13,375 matches
-
Discutăm. Dar acum că Hezbollahul deține controlul asupra celei mai mari părți a țării, el are mai puțină nevoie de mine. E bine că nu toți creștinii se află în aceeași tabără. Sunt de acord. Asta ne pune viitorul la adăpost. Tot ce le cer este să nu se omoare între ei. Divizarea înseamnă slăbiciune. Dar în legătură cu statutul personalului, ce credeți? Nu m-am opus niciodată căsătoriei civile. E un lucru indispensabil dacă vrei un stat laic. Dar n-am insistat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Shemona, localitate stoică și plină de veselie, aflată în primele linii ale conflictului din vara trecută, echipa municipală ne proiectează pe un ecran cinematografic, într-o atmosferă de reculegere, un Power Point sonorizat (pompieri, pereți găuriți de proiectile, coborâri în adăposturi, ambulanțe). Șapte sute de katiușe au căzut peste acest municipiu de douăzeci și patru de mii de locuitori din care mulți au trebuit să fie evacuați. Au fost atinse sute de apartamente și mai multe școli. Nu cerem nimic, suntem mândri că ne-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
indignarea unor martori consternați. Imaginile se suprapun. Îl revăd pe episcopul greco-catolic de la Tyr care-mi prezenta pe laptopul său un scurt DVD artizanal cu imagini fixe și scurte, arătându-mi nu carcase de automobile și copii plângând intrând în adăposturi, ci clădiri dărâmate. Zeci de sicrie și acoperișuri de biserici dărâmate. Pierderi și distrugeri mult mai severe (rachetele teleghidate sunt mult mai eficace decât katiușele, niște fiare de călcat ceva mai mici, lansate la întâmplare) dar mult mai neprofesionist scoase
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
evocase o eventuală punere în libertate, au fost răpiți în mare viteză, legați, dezbrăcați în fața camerelor de luat vederi și duși, pentru mai multă siguranță în Israel. Închisoarea n-a mai fost reconstruită. Ruinele ei au devenit un fel de adăpost social gratuit. Represaliile și contrarepresaliile mai continuă și acum. Poți împărți cu alții proprieatea asupra Țării Sfinte, dar niciodată și proprietatea asupra unui Loc Sfânt". Locurile Sfinte creștine nu se află în coproprietate și constituie, în sine, un privilegiu. Evreii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
coloniștilor (60 000) în cele trei colonii-dormitor mai populate Maale Adoumim, Ariel și Goush Etzion s-ar elibera un spațiu suficient pentru crearea unui microstat. Asta ar însemna să se uite faptul că odată cu implantarea unui șirag de colonii la adăpostul zidului de securitate, Cisiordania este tăiată de-a binelea în două. Zidul îi separă pe palestinieni unii de alții, tot atât și chiar mai mult decât îi separă pe israelieni de palestinieni. În rezumat, în locul statului palestinian anunțat și dorit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de franciscani. Siriacii occidentali s-au ales doar cu o minusculă capelă undeva pe o străduță laterală. Abisinienii au fost nevoiți să se cațere pe acoperiș, expuși tuturor intemperiilor, în niște dependințe care la noi n-ar fi decât niște adăposturi pentru animale. Iar alături de acești credincioși cu alura mândră și chiar sfidătoare în zdrențele lor, la o azvârlitură de băț, copții din Egipt, abia un pic mai opulenți. Judecând după înrădăcinările în sol, primii convertiți la creștinism sunt ultimii de pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de mânia apelor și a cerului, de neliniștea înconjurătoare, începe a fi neastâmpărat. Parcă s-ar gândi la ceva, parcă ar vrea să ia o hotărâre; bea des
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iampol învălmășeală și lupte. Stăpânitorii de eri erau scoși din bârloguri, alungați pe uliți, împușcați și tăiați. Petliuriștii, inferiori în număr, au părăsit răpede câmpul de luptă. Bolșevicii au pus stăpânire pe oraș și au tras cu boi undeva la adăpost, supt un șopron, cele patru tunuri care le sprijineau acțiunea... Îndată au început, firește, a se face o nouă rânduială. O listă de trădători și suspecți a ieșit la iveală, cu execuțiile de rigoare. Perchezițiile și confiscările au început din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire. Când, într-o primăvară am ieșit la soare, și m-am așezat cu spatele într-o fierărie de scânduri, ascultând cântecul ciocanelor. Soare strălucit, adăpost de vânt, cer curat de primăvară. Aveam doi ani jumătate probabil. O scânteie, răzbătând prin crăpăturile șandramalei, m-a mușcat de după ceafă. M-am spăriat tresărind, am strigat; otavă!6 nu puteam pronunța pe r; noțiunea otrăvii nu era încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
