7,673 matches
-
stat, nu cred că, deși personajele sunt ilustre, acțiunea este și ea îndeajuns pentru a se ridica până la înălțimea tragediei. Demnitatea ei cere un interes important de stat sau vreo pasiune mai nobilă și mai bărbătească decât dragostea, cum sunt ambiția sau răzbunarea, și vrea să dea temeri pentru niște nenorociri mai mari decât pierderea iubitei. Este potrivit să găsim aici și dragoste, pentru că este totdeauna plăcută și poate servi ca fundament acestor interese și acestor alte pasiuni despre care vorbesc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
După părerea lui Aristotel, tragedia purifică de pasiunile de milă și de teamă pe care i le provoacă spectatorului. Pentru Corneille, în schimb, ca și pentru toți teoreticienii de la Renaștere încoace, tragedia purifică de toate pasiunile umane, dragoste, ură, gelozie, ambiție, pe care autorii dramatici le acordă personajelor lor. Va trebui să-l așteptăm pe Lessing pentru ca eroarea să fie corectată. Acesta, în Dramaturgia de la Hamburg, din 1768, va stabili, după textul grec, că singurele pasiuni de care tragedia este capabilă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vom observa că ei nu au omis să reprezinte niște obiecte cu totul necinstite, decât pentru a zugrăvi altele la fel de vinovate, și care nu sunt deloc mai puțin molipsitoare. Toate piesele lor nu sunt decât vii reprezentări ale patimii orgoliului, ambiției, geloziei, răzbunării, și în special ale acestei calități romane, care nu este altceva decât un violent amor propriu. Cu cât mai mult colorează ei aceste vicii într-o imagine de grandoare și de generozitate, cu atât le fac mai periculoase
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o diatribă injurioasă împotriva actorului care, petrecându-și viața în imitarea viciilor, le preia. El nu se poate debarasa de rolurile succesive ce i se lipesc de piele. "Este o meserie în care bărbați și femei reprezintă patimile urii, furiei, ambiției, răzbunării, și mai ales pe cea a dragostei. Sunt obligați să le exprime cât mai firesc, și pe cât de puternic posibil; și nu ar putea face acest lucru dacă nu le-ar stârni întrucâtva în ei înșiși, și dacă sufletul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de la Bordeaux (1773), iar în Italia Scala din Milano (1774-17780. Opera din Paris nu va vedea lumina zilei decât în 1875. Diderot visează la o scenă imensă care, oferind privirii, ca la greci, suprafețe multiple de joc, ar permite realizarea ambițiilor dramei 15. " Nu aș cere, pentru a schimba fața genului dramatic, decât un teatru foarte întins, unde să fie arătată, atunci când subiectul unei piese ar cere-o, o piață mare cu edificiile alăturate, cum ar fi peristilul unui palat, intrarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imediată se va vedea asupra Germaniei care, cu Lessing, imită modelul francez, asupra Italiei care se inspiră din ea cu cea mai mare libertate, iar mai târziu asupra dramei romantice care, lăsând la o parte exigența realistă, îi va realiza ambițiile strălucit. Cât despre teoreticienii dramei naturaliste, aceștia își vor găsi în ele o sursă directă de inspirație. 3. Lessing, un emul al lui Diderot Lessing (1729-1781) este fondatorul teatrului german, atât prin piesele pe care le-a produs, cât și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stil." Îmi comunicam ideile comedianților mei. Unii mă încurajau să-mi continui planul, ceilalți nu-mi cereau decât farse; primii erau îndrăgostiții care doreau piese scrise; ultimii erau actorii comici, care, obișnuiți să nu învețe nimic pe de rost, aveau ambiția să strălucească fără să-și dea osteneala să studieze." Goldoni întâlnește și multe reticențe din partea publicului italian, obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fel de persoane pe care am vrut să le vizez în mod special, adică de un rang civil nu nobil și nu bogat, pentru că nobilii și bogații sunt autorizați prin rang