10,318 matches
-
se va usca și va muri") are analogii cu stingerea cosmică anunțată de cugetătorul eminescian din prima Scrisoare; "planeții toți îngheață" anticipă acesta. În cele din urmă e acceptată o moarte în lumină, întrucâtva mioritică, în plină împăcare cu natura: "Adormi, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali (...). Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
va usca și va muri") are analogii cu stingerea cosmică anunțată de cugetătorul eminescian din prima Scrisoare; "planeții toți îngheață" anticipă acesta. În cele din urmă e acceptată o moarte în lumină, întrucâtva mioritică, în plină împăcare cu natura: "Adormi, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali (...). Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o "tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în lumină, întrucâtva mioritică, în plină împăcare cu natura: "Adormi, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali (...). Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o "tăcere luminată", un "clar de moarte"; oniricul, somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante. Pactul cu moartea sfârșește în ironie: "O să mor brusc și frumos, / Lăsând în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lumină, întrucâtva mioritică, în plină împăcare cu natura: "Adormi, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali (...). Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o "tăcere luminată", un "clar de moarte"; oniricul, somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante. Pactul cu moartea sfârșește în ironie: "O să mor brusc și frumos, / Lăsând în urmă primire
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
invocase "morți subite"; Ileana Mălăncioiu se pronunță analog, teribil dezabuzată: Nu plânge, moarte a mea cu cap de miel, Căci însămi îți voi așeza botul la pieptul meu Și te voi dezmierda în tăcere o vreme Și doar apoi voi adormi și eu. Neliniști de tot felul însoțesc aventura Peste zona interzisă (1979), tărâm-limită și prag al morții; un "cal alb", mesager inconștient, aleargă în necunoscut: "A scăpat din frâul lui / Și începe să mă poarte / Peste zona interzisă". O rugă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
înțelesul celorlalți / și astfel tot ce am pierdut / eu a pierdut prin mine" (Natalis); "Răul pe toate le înțelege mai repede răul e mai aproape de absolut" (Nupțiile); "Învins de propria ta fire, / de-o infinită bunătate, / Ascunde-te vederii, încă / adormi să se refacă toate" (Thamiras). Se prelungește parcă aici câte ceva din Eminescu, cel din Panorama deșertăciunilor. Altfel decât eruptivul de la început, altul decât halucinatul de odinioară, care își divulga "nebunia", autorul lui Zamolxis a devenit moralist și profet. În esență
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
declarație de independență) exprimă pe de o parte personalismul, pe de alta viziunea poetului despre miracolele existenței: Nimeni și nimic nu mă poate opri, la ora cinci după masă, Când lumina e albă și-n magazii toamna miroase a praf adormit În iarbă să pun un pantof cu șireturi subțiri de mătasă, Așteptând să se umple cu flori, și să fiu fericit (...) Nimeni și nimic nu mă poate opri să ascut pe o piatră a casei satârul tocit Cu care tai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
neființă, proiectată în orizont metafizic, are tandrețea unui Blaga tânjitor: Există o lumină, / există o stea / doar mort o poți vedea -, / Marie Magdalină". Altă dată, abaterea atenției din matca obișnuită, întoarcerea lucrurilor pe dos despovărează momentan; poetul citește Basme de adormit bătrânii sau se uită "prin toate oglinzile din casă" pentru a se încredința că n-a murit. Și în Memorii (text adresat unui "stimat director general de la uzina de produs poeme"), și în Conferința de presă a marelui inventator frapează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pretează la cele mai diferite oportunități. 94. Despre binefacerile istorice ale hotarelor istorice (II) tendințele prezentului Disputa stearpă în legătură cu ștergerea hotarelor dintre țările cu un sistem politic și o economie compatibile nu constituie decât fie o diversiune menită să vă adoarmă ingeniozitatea, fie chiar o cecitate criminală a decidenților. Hotarele istorice au fost și vor rămâne de neînlocuit, atâta vreme cât vor mai exista ingeniozitate și războaie pe Terra și în atmosfera ei! În Protocolul Secret, 176 + 12, semnat/nesemnat, alături de alți 187
