătorilor rostește orația consacrată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
nupot de loc so dus catinca la fratele lu domnu serjentu Onofrei davenit și mia scris, Dragă Costică semi trimeț res puns că eu temera deoi pute trimeti alta că eu tare mam bu curat când mea vinit scrisoare dar acuma mai tare mame bolnăvit dragă Costică mai uitat de nu mai trimet scrisoare mai adăți aminte și de mine Costică trimete ești sanatos de nu mai trimeț sau ești bolnav PARTEA a V-a (1944-1956) IANOȘ NĂZDRĂVAN ȘI OAMENI VECHI

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Academiei Stalin, Kalinin, Molotov și alții; s-a cântat simfonia "1812" de Ceaikovski. La ora 7, banchet la Hotel "Moscova". Am cunoscut un gazetar cu numele Ilie Constandinovschi, care a făcut liceul la Ismail, universitatea la București, gazetăria la "Adevărul". Acuma e gazetar la Moscova; scrie la "Isvestia". * La hotel "Moscova", ora 7, banchet al Academiei. Trei săli mari sunt puse la dispoziția tuturor participanților. Masă îmbielșugată, bună-voie și prietinie. Academicieni din toate părțile Uniunii, Europei, Americii. Am cunoscut un academician

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
pentru ultraj. Mi-a dat cinci lei. Domnule director, fie-vă milă! strigă bătrânul. De trei ani umblu cu această nevoie. Am dat la serviciul de subsistență și la alte servicii bani buni și nu mi s-a făcut nimic. Acuma sunt însfârșit satisfăcut și am vrut să-mi arăt recunoștința; am dat tot ce am avut la sufletul meu. Ași da bucuros mai mult, domnule director, dar n-am. Nu vă supărați! Vă rog cu lacrimi, nu vă supărați! [BUCUREȘTI

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
prin zăgăzuirea apei și stabilirea unor turbine electrice care pompează apa și o trimit după nevoie. În Uniunea Sovietică, uzinele mici sătești sunt împrăștiate în foarte multe colhozuri transformând viața și înlesnind-o. Unde era altădată întuneric și muncă chinuită, acuma e lumină și bucuria muncii. În Fevruarie 1945, Stalin a iscălit decretul pentru dezvoltarea electricității la sate. Chiar din primul an s-au creat asemenea uzine, în stațiunile de mașini și tractoare și în fermele de stat. În unele regiuni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
uitat pe acei care m-au lovit mai mult din lenea de a mă răzbuna. Liniștea eroică în primejdie se datorează uneori lipsei de imaginație. Filosofule care judeci trecutul și proroocești viitorul, de ce nu observi ce se petrece în juru-ți acuma? Îți trebuie o ocă de înțelepciune ca să susții un dram de noroc. Mă urăsc unii confrați nu pentrucă le-am făcut rău ci pentrucă am avut succes. Mustră pe ai tăi, ca să se creadă că ești fără cusur. Făgăduiește în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
până la adâncime de un metru pământul. Pe aceea tristă și pustie înălțime, crește abundent pelinița amară și o buruiană cu o frunză roșie ca sângele între frunzișoarele obișnuite verzi. În aceste locuri s-au mai înfruntat odinioară tătarii cu slavii. Acuma vechii asiatici amestecați cu populațiile localnice au apărat cu o strășnicie înfricoșată trista stepă a mamei Volga, în contra unei invazii moderne mult mai aspre și mult mai crude. După șase luni de lupte a unei bătălii care e, desigur, cea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
umblat pe Don cu parahodul spre Rostov pe-Don, ne-am întâlnit cu un moldovan care a trăit o vreme, până la 1940, pe la Iași ca slujbaș la căile ferate. Iar apoi s-a tras mai înlăuntru în U.R.S.S. și acuma se afla trăitor într-un sat de prin acele părți. Nevasta dintăi i-a murit și i-a rămas de la ea un copil o fată care e acuma mare. S-a însurat de-al doilea cu o femeie din partea locului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ferate. Iar apoi s-a tras mai înlăuntru în U.R.S.S. și acuma se afla trăitor într-un sat de prin acele părți. Nevasta dintăi i-a murit și i-a rămas de la ea un copil o fată care e acuma mare. S-a însurat de-al doilea cu o femeie din partea locului și trăiește bine. El, nevasta și fata câștigă bine (800+800+800) și au casă, vacă și grădină. S-a întâlnit prin aceste părți de lume cu niște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cu foarte puțină vegetație. Abia în vremea din urmă s-au început plantații sistematice, se amenajează câmpii de culturi irigate; canaluri aduc apa în văi largi fertilizând solul. Din Tbilisi, drumul ne duce sâmbătă spre Gori. Tot ce se lucrează acuma pentru îmbunătățirea agriculturii, constituie o sforțare vrednică de admirație. Țara e săracă; munca și îndârjirea omului o îmbogățesc și o împodobesc necontenit. Dărâmarea munților trebuie oprită. Plantațiile începute tind să cucerească golurile. Caucazul a fost pustiit de feudalitatea trecută, de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]