și avere să facă ceva în plus față de ceilalți. Ambiția celor neînsemnați este de a-i imita pe cei puternici, și acesta este aspectul ridicol pe care am căutat să-l pun în evidență, pentru a-l corecta dacă este posibil. "Goldoni evită tot timpul două excese, lacrimile și râsul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suveranul fondator apare aici ca oaspete, Împreună cu tatăl său pământesc (regele anterior) și cu Raxe "Ra", care este, de asemenea, ab antiquo tatăl divin al regelui. Deținem ritualurile 2 acestor temple cărora, de multe ori, regii le-au Încredințat propriile ambiții; este suficient să ne gândim la Coloșii din Memnon, două statui care Împodobeau fațada templului - dispărut astăzi - lui Amenofis al III-lea. Acest amestec de osiric și solar apare și la unele morminte personale din necropola tebană. Aici se răspândește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aparține Domnului”. Faimosul text din Iob 39,19-25 descrie calul sub acest aspect războinic. Unele povestiri fac aluzie și ele la această tematică. Absalom, fiul răzvrătit al lui David, și-a procurat un car și cai pentru a-și arăta ambițiile sale (2Sam 15,1). Nu a fost foarte norocos în întreprinderile sale pentru că a murit în bătălia împotriva armatei tatălui său (2Sam 18). Un alt fiu al lui David, Adonia, a ales și el această cale când s-a gândit
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
capul locului sub o maladie de destin. - Dimpotrivă, pot să fiu victima unui impetus nestăvilit, să fiu traversat de un neobosit elan al depășirii, în așa fel încât nimic să nu mi se pară îndeajuns de vast pentru a umple ambiția proiectelor mele. Pot să vreau să fac ctitorii cu nemiluita și vastitatea proiectului și a preluării în proiect să meargă de la „mine“ și de la „altul“ până la „mulți“ și până la omenirea toată. Pot să doresc un cântec vast cât lumea și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
literară și artistică”, „Familia”, „Curentul magazin”, „Vremea”. În 1934 avea „sub tipar” un volum de poezii, Corăbii de argint. Un an mai târziu a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. Scris la persoana întâi, romanul Biserica nouă (1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
istoricii politicieni A. Thiers și F. Guizot. Idealurile pe care le susțineau ei păreau să aibă puțină legătură cu politica lor. Erudiția istorică părea să le încurajeze aroganța și disprețul față de propria lor națiune și față de omenire, servind la satisfacerea ambițiilor lor personale. În Statele Unite, Henry Adams, John Fiske și mai ales George Bancroft nu și-au ascuns naționalismul. Receptarea critică a poziției sale s-a schimbat radical 4. T. B. Macaulay a scris în termeni laudativi despre Imperiul Britanic, despre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
justificările raționale, au arătat oamenilor de stat ce cale să urmeze. În vremuri de război au salutat deciziile liderilor lor, glorificînd trecutul. Ei înclinau să justifice cuceririle din trecut sau pe cele viitoare. Aceste justificări morale și intelectuale erau adesea ambiții mascate. Oamenii de stat încurajau acest sprijin. Cum rămîne atunci cu obiectivitatea istorică? Tacitus voia să scrie istoria "fără teamă sau favoritism". Ranke a mers pe urmele lui scriind istoria wie es gewesen ist (așa cum a fost). Cu totul altfel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unui Sarajevo inadvertent (posibil unul nuclear) din cauza nerecunoașterii identității unei națiuni 11. Dar înainte de a reveni la istoricul-politician naționalist al Europei central-răsăritene, să spunem cîteva cuvinte despre această regiune haotică situată între imperialismul german și rusesc și Imperiul habsburgic (aliatul ambițiilor germane opunîndu-se politicii rusești). Bismarck a exprimat acest lucru extrem de clar: "Dacă Imperiul habsburgic n-ar exista, el ar trebui să fie inventat". Ceea ce voia el să spună este că era nevoie