8,127 matches
-
ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec printre obiectele grele de suveniruri, mă ispitesc desprinse din iubiri și suferințe ale unor ființe ce nu le-am cunoscut. Vin din schimbarea unghiurilor, ce râvnesc la trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de toți aici pe pământ, de zei și de zâne absurd de frumoase. Ei sunt veșnici în lumea lor cântând în cor relele prevestiri. Am strigat în somn, marele păcat nu m-a lăsat să dorm. Nu vreau să tot alunec în trecut, ce să mai spună amintirile? Ce a rămas din ele, poate n-a fost așa. Stau mut în fața televizorului, și nu-l aud; văd imaginile altei lumi, care nu mai este a mea. Toți sunt străini, vecinii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-a îmbrăcat în zale. Fericirea se măsoară în timp, fără mărturisiri repetate, făptura mică apare și dispare când te refuză, Fericirea -i o muză. * * * Sinceritatea mea a însemnat recunoaștere a tot ce există în jur, în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
privirea în ochii speriați ai bătrânei domnișoare și îi mușcă sălbatec sandwichul pregătit pentru pauza de dimineață. Violul gastronomic smulse fecioarei cel mai superb răcnet auzit în redacție în ultimii 100 de ani ai nou înființatului ziar. De pe înălțimea țipătului alunecară în sistem usla circa douăzeci de bărbați sportivi și gazetari de mare perspectică care reușiră să imobilizeze cu furtunul pentru contra incendiilor pe nefericitul gazetar Ghelasse dedat la promiscuități. Domnule, somă pentru a doua oară portarul înarmat cu o sticlă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
deși am urmat medicina, am ajuns tot la țară, mai Întîi la Gura-Bărbuleț un sat pe care nici acum nu-l cred aievea , apoi la Pietroșița, unde am avut norocul să-l Întîlnesc În carne, oase și vila ce-i alunecă de decenii-ncet la vale, spre gară, pe Mircea Horia Simionescu. Discuri, un magnetofon Sonet, scînduri, cărți, aerul improvizat al unui refugiu fictiv, o traversă de cale ferată În subsol, priveliște spre sanatoriu și păduri, primul scriitor pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîndesc la Andrei, care doarme. La 14 luni era deja Încîntat pînă la catapultare din brațele mamei de orice fenomen feminin cuprins Între zece și patruzeci de ani, cînd zărește așa ceva i se Înrourează privirea, Își dă ochii peste cap, alunecînd Într-un fel de transă vigilă, unui astfel de exemplar i-a deschis pe neașteptate fermoarul bluzei. Bluza era turcoaz. Culoarea naturală a purtătoarei. Mă duc să-l privesc, uite că nu doarme, privește pe perete, acolo de unde teoretic trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
manevrat cu mîna. Tot din capitolul anterior, tulburări mintale, afli că extrem de puțini oameni care visează coșmaruri au ca temă principală a acestor coșmaruri Închisoarea. De regulă visăm urît lucruri mai ușoare, că ni s-a furat automobilul, c-am alunecat pe gheață, c-a venit tatăl ei. Și, cum spuneam, Radu Ciuceanu era acolo, În emisie. Numai el știe cîte a pătimit pe unde a fost. A stat prin acele celule din care (așa am citit) erai scos ca să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
va străluci cu ușurință și ca scenarist, reușind În același timp să se umple de bani. Și pleacă Însuflețit În orașul filmului. „A obține stima imbecililor rămîne, se știe, garanția succesului”, Jean Carrière (premiul Goncourt). Ce se petrece mai departe alunecă lent Într-o zonă coșmarescă. Dialogurile În registrul cotidian, „normal”, fac ca patinajul spre absurd să se producă nu prin text, ci aproape exclusiv prin atmosferă. Mai Întîi, camera de hotel: mică, mizeră, suspectă. Un pat, o masă, un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
