7,668 matches
-
romantice, realiste, naturaliste. Termenul de „nuvelă” vine din frantuzescul „nouvelle" și Înseamnă „noutate”. Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este creatorul nuvelei psihologice din literatura română. Autorul se dovedește un fin psiholog, un creator de tipologii, un adept al principiilor morale clasice: sinceritatea, demnitatea, buna-credință, franchețea, cinstea, iubirea de adevar. Întreaga creație a lui Ioann Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuință și Întelepciune, pentru fericire, prin iubirea de oameni și păstrarea măsurii În toate, iar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
propus să reprezinte prin Ion al Glanetașului, pasiunea organică a țăranului român pentru pământul unde s-a născut, unde trăiește și moare și constituie negreșit un criteriu de valoare a omului satului. „Ion” este un roman realist de observație socială... Adept al construcției sferice, autorul surprinde o imagine de Început, realizează construcția epică, iar la finalul romanului cititorul se reîntâlnește cu imaginea inițială. Drumul care duce spre Pripas este În același timp drumul de la realitatea vieții, la ficțiunea operei artistice; aceeași
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este Întotdeauna tradiționalist și Întotdeauna modernist.” De mare actualitate este și aprecierea potrivit căreia spiritul critic trebuie și el supus unei analize obiective. În aprecierea valorilor „trebuie să vedem nu mutabilitatea valorilor (criticul Îl are În vedere pe Eugen Lovinescu, adeptul teoriei „mutației valorilor estetice”) ci eroarea critică. Sensibilitatea nouă particulară, deci antiestetică a unei generații sau gustul Îndoielnic al unui critic pot valorifica greșit o operă după notele diferențiale și independent de sinteza acestora În creație.”( 4) Aprecierile sunt de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ar fi lenea lui Nica, fără să-și propună să le corecteze. I.L.Caragiale satirizează În comedii moravuri grave ale societății, falsificarea alegerilor politice, sau tare morale esențiale ale protagoniștilor politici (demagogia, santajul, prostia, ipocrizia), cu intenția indreptarii lor, fiind adeptul cugetării clasice: „ridendo castigat mores" (râsul Îndreaptă moravurile). Caragiale a exprimat aceasta conceptie, fiind convins ca „nimic nu arde pe ticaloși mai mult ca râsul”. Principalele surse ale comicului În comedia „O scrisoare pierduta” de I. L. Caragiale sunt: Comicul de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
actul I, scena 7). Comicul de intenție este o modalitate prin care autorul Își ilustrează atitudinea față de personaje și de situațiile În care acestea acționeaza. Pornind de la propria afirmație, aceea că „nimic nu arde pe ticaloși mai mult ca râsul”, adept al preceptului clasic "ridendo castigat mores" (râsul Îndreaptă moravurile), Caragiale Își iubește cu patimă personajele, Îi este dragă lumea aceasta degradată, care-i dă posibilitatea să ridiculizeze, să satirizeze, punând În situații absurde, grotești uneori, oamenii acestei societăți corupte, meschine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
forme” și asumă amenajarea unui „spațiu de libertate” în fața instituțiilor statului (Barbu, 1995, p. 14), prin contestarea împrumutului extern ori, în cel mai bun caz, prin admiterea introducerii selective, cu discernământ, a formelor (instituțiilor și principiilor) străine; în același timp, adepții acestei reprezentări consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxie etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
valori pentru a satisface așteptările maselor” (apud So, 1990, p. 32). Să examinăm mai îndeaproape trăsăturile individualizatoare ale teoriiilor modernizării, trăsături care ne permit să vorbim despre o paradigmă, un mod de gândire larg împărășit de cei care devin, astfel, adepții acestei „teorii” și care sunt, totodată, „optimiștii” modernizării, adică cei ce cred că modernizare înseamnă putere implicită de a induce dezvoltare. Prezumțiile teoriilor modernizării Alvin J. So a sistematizat trăsăturile teoriei modernizării, ca paradigmă de gândire, individualizând-o, astfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
forțelor de producție” (So, 1990, p 94); apariția teoriei dependenței și a schimbului inegal: A.G. Frank - primul pas pe care-l face Frank este acela al unei severe critici la adresa Școlii și teoriilor modernizării. Întrucât teoriile și categoriile promovate de adepții acestei Școli sunt „elaborate pe baza experienței europene și americane”, aceste „categorii și teorii occidentale” „nu pot ghida gândirea noastră spre înțelegerea problemelor lumii a treia” (So, 1990). Teoriile modernizării explică subdezvoltarea lumii a treia prin raportare la factori interni
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
