10,749 matches
-
și stupid în biografie. Viceversa - e dezastru. Mulți dintre creatorii frustrați ajung critici. Arta forează adânc în măruntaiele condiției umane. Arta poate fi o taină. Ca și cea a mântuirii. Caut în cărți pepite estetice. Scriitorii știu că a - ți admira colegii nici zeilor nu le - a fost la îndemână. Dante și Shakespeare au ajuns printre primii la stratul valpurgic al creației. Arta autentică are alonjă de vultur. Din păcate, o parte a artei contemporane nu prea duhnește a sublim. Poezia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fără mandat, alții - fără talent. Singura răzbunare admisă geniilor este creația. Frigiditatea este a științei. Pilonii artei nu pot fi decât incandescenți. Câte un petic de cer a furat fiecare artă. Marea artă trăiește din răni metafizice. În artă, dacă admiri, devii epigon. Originali sunt cei care au dezgustul foarte dezvoltat. În timp ce filosoful risipește puful păpădiei, scriitorul încearcă să recompună corola. Poeții contemporani își afișează creațiile prin metrouri. Deși cele mai duioase clipe și le petrece omul la W.C. Capodoperele se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori, dar nu să trăiești. Plăcerile se plătesc. Dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5 - 6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie de trup poate găzdui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
place mămăligă, spun ei, de ce să - i dau cozonac ? Unii se consideră disidenți pentru că dormeau la ședințele comuniste. Prin repetare, minciunile publice pot deveni obsesii. Mediocritatea suferă întotdeauna de mania persecuției. Infirmi cu adevărat sunt cei care nu știu să admire. Suntem mici când lingușim. Și când , mai ales, ne lăsăm lingușiți. Mentalitatea de slugă este mai umilitoare decât sărăcia. Lumea dezvoltată știe să fie indiferentă la necazurile celorlalți. Unii nu pot fără să citească. Sunt mai numeroși însă cei care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trăiești. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut. Plăcerile se plătesc dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5-6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie de trup poate găzdui un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ieșeanul pierdut în contemplarea frumoasei clădiri: Ai fost vreodată în casa asta? Uite că s-a întâmplat să n-am norocul ista. Pe mine m-a bagoslovit Dumnezeu cu o vizită aici și... Și ce? Știi ce am putut să admir într-un salonaș de la etaj? De unde să știu eu la ce fantasmă te vei fi închinat? M-am închinat în fața a două tablouri semnate de Corneliu Baba. Apoi acesta e curat noroc, vere. Și fiindcă veni vorba, știi ce anecdotă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apoi Academia Mihăileană, operă din 1835 a lui Mihail Sturza voievod, și în cele din urmă a Universității Vechi, înființată de Al.I. Cuza vodă în 1860 în clădirea ce adăpostește astăzi Filiala Academiei Române din Iași. Zidirea pe care o admirăm în acst moment a fost ridicată după planurile arhitectului vienez Luis Blanc și extinsă după proiectul arhitectului român Jean Pompilian. Când și-a deschis porțile, vere? -În anul 1897 după Hristos. După ce îl salutăm cu o adâncă plecăciune pe Mihail
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un vis în care aș intra iar Și nu aș mai ieși, Decât atunci când totul s-ar termina Cu final fericit sau trist, Cu aripi sau fără, Cu dispoziție sau ambiție, Cu ploaie sau soare. Aș sta puțin să vă admir și v-aș da sfaturi, Apoi respectos v-aș spune că am treabă, Și că nu vă pot primi pe toți în mintea mea. Aș asculta foșnetul frunzelor, Dintr-o seară tăcută de septembrie, Când cad fără milă și ne
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
să mă uit în sus în fața [ei], să zic: Doamnă, ai avea în mine un prea credincios servitor! m-ar fi făcut 228 {EminescuOpXV 229} fericit. Voiam să-i recomand pe mama ca [... ] Și pare că așa era. Cum va admira ea privirea blândă și liniștită a mamei! Am recomandat mamei să trimeată-n odaie la regi numai servitori frumoși, iar nu fețe imposibile. Era o balaioară a maicei, grăsulie și zveltă, pe care am trimis-o să servească. Am ieșit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