II sunt construite în stil Rococo. Mobila, de asemeni. Afară de apartamentele lui Frederic Wilhelm IV, mobilate în stil empire. La întoarcere, pe la Przemysl, subt niște dealuri pe unde copiii pasc vite pe vreme de ploaie, un copil și-a ales adăpost într-un fel de scobitură de lutărie, și stă acolo meditând și fericit ca într-un palat al visurilor lui. Căci se vede că visează la adăpost de vreme rea. Copiii care râdeau și amenințau trenul; cei care pasc vitele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unde copiii pasc vite pe vreme de ploaie, un copil și-a ales adăpost într-un fel de scobitură de lutărie, și stă acolo meditând și fericit ca într-un palat al visurilor lui. Căci se vede că visează la adăpost de vreme rea. Copiii care râdeau și amenințau trenul; cei care pasc vitele pe toloacă ori se joacă: copilăria e aceiași pretutindeni. În gări copiii strigă băuturi răcoritoare: Voda Pivo, dar vremea pe-aici, după cât văd, e mai mult de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bune, frumoase și scumpe. Nevasta lui Dămian înțelege că, în familie, trebuie să menajeze pe jupâneasa Ilisafta și, în consecință, își menajează bună voința ei. Ionuț fuge dela Brăila cu ajutorul a două fete turcoaice, pe care le duce apoi în adăpost la o sfântă mănăstire. Acolo găsește o familie care se duce să așeze pe o fată la mănăstire. Fata ar vrea să rămâie în lume. Atunci Ionuț o fură cu voia ei și o duce plocon Jderoaiei. Familia reclamă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trimite răspuns lui Onu Păr-Negru și alcătuiesc o lovitură. Meșter se duce la Ștefan-Vodă. Onu Păr-Negru întâlnește un convoiu în care găsește o fată de cneaz purceasă la o mănăstire de călugărițe și o salvează. Țara în pradă mișcătoare spre adăposturi. Viață nesigură ca subt bătaie de vifore. După ce trece furtuna, iar se alcătuiesc satele pustiite... Toate șuvoaiele și viforele tale Peste mine au trecut... VI. Cum trăiesc Ilisafta și Marușca și cu Manoluță. Cum au fugit și ei și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trimisul lui Alah pe pământ domnul Domnilor Lumii stăpân al tidvelor omenești. Mai-marele Credincioșilor și Necredincioșilor. Regele Regilor Împărat al Răsăritului și Apusului Împărat plin de putere a șahhacilor Prinț și Domn al preafericitei constelații Voevod măreț Sigiliu al Biruinței Adăpost al tuturor noroadelor lumii Umbră a Puternicului împărțitor al tihnei pe pământ. "Făgăduința a Tot Puternicului e Adevărul" La Stambul casele binecredincioșilor osmanlii erau roșii și galbene; Moscheile și monumentele publice, albe. Casele armenilor cenușii-deschis. Ale grecilor cenușii-închis. Ale Evreilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întrebuințează cuvintele scrise după rânduiala limbii și înțelegerii. Ei dau cuvântului scris altă semnificație decât dăm noi, oameni normali, vorbirii. Așa încât poezia lor ajunge, osificându-se în simboluri, să devie un fel de rebus. Exigența minimului de libertate hrană, sănătate, adăpost, îmbrăcăminte, sexualitate și paternitate trebuie să treacă înaintea oricărei alte exigență. Acest minimum e indispensabil pentru supraviețuirea biologică, adică pentru a putea lăsa urmași. Lucrurile pe care le-am enumerat pot fi deci considerate drept necesare; după ele ce vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
R.P.R. stabilește deasemeni legături cu academiile iugoslave și pregătește pe anul viitor cercetarea de cătră un grup de filologi și istorici a regiunii unde s-a format limba română, în timpul marilor invazii, când păstorii se puneau cu turmele lor la adăpost dincolo de Dunăre sub protecția cetăților și legiunilor romano-bizantine. Filologii și istoricii sârbi și bulgari vor da desigur sprijinul lor pentru dezlegarea acestei probleme de mult propusă și încă nerezolvată deplin. 1. Considerații istorico-filologice asupra trecutului popoarelor noastre, Români și Bulgari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