locuitori), deci nu reprezintă o unitate adecvată pentru aplicarea politicii regionale. Ideea creării regiunilor de dezvoltare este și în prezent obiect de controversă politică și științifică, susținătorii și criticii folosind argumente dintre cele mai diverse. Susținătorii regiunilor sunt, în principiu, adepți ai descentralizării administrative, considerând că „actuala împărțire a teritoriului în 42 de județe nu numai că nu răspunde criteriilor de eficiență necesare, ci în același timp, nu încurajează nici existența unui raport de nesubordonare între autoritațile centrale și cele locale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de noroc a individului vor fi orientați spre măsuri de tip caritabil care să compenseze „deficitul de șansă”, în timp ce persoanele care cred că sărăcia e produsă de structura socială vor dori ca săracii să aibă acces ușor la beneficii generoase. Adepții ultimei explicații consideră ca fiind legitime o varietate mai mare de politici pentru combaterea sărăciei, incluzând nu numai susținerea veniturilor, ci și măsuri care să ducă la îmbunătățirea capitalului uman al celor săraci, cum ar fi politicile educaționale sau garantarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
funcționa conform așteptărilor (Esping-Andersen, 1999). Alții au văzut motivele dificultăților de funcționare chiar în obiectivele statului bunăstării, asemenea traiectoriei unui bumerang (Alber, 1988). În contextul căderii regimurilor comuniste, cele care susțineau prin puterea exemplului adecvabilitatea abordării sociale în funcționarea economiei, adepții liberalismului și ai supremației pieței au avut mai puține motive să se justifice pentru „eșecurile pieței”, astfel încât, așa cum observa Mishra, „nu este surprinzător că, în multe țări, au fost acceptate niveluri tot mai ridicate ale insecurității, sărăciei și inegalității, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Iași. Evenimentele s-au precipitat în urma afluirii trupelor române și germane în Iași, respectiv a bombardamentelor executate de către aviația sovietică. Un prim atac aerian asupra orașului a avut loc la 24 iunie 1941, iar la scurt timp ofițerii, legionarii și adepții lui A. C. Cuza au lansat zvonuri potrivit cărora populația evreiască ar reprezenta coloana a V-a sovietică. În ziua următoare, au apărut și primele semne prevestitoare ale furtunii ce avea să se abată asupra evreilor din Iași. Pentru a putea
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
sta în ghetou. 8. Creștinii care au soți sau soții evrei, îi pot urma atât în ghetou cât și la locul unde vor fi colonizați. 9. Se va interveni prin Guvernământul Transnistriei la Legația Turcă pentru a da relațiuni dacă adepții sectei Caraimilor sunt sau nu evrei de categoria acelor care se evacuează. 10. Toți copiii părăsiți de mamele lor evreice, se vor preda comitetului evreiesc. 11. Copiii minori sub 10 ani, vor rămâne cu mamele lor creștine în cazul când
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
odată cu regimul sovietic. 5 trimiși de Direcțiunea Generală a Poliției. 14 trecuți la religia catolică în anul 1942. Nu s'a putut găsi și aduce dovezi concludente că ar fi fost comuniști; este însă în afară de orice îndoială că toți erau adepți înfocați ai ideologiei comuniste. III. În ceeace privește deportările ce urmează a se mai face, chestiunea este în studiul Comisiunei care a fost instituită de Guvernământ pentru a tria restul de evrei cari au rămas în Basarabia și cari urmează
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Își făcuse apariția pentru prima dată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, prin persoana lui Mihail Katz, un emigrant evreu din Rusia. Cunoscut mai apoi sub numele Constantin Dobrogeanu-Gherea, acesta a devenit teoreticianul partidului, fără a avea, însă, prea mulți adepți. Internaționalismul marxismului sovietic nu prindea la românii naționaliști, care se temeau de Rusia. După spusele lui J.F. Brown, "e puțin probabil ca Partidul Comunist Român să fi avut vreodată mai mult de o mie de membri"181. Victoria sovieticilor de la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și Miron ConstantinescuError! Bookmark not defined., dintre care majoritatea petrecuseră cea mai mare parte a războiului în închisori din România. Deși ambele grupări comuniste sprijineau linia politică sovietică, Kremlinul prefera să trateze cu gruparea "Moscovei"183. Prin urmare, Gheorghiu-Dej și adepții lui din partidul "de baștină" și-au acceptat rolul, au executat ordinele sovietice, dar nu s-au abătut niciodată de la credința naționalistă că Partidul Comunist Român trebuie să fie un partid independent 184. Avînd un singur portofoliu în cadrul noului guvern
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