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
favorizată, stimulată și de folosirea unor metode adecvate și variate care ușurează înțelegerea și asimilarea cunoștințelor. Din acest punct de vedere "metoda pedagogică are în învățământ funcția pârghiei în mecanică". Metodele variate și adecvate mențin interesul, în timp ce stereotipul, șablonul obosesc, adorm interesul, frânează curiozitatea. Învățătorul (profesorul) trebuie să manifeste o exigență corespunzătoare, constantă, permanentă față de munca elevului. Dacă exigența profesorului este superficială și formală, dacă controlul este aparent și fictiv, învățarea elevului devine și ea formală și mecanică. Un alt mijloc
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
bucuriei pe care o trăiește. "Îmi amintesc povestea un părinte că băiețelul meu s-a bucurat așa de mult când i-am cumpărat uniformă și ghiozdan, încât toată ziua nu s-a mai putut despărți de ele, iar seara a adormit cu ghiozdanul în spate". La aceasta se mai adaugă și dorința de a învăța să citească și să scrie pentru a putea dezlega singur "tainele" semnelor din cărțile cu povești, din reviste și ziare. Dar nu numai atât. Situația nouă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
libertate și putere de seducție, că poate să facă și să pretindă orice dorește, că toată lumea îi stă la dispoziție și este gata să-i satisfacă orice capriciu. Dragostea nemăsurată, manifestată obsesiv și sufocant față de copil de către unii părinți, le adoarme rațiunea și poate genera unele greșeli aparent minore dar cu consecințe mari în plan educativ. Dacă la o vârstă oarecare Copilul nu manifestă respect și ascultare, Nimeni altul nu este vinovat; Culegi ceea ce ai semănat. Pot fi evitate asemenea stări
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cinstei; Când cei mai buni tineri absolvenți ai învățământului superior iau drumul străinătății pentru a-i îmbogăți și mai mult pe bogații lumii; Când economia subterană, evaziunea fiscală și blocajul financiar erodează temeliile economiei naționale; Când conștiința multor români a adormit sau s-a abrutizat, ce ne-a mai rămas? Speranța! Speranța în redeșteptarea neamului, în trezirea la realitate, în însănătoșirea economiei și a climatului politic și moral. De ce Măria-sa conștiința? Pentru că ea, conștiința, este forul interior suprem al fiecăruia
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
știam dacă zborul era pasăre sau pasărea era zborul. Săgeta cerul precum sufletul meu. O pasăre înțelege mai bine vacuitatea și se folosește de ea. Căci numai ce e gol poate fi plin. Depind de o pasăre. Veri în șir adormeam și mă trezeam în gunguritul și micul ei țipăt, căci își făcuse cuib la mine la fereastră. A avut o nuntă frumoasă, apoi și-au clădit cuibul cu o migală incredibilă. Acolo se nășteau puii, creșteau și învățau să zboare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pretează la cele mai diferite oportunități. 94. Despre binefacerile istorice ale hotarelor istorice (II) tendințele prezentului Disputa stearpă în legătură cu ștergerea hotarelor dintre țările cu un sistem politic și o economie compatibile nu constituie decât fie o diversiune menită să vă adoarmă ingeniozitatea, fie chiar o cecitate criminală a decidenților. Hotarele istorice au fost și vor rămâne de neînlocuit, atâta vreme cât vor mai exista ingeniozitate și războaie pe Terra și în atmosfera ei! În Protocolul Secret, 176 + 12, semnat/nesemnat, alături de alți 187
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
nu știu ce forțe "obscure". Gestul lor va mai salva încă o dată sunt convins onoarea neamului nostru în istorie. Mereu, în momentele noastre grele, apar ca de nicăieri astfel de oameni luminați, providențiali de-a dreptul. Și-uite-așa, puțin agitată, conștiința noastră va adormi la loc și-și va relua dialogul cu veșnicia. Somn ușor, neamule! 5.7. Înființare Putem fi fericiți. Parcă nu ne mai vine să credem. În alienarea noastră am ajuns să considerăm fericirea ca pe un ideal, sau chiar o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