țuguiați și hotărâse să își ridice numai el, direct salariul însă asta va fi altă poveste! La o margine de lume Avea obiceiul “ ’’urât’’ și între orele 12-13 în pauza de masă, fugea cu Radu șoferul lui de pe autobasculantă, să admire plaja dintre ecluză și tabăra Năvodari și eventual să se scalde în mare. Mașina o ascundeau lângă dig, printre bălăriile care crescuseră cât ea de înalte nu cumva să o zărească cei de la secție deși niciodată nu a avut nimeni
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
încă fibrila ascuns rămânând țintuită locului fără să răsufle, intuind iar cum își udă dedesubturile de naylon; organismul îi preluă lent o senzație ascunsă prin firmituri de repulsie care se mistuiau îndepărtat. Ah cât își ura trupul pe care-l admirase până acum! Restul drumului îl parcursese indiferentă, gândind în salturi, răspunzând monosilabic și politicos la întrebări. Nu își explica în nici un chip cele petrecute, rușinea se pierduse într-un amalgam de proiecte! Observă cu stupoare primele case după ce mașina parcurse
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
l-a redescoperit pe Eminescu, nu avea nevoie de nici o analiză literară, nici un comentariu, nici o critică. Era suficient să îl recite în gând și îl simțea, orice ar fi făcut pentru studiu era de prisos. De fapt la toți poeții admira măiestria versului, iar când a lansat formația Mondial celebrele lor cântece, i-a îndrăgit și mai mult. Muzica cu anumite instrumente, tonalități și melodii îl îndemnau la reverii și își închipuia că va ajunge poet; erau zile când putea merge
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la gât. Mereu și-a îmbrăcat fularul așa, chiar dacă nu îl proteja atât de bine și nu își dădea seama de ce! Acum reface în minte legăturile de mult uitate! În schimb la doamna Luscalov, fizica o lega de matematică intrinsec, admira cât de bine se potriveau între ele formulele și parcă profesoara nu îl lăsa să ajungă acasă cu lecția nouă neștiută. Era de asemeni printre materiile considerate de el ușoare. Sau bunul, calmul și înțeleptul profesor Lazarovici, care fără să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire, cum adesea întâlnești în viață, însă foarte atent să nu jignească pe careva. De aceea era simpatizat de colegi, care îi admirau temperamentul, însă ca oricare tânăr de vârsta lui avea câteva secrete și îndoieli. Misterul de nedezlegat al fiecărui om poate apare când nu te aștepți, însă el nu-și făcea probleme; instinctual credea că este un conducător victorios și încă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tot timpul călătoriei, să stea pe culoar și retrăia intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Acceleratul mergea în viteză, cu geamurile deschise la maxim, era curent, vântul șuiera pe culoar și el, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat să-l liniștească, să îi atenueze frământările... i-a plăcut și când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea îl admira sincer și vede în el un altfel de om, nu cum sunt cei de pe stradă, să urmărească femeile numai pentru plăceri deși până la urmă... zâmbește sardonic, așa sunt ei bărbații. În definitiv relația lor e de scurtă durată, nu are
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu știam încă era că urma să mă îndrăgostesc groaznic de Valeria, studenta deja la IATC cu sânii cei mai mari si tari pe care urma să-i mamelesc mai repede decât m-aș fi așteptat vreodată. Pe Valeria o admiram de mult, era o frumusețe din Galați care m-a uimit cu sinceritatea ei încă de când am cunoscut-o, pe vremea când dădea examen de admitere, și mi-a spus atunci că are un picior mai scurt, parcă avusese și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Paris după câteva secunde parcă mai slinos, nu uita că n-am dormit de două zile, și azi-dimineață încă alergam pe câmpurile dintre Făurei și Buzău. Cobor printre primii, mă arunc în Orlybus, îmi potrivesc ceasul cu ora Franței și admir câmpurile înverzite bine de soarele cald, care a făcut să nu vezi nici un loc liber pe terasele ce împînzesc toate trotuarele. Cobor în Place de la Concorde pentru că sânt atât de convins că put groaznic a transpirație și nu vreau să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