justificată, fiind vorba de „o carte științifică, dar și plăcută, incitantă, cu exemplificări, utilă”. Imperturbabil Însă la exemplificări, Petre Ionescu se liricoidizează intens În Est-Vest, convins că l-a chemat cineva să vorbească despre Eminescu. „Atunci El a Început să alunece spre Înalturi.” De unde și expresia să aluneci În sus, dîndu-te de-a dura. Mai citez o dată, Îmbrobonit de admirație, din gîndurile risipite ale editorului Națiunii. „O țară nu poate fi mutată, ea rămîne acolo unde este.” Și, pentru a completa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar și plăcută, incitantă, cu exemplificări, utilă”. Imperturbabil Însă la exemplificări, Petre Ionescu se liricoidizează intens În Est-Vest, convins că l-a chemat cineva să vorbească despre Eminescu. „Atunci El a Început să alunece spre Înalturi.” De unde și expresia să aluneci În sus, dîndu-te de-a dura. Mai citez o dată, Îmbrobonit de admirație, din gîndurile risipite ale editorului Națiunii. „O țară nu poate fi mutată, ea rămîne acolo unde este.” Și, pentru a completa armonic mesajul șlagărului „La psihiatru, birjar!”, Eremia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
FLAMANDĂ Zilele trecute am citit un scurt text al lui Alex. Ștefănescu, ce m-a izbit prin similaritatea notațiilor, aceleași senzații pe care le-am Încercat și eu cîndva, cuvinte care s-au transformat În nostalgie, În polei. Făcîndu-mă să alunec În ajunul Crăciunului 1990. Era prima mea călătorie În Vest. (Mai ieșisem o singură dată din țară, În vara lui ’78, cînd se organizau la Costinești excursii de o zi În Bulgaria. Din păcate, cu o seară Înainte fusesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sunt bolnav la sanatoriu. Despre frații Huber, cu frumoasa Ivy, vom mai vorbi. Ceilalți se știu. Ascultînd-o cum înseamnă nume și decide pentru mine, nu știam dacă trebuie să mă întristez sau să mă amuz. O priveam, și ochii îmi alunecau adesea de pe chipul ei în gol. ― D-l Sen, anunță sora. Am avut atunci aceeași dezorientare pe care o am de câte ori trebuie să pun față în fața pe un indian pe care îl respect cu tineri sau tinere eurasiene. Fetele au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevăr, nu aveam nici un motiv să mă tem. Maitreyi mă căuta mereu în odaia mea, în acel ceas al după-amiezii, când toți dormeau sus, sub ventilatoare. Aproape mi se dedea acolo, pe jețul imens, făcut din pai de bambus. Sărutările alunecau acum pe trup, coborând de-a lungul gâtului, pe umerii goi sub șal, pe brațe, pe piepi Când i-am mângâiat întîia dată sânii, cu o mână sinceri și înfometată, s-a adunat întreagă într-un singur fior înghețat. S-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu câte bătăi de inimă): ― Unirea noastră a fost poruncită de Cer. Nu vezi că astăzi, în ziua inelului, Chabù n-a dormit cu mine? Am ascultat-o urcând scările spre odaia ei, dar n-am mai auzit nimic, într-atît aluneca de ușor pe lângă perete. *** Dimineața, ea a fost aceea care m-a chemat la ceai. Adusese și flori din grădină și mi le-a aranjat în vase cu un zâmbet prețuind cât o îmbrățișare. Era izbitor de palidă, părul lăsat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci, d-na Sen î-a lipit pasta aceea caldă. Chabù ne-a privit o dată pe toți, a încercat să-și pipăie capul, apoi și-a smuls batista cu inel de la gât și a început să plângă, lin, numai lacrimile alunecând șiroaie pe fața ei neagră, frumoasă, fără să suspine, fără să se zguduie. N-am știut dacă plânge pentru că înțelesese că e pe jumătate cheală, deoarece ea plângea mereu, și din senin, de când se îmbolnăvise, și mai cu înverșunare atunci când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic, ori tu faci, undeva, vreo confuzie... - Nu fac nici o confuzie. Ți-am citit și fragmentele din scrisoarea lui Adrian. Totul a pornit de la petrecerea aceea, când două din fete s-au îmbătat, și, voind să se ducă undeva au alunecat și au căzut în mijlocul salonului și încercînd zadarnic să se ridice, cu rochiile lor scurte și subțiri, îți dai seama ce-a fost și ce s-a văzut. Mai ales că și ceilalți, noi toți - cu excepția lui Adrian și a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