lingvistică a Bizanțului. Fiind proclamat cea de a doua Romă, în acest oraș imperial, latina a beneficiat oficial, încă vreo câteva secole, de un statut privilegiat (chiar dacă în Apus, prima Romă se prăbușise între timp sub loviturile barbarilor). Atâta vreme cât basileii adormeau, în Sfântul Palat, cu gândul la restaurarea atotputernicului Imperiu roman, latina era un instrument indispensabil refacerii mărețului proiect. Visul strategic s-a înfiripat pentru o clipă în vremea lui Iustinian I prin cuceririle făcute în Peninsula Italică și nordul Africii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să devină acționari responsabili ai sistemului internațional. Noul președinte american ar trebui să demonstreze mai multă înțelegere și respect față de alte culturi, sau religii, sau măcar să știe să asculte. Dacă vrei să-i explici d-lui Bush ce este confucianismul adoarme în cinci minute. Cu alte cuvinte, e o chestiune de stil cea care trebuie schimbată. Cum spunea fostul președinte al Camerei Reprezentanților, Newt Gingrich, " Dacă viitorul președinte va reuși să răstoarne percepția că puterea americană este surdă la apelurile lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
culegem fragi Și-amîndoi ca-ntr-o poveste Ne simțim atît de dragi."48 De aici, poetul a trecut în prima redactare, la Povestea codrului: "Amîndoi trecem în codru Rătăciți și singurei Ne culcăm lîngă izvorul Ce răsare sub un tei (...) Adormi-vom, troeni-va Teiul floarea peste noi S-auzim prin somn un bucium De la stînile de oi."49 În sfîrșit, de aici a trecut ușor, în Dorința: Adormind de armonia Codrului pătruns de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
codru Rătăciți și singurei Ne culcăm lîngă izvorul Ce răsare sub un tei (...) Adormi-vom, troeni-va Teiul floarea peste noi S-auzim prin somn un bucium De la stînile de oi."49 În sfîrșit, de aici a trecut ușor, în Dorința: Adormind de armonia Codrului pătruns de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri." 50 Izvorul de care e vorba aici se afla sub deal, către hotarul Hrișcanilor, aproape de "Stînca stearpă". După cum se vede și din alte poezii, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Perpessicius a lăsat-o la capitolul Exerciții & Moloz. Fără îndoială că poetul a compus-o cînd s-a dus la mormîntul Casandrei, cu o cununiță, din flori de cîmp, și cu o lumînare: "Mi-ncunun cu flori iubita, Dar de secoli adormit-a. Sub a morții mele faclă, Doarme dragostea în raclă."123 Din acea vreme se mai cere amintită și activitatea cea nouă, de folclorist. La 1 aprilie 1869, se înființase, în București, societatea "Orientul", patronată de Gr. Grandea, care era
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cumpăr”: cu cât individul e mai izolat sau mai frustrat, cu atât mai mult caută consolări în bucuria imediată a cumpărării. Surogat al trăirii autentice, consumul nu-și exercită puterea decât pe măsura capacității sale de a uimi sau a adormi, de a se oferi ca paliativ al dorințelor neîmplinite ale omului modern. Nu încape nicio îndoială că această interpretare este adesea îndreptățită. O putem observa în fiecare zi: oamenii cumpără cu atât mai mult cu cât sunt mai lipsiți de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
spovedania lui M., care se plânge de greutățile ei sufletești și de invidia oamenilor, însă părintele o încurajează în mod mistic, prin rugăciuni și îndurare. M. se plânge că uneori uită că trebuie să se mai roage; fiind obosită, seara adoarme. Apoi, domnul părinte spune o rugăciune, iar obiectivul și familia îl ascultă.” Mănăstirile din regiunea Iași și personalul monahal În data de 06.12.1951, se cereau printr-o adresă tabele care să cuprindă nominal numărul viețuitorilor de la mănăstirea D.
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ce ar putea avea urmări dezastruoase: pregătirea și prevestirea unei veritabile bulversări cosmice. În Visul..., totul se petrece ca și cum noaptea de aici ar închide în ea amintirea nopților din Hamlet, Iuliu Cezar sau, de ce nu, a aceleia din Macbeth. Titania adoarme legănată de cântecul alaiului ei de zâne, menit să-i aducă un somn netulburat de vise urâte și să alunge din preajmă-i toate animalele nefaste (animalele prezente în ritualurile vrăjitorești, animalele de care sunt însoțite și vrăjitoarele din Macbeth
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unde, înainte de întâlnirea cu Macbeth și Banquo, vrăjitoarele evocă ele însele o furtună dezlănțuită pe mare, asociată morții și imposibilei odihne a celor cărora le-au răpit pentru totdeauna somnul (corăbierul mort pe vasul său, marinarul condamnat să nu mai adoarmă în veci). Din vorbele lui Banquo reiese limpede că „arătările” ce le-au ieșit în cale sunt, sub bizarele lor înfățișări, întruchipări ale sălbăticiei (wild), ale non-umanului („not like th’ inhabitants o’th’earth”), veritabile figurări ale unui altundeva devenit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]