relaxez prima dată după nu știu câte ore, cel puțin douăzeci și patru. Stau și privesc mașinile care se înghesuie să intre în piață și mă încîntă până și mirosul de gaze de eșapament. Parcă și ăsta-i mai bun. Cobor privirea pe trotuar admirând curățenia și încă o dată mă minunez cât poate fi de neted pe jos. Ceva mă deranjează însă. În cadru mi-au apărut două chestii oribile. Nu te speria, îmi spun mie de data asta, mai ales că mă prind într-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de paie, care, nici mai devreme, nici mai târziu de azi-dimineață, erau în mijlocul Bărăganului, pe o vreme cumplită, s-au agățat temeinic de talpa pantofioritor mei ca să ajungă ilegal la PARIS. Le-am împins puțin mai în mijlocul trotuarului, ca să le admir mai bine. Aceleași paie care acum câteva ore așteptau să putrezească în mijlocul nicăieriului stăteau întinse la soare în cea mai frumoasă capitală din lume, călcate în picioare de tocuri de damă sau pantofi bărbătești, fărîmițîndu-se și devenind neant, dar unde
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am cunoscut. Atunci la Poiană, nu a fost nevoie de mai mult de o jumătate de oră ca să experimentăm primul schimb hormonal. Nici nu cred că știam bine cum o cheamă, când deja mă spălam după primul număr și mă admiram în oglindă. Ce tare sânt îmi ziceam, fără să știu că de fapt ea era cea tare, pentru că nu scăpa nimic, nu rata nici o ocazie să nu fie cuminte, cum probabil îi interzisese iubitul ei din vremea aia, un arab
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
geloziei mă face să-mi pară, parcă, rău că o las acolo. Eraa foarte frumoasă, așa îngenuncheată și îmbrățișată. Mă uitam mut la cea cu care petrecusem nenumărate ore în nopțile de cart, pe care o mângâiasem fără să o admir, o ținusem în brațe fără să o sărut și căreia îi povestisem toată viața mea din România prerevoluționară câteodată cu lux de amănunte. Celălalt cuplu se pregătea de manevră. Eram sub vânt de câteva minute bune. De acostat era imperios
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ai convingerea că ești singur pe o plajă pustie, decât dacă te-ai prins că ești supravegheat. Am fost convină că nu s-a prins că sânt acolo mai ales că am stat mai mult de o oră să o admir în tăcere cum își șterge lacrimile răzlețe, care-i umezeau din când în când șuvițele rebele pe care ți le-am descris adineauri. Paradoxal, pe aceeași plajă, cu câtva timp înainte, cu câțiva ani buni înainte, am fost și eu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sărăcia și corupția. Mamei, de oricând și de oriunde Punându-și viața în pericol, naște viață: „Un boț cu ochi” pe care-l alăptează și-l înalță, l s-ar cuveni un monument de maximă cinstire, Pe care să-l admire întreaga omenire. Lumini și culori Viața este trăită și văzută diferit, În tonuri de lumină și de colorit. Bogătașilor ea le apare-n roz și auriu, Pentru săraci, în gri și plumburiu. Lauda și critica Oamenii de știință-au demonstrat
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
imensa lor majoritate românești, 64 mai ales Caragiale, Bacovia și Arghezi. în facultate am descoperit, tardiv, tot ce trecuse pe lângă mine în liceu: tinerețea, muzica, dragostea, prietenia. Am început să-i iubesc pe colegii mei de generație și să-i admir nemărginit, pe unii considerîndu-i cu mult mai buni decât mine. Făceam drumuri nesfârșite prin țară, vorbind despre generația noastră. Au fost turneele noastre, în care puteam simți cât de în urmă erau, tehnic vorbind, chiar și cei mai buni poeți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]