popoarele noastre s-au format în aceiași regiune și au conviețuit probabil strâns. Împrejurări pe care le vedem repetându-se și subt ochii noștri le-au silit cândva să se desfacă, (invazii, mutări de neamuri întregi) ca să-și puie la adăpost ființa. 4. Soarta noastră a fost comună și după ce alte neamuri ale Europii, lămurindu-și ființa, s-au așezat și și-au făcut evoluția, contribuind la civilizația continentului. Noi am avut o soartă vitregă; am rămas până în veacul XIX subt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
larg, comod, luminos. Foaierul cel mare se deschide pe o terasă deasupra mării. În pădurea veche de la poalele munților Caucazului, diversă, cuprinzând multe specii, legate cu ghirlănzi de liane, cresc acum și varietăți străine, iernile fiind aici destul de blânde, la adăpostul stâncăriilor enorme care urcă la peste 5000 m. Toate plantele subtropicale le-am cercetat în grădina botanică bine întreținută (15 Ha.). Am văzut o sequoia gigantea americană; pini de Himalaia și toate speciile de palmieri. Unii arbori străini progresează; alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de aici de călugării de demult și au găsit în Oltenia un climat potrivit și un pământ mai prielnic. Poarta aceasta a Mării Negre deasupra căreia se înalță râpi abrupte a devenit o grădină încântată; toate grădinile se dezvoltă bine la adăpostul zidului de curenți; iarna e domoală și plantele subtropicale înfloresc. Eucaliptul în care silvicultorii își puneau nădejdea, a suferit până la distrugere din pricina gerurilor excepționale din ultimii ani. Acum s-au creat parcuri experimentale pentru diverse soiuri, spre a alege pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
muntelui deasupra râpei. Pe-alocuri, brazi bătrâni foarte înalți (60 m.) tinzând din râpă spre lumina de sus. Pretutindeni în lungul șoselei care duce sus, spre Vathara, am recunoscut lucrarea iernii trecute. Viscolituri mari (8 m.) au dărâmat case de adăpost, și clădiri ușoare pentru popasul drumeților. Stâlpii de beton pentru lampioane au fost răsuciți, dărâmați unii; s-au prăvălit stâncării, s-au surpat margini de șosea. Întâlnesc lucrători care repară șoseaua, bărbați, femei, fete. Unii blonzi ruși; alții bruni: aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nouă clădite în anii din urmă deosebim teatrul abhazian în stilul vechi al Abhaziei, care amintește arhitectura religioasă. În regiunea cam umedă casele se construiesc pe piloți sau stâlpi de piatră. Dedesubtul corpului clădirii ori e gol ori servește de adăpost cioveelor gospodăriei. Pe-alocuri se găsesc închise magazii. Casa unde am petrecut după-amiaza era destul de frumos și cuprinzător construită însă interiorul era fără podoabe. Bărbații abhazieni mai frumoși decât femeile: nalți, subțiri, cu fruntea naltă, nasul lung și adus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și gospodari mingrelieni. Imediat în apropierea mării, în fundul golfului unde e portul și în mijlocul orașului, se ridică un munte, care a fost prefăcut cu ajutorul voluntar al orășenilor într-o frumoasă grădină publică cu esplanade, trepte în toate sensurile, clădiri de adăpost, ronduri pentru automobile. E o grădină înaltă de unde se vede orașul în toate părțile, marea spre vest și treptele imense ale Caucazului spre răsărit. Minunat loc, minunat și încântător oraș. Cătră sfârșitul veacului XIX, s-a ridicat un scriitor național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dă iarăși vestire cerului și pământului. Astă iarnă, ca și în alte dăți, gospodărioara schitului a suferit atacul câtorva lupi flămânzi. În țarcul de răzlogi nu se afla decât măgărușul. Oile fuseseră încuiate. Cei doi dulăi puși ei într-un adăpost, căci lupul are obicei să fure câni în lipsa oilor. Doi dintre lupi, care erau mai sprinteni și s-au socotit mai vrednici, au sărit peste împrejmuirea de răzlogi. Măgarul i-a simțit și s-a așezat într-un punct strategic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]