batista în buzunar, tocmai când bocancul i se afundă într-o groapă. Era gata să cadă, cu ranița alunecîndu-i brusc pe ceafă, când îl prinse de braț Zamfira. - Doamne-ajută! că dacă vă scrânteați piciorul tocmai acum, nu era bine. - Când aluneci într-o groapă și nu cazi, se spune că e semn bun, își aminti Iliescu. Darie își îndesă batista în buzunar. - Pentru că veni vorba de groapă, începu el zâmbind, voiam mai demult să vă întreb de ce v-ați căznit să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pornit, În timp ce el fixa niște scrumbii - le trecea cîrligul prin gură, apoi Îl scotea prin branhii, le despica Într-o parte și apoi scotea cîrligul pe partea cealaltă, le lega botul pe fir și apoi Înnoda bine cîrligul ca să nu alunece, și-n felul Ăsta momeala aluneca așa cum trebuia, fărĂ să se-nvîrtească. Tipu’ era un negru adevărat, deștept și melancolic; avea niște mărgele voodoo albastre prinse la gît pe sub cămașă și purta pe cap o pălĂrie veche de paie. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
le trecea cîrligul prin gură, apoi Îl scotea prin branhii, le despica Într-o parte și apoi scotea cîrligul pe partea cealaltă, le lega botul pe fir și apoi Înnoda bine cîrligul ca să nu alunece, și-n felul Ăsta momeala aluneca așa cum trebuia, fărĂ să se-nvîrtească. Tipu’ era un negru adevărat, deștept și melancolic; avea niște mărgele voodoo albastre prinse la gît pe sub cămașă și purta pe cap o pălĂrie veche de paie. Ce-i plăcea să facă mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce-mi trebuia (fier de pe docul de cărbuni de la Tortugas), după care am luat niște gută și le-am legat bine de gleznele domnului Sing. După aia, cînd eram deja la vreo trei kilometri de mal, l-am rostogolit. A alunecat ușor pe rulou. Nici măcar nu l-am buzunărit. N-aveam chef să-mi mai pierd vremea cu el. Îi cursese ceva sînge din nas și din gură pe punte, așa c-am luat o găleată cu apă, de era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i fie pe plac. Și dacă tipii Încercau să-i fie pe plac, se Închidea În sine și se ținea tare, alunecîndu-le printre degete. El știa cum s-o facă fericită. În loc să se strîngă tare În ea și să-i alunece, ea i se deschidea Încetișor, se relaxa, se Înmuia și era ușor de cuprins În brațe. Odgar credea că iubirea face ca lucrurile astea să fie posibile. Ochii i se făceau ca de pește și i se Înroșeau la colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să nu se trezească și să te vadă. — Bine. Iau eu ce-i de luat de-aici. Cele mai multe lucruri sînt aici. Poți să le găsești fărĂ lumină? — Sigur. Unde-i pușca? — E-ntinsă pe rastelul de sus. Vezi să n-aluneci sau să răstorni lemnele. Stai liniștită. Ea ieși pe poartă și se Îndreptă spre copacul trăznit, unde Nick Își aranja lucrurile. Copacul fusese lovit de trăznet cu o vară În urmă și toamna, În timpul unei furtuni, căzuse. Luna tocmai ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fericită ca să fiu obosită. Ia-o pe marginea mai nisipoasă. E foarte moale și n-o să se vadă urmele. Eu o să merg pe marginea mai tare. — Pot și eu să merg pe-acolo. Nu, nu vreau să te zgîrii. Urcară, alunecînd Însă mereu cîte puțin, pe dealul abrupt dintre cele două lacuri. Poteca trecea printr-o pădure deasă, cu copaci mari și tufe de mure și zmeură. În față, crestele dealurilor răsĂreau din mijlocul pădurii ca niște sculpturi. Luna Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu, spuse. Ținîndu-și pistolul În mîna dreaptă, detectivul Își smuci puternic stînga și prizonierul căzu În genunchi. — Nu. Privind cînd ușa cînd prizonierul, detectivul Își Întoarse pistolul, Îl apucă de țeavă și-l lovi brusc pe prizonier În tîmplă. Prizonierul alunecă cu mîinile Întinse și cu capul pe podea. — Nu, spuse clătinîndu-și capul pe podea. Nu. Nu. Nu. Detectivul Îl mai lovi o dată și Încă o dată și prizonierul nu mai scoase nici un sunet. Stătea Întins cu fața pe podea, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vorba numai de libertatea proprie, ci și de onoare. Nu voia să dea propriul popor în mâna romanilor. Nu putea să-și vadă nația robită. Ai dreptate, vere. Uite cum te fură vorba și ideile! Acuma ar fi bine să alunecăm ușor spre Socola și pe drum să vorbim de documentul care pomenește pentru prima oară de o vie de pe meleagurile Iașilor. Coborâm agale, pătrunși până în străfunduri de spiritul toamnei. Ieșeanul pare prins într-o adâncă reverie. Pare numai, fiindcă îndată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]