le-au cerut social democraților să li se alăture pentru o listă comună de candidați. Petrescu a refuzat, după care a urmat o luptă pentru putere. Aripa procomunistă a partidului a cîștigat și Petrescu s-a retras din convenție, cu adepții săi socialiști. Mai erau apoi vechile partide de "opoziție loială", cel Național-Țărănist și Național-Liberal. Toate partidele de opoziție nu veneau decît cu programe negative. Nu aveau nici o platformă pozitivă și în rapoartele Serviciului de Informații se preciza că partidele nu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și ministru de Externe, Tătărescu avea o anumită independență. În luna mai, acesta criticase metodele represive ale Poliției și sugerase necesitatea unor împrumuturi străine pentru dezvoltarea industriei României. Comuniștii din Cabinet au ripostat și i-au acuzat pe Tătărescu și adepții săi de adoptarea unei politici de discriminare a ungurilor. De multe ori, Tătărescu vorbea deschis cu reprezentanții Legației Americane. În septembrie, acesta îi spunea lui Roy Melbourne că dacă el însuși sau colegii săi ar "devia" de la politica sovietică, "ar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
este absolut neutră și considera prematură formarea unui guvern în exil. Pînă la sfîrșitul anului, Departamentul a păstrat niște relații limitate cu regele, prin intermediul secretarului său, dl Ioanițiu. Oficialitățile americane erau de părere că, deși regele se bucurase de mulți adepți, popularitatea sa avea să scadă cu timpul și dacă și-ar fi cîștigat independența, poporul român s-ar fi putut să nu mai dorească restabilirea monarhiei Hohenzolern-Sigmaringen492. Cît despre exilați, Departamentul avea rețineri. Ei reprezentau vechiul regim și ofereau prea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ONU, Administrația americană nu vedea de ce i-ar coopta și pe aliații Moscovei. Încă din 1950, SUA și Uniunea Sovietică se opuseseră includerii de noi state, prin dreptul de veto al Consiliului de Securitate. Însă "noua direcție" sovietică își cîștigase adepți; pînă și aliații occidentali ai Americii erau de părere că cele două superputeri ar trebui să le primească în ONU pe cele aproape 20 de națiuni ale căror cereri de aderare fuseseră respinse în mai multe rînduri. Sub presiunea Moscovei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a depăși acest impas, Dag Hammarskjold a cerut un compromis din partea Canadei. Spre stupoarea Washingtonului, pe lista de la Ottawa figurau 18 state, printre care și Republica Populară Mongolă 840. În scurt timp, această listă și-a cîștigat o mulțime de adepți și, pe 1 decembrie, Comitetul Politic Special al Națiunilor Unite i-a cerut Consiliului de Securitate să accepte toți cei 18 candidați 841. Pe 8 decembrie, Adunarea Generală a votat cu 52 de voturi în favoarea acestei recomandări, două împotrivă și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Beijingul concura cu Moscova pentru supremația asupra lumii comuniste încă de la conferința de la Beijing. Cel de-al XX-lea Congres al Partidului, din 1956, s-a dovedit a fi un atac împotriva lui Mao, care era un stalinist și un adept al cultului personalității. Și satelitul Sputnik a contribuit la conflictul chino-sovietic. Această realizare le-a dat sovieticilor încredere în ei înșiși și i-a încurajat să conceapă un program de coexistență pașnică. Pentru Mao, satelitul Sputnik era o dovadă a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
era înlocuit cu un Prezidiu Permanent, care avea să fie ulterior numit Birou Permanent și se adăuga un Comitet Executiv, ca organ intermediar între acest nou eșalon și Comitetul Central. Această reorganizare i-a permis lui Ceaușescu să-și plaseze adepții în noul Comitet Executiv. Gaston-Marin se afla printre cei care-și pierduseră puterea. Fiind învinuit de eșecurile din agricultură, fostul șef al Consiliului de Stat al Planificării a fost înlăturat și din cauza convingerilor sale proamericane și a identificării sale cu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
declara publicației " U.S. New and World Report" că "nu are nici un rost să construim poduri către Europa de Est... și să trecem cu vederea faptul că ei... îi sprijină pe dușmanii noștri din Vietnam." În februarie 1968, el le-a spus cîtorva adepți din Hillsboro, New Hampshire, că acești comuniști nu pot înțelege comerțul fără concesii. "Trebuie să ne folosim de această pîrghie colosală a comerțului pașnic... ca de un mijloc de liberalizare a politicii țărilor est-europene" 1250. În acest timp, comisia Ednei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
semnarea de curînd a unui acord cu România, în domeniul textilelor, și după trei săptămîni, Leonard Meeker, ambasadorul Americii la București, a solicitat Departamentului de Stat să acorde României "Clauza națiunii celei mai favorizate", pentru produsele sale1413. Kissinger era, totuși, adeptul politicii "temperate", fapt pentru care l-a și avertizat pe Meeker să nu facă promisiuni în ce privește acordarea "Clauzei" României 1414. Între timp, Bogdan continua să transmită mesaje către Beijing. Ambasadorul intenționa să se întoarcă la începutul lui februarie la București
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]