de un echilibru în favoarea Reichului. Hugh Seton-Watson numea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Petru cel Mare a fost mai fatidică pentru România. A început lunga serie a războaielor ruso-turce. Imperiul otoman considera principatele române drept o zonă periferică; pentru Imperiul rusesc, în continuă expansiune, ea a devenit o piedică în calea lui. Ambițiile lor includeau pămînturile românești. Atunci cînd Petru cel Mare a început să se intereseze de Balcani, cu populația lor creștin-ortodoxă, el a lansat un apel către toți creștinii ortodocși, îndemnîndu-i să se ridice împotriva "necredincioșilor". Voievozii români au ezitat; le-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evoluție paralelă cu procesul istoric organic al experiențelor națiunii. În ea, ca într-o oglindă, se reflectă procesul istoric. Cultura determină vitalitatea, valoarea și locul națiunii printre alte națiuni 72. Dintre toate manifestările acesteia, literatura era cea mai originală, dar ambiția lui Iorga de a atinge nivelul artei "pure" nu constituia o tovărășie chiar atît de firească pe cît i-ar fi plăcut lui să fie. Înainte de a-și porni "lupta" politică, Iorga era mai deschis la minte în privința literaturii 73
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un portretist excelent, cu toate că portretele sale erau mai curînd istorice, umane și psihologice decît artistice. Jurnalistica sa putea fi mișcător de frumoasă, dar poezia sa era de o mică valoare literară. Iorga a scris numeroase piese de teatru și nutrea ambiția de a deveni un autor de teatru dramatic și popular, dar aspectele relațiilor lui cu scena demonstrează naivitatea sa, căci scria fără să fie familiarizat cu problema teatrului, cu punerea în scenă a pieselor etc. Numeroasele piese ale lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dragă Catinca și Nicu"124. Dintre copii, fetelor le-a mers mai bine decît băieților. Doamna Zulnia pomenea mereu de descendența ei din neamul Drăghici și dorea ca nepoatele ei să se mărite bine. Mircea era vanitos și egocentrist, nutrind ambiția de a-l înlocui pe Iorga în fruntea partidului și a ziarului și întreținînd relații cu legionarii. Valentin ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală a lui Iorga era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Drăghici și dorea ca nepoatele ei să se mărite bine. Mircea era vanitos și egocentrist, nutrind ambiția de a-l înlocui pe Iorga în fruntea partidului și a ziarului și întreținînd relații cu legionarii. Valentin ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală a lui Iorga era ceva neobișnuit la București. Își folosea adesea editorialele ca să le facă morală conaționalilor săi. Chiar și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pretutindeni. Din aceasta derivă atitudinea noastră"183. Inflexibilii irlandezi cereau înființarea unui stat irlandez liber, căruia Iorga i se opunea. Drept pentru care a ridicat problema centrală a oricărei mișcări naționaliste: "Va veni oare vremea cînd popoarele își vor limita ambițiile ca să slujească interesele comune ale civilizației umane?" Iorga invoca faptul că irlandezii nu-și păstraseră limba națională, tradițiile etc., el nu prea acceptînd un asemenea naționalism 184. De Gaulle critica aspru pretențiile celor care vorbeau despre națiunea algeriană. Le amintea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
De Gaulle. Acest țel suprem putea fi atins numai prin strîngerea rîndurilor în jurul regelui. Iorga simțea că rolul lui era să realizeze acest lucru. Juca oare ego-ul lui Iorga vreun rol în această școală a gîndirii? Sau era vorba de ambiția lui "de a sluji România"? Iorga nu avea nici o ambiție personală: ego-ul lui era să slujească România în singurul mod de care era în stare, și acesta era modul său. Maniu și Mihalache aveau să devină în anii în care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
strîngerea rîndurilor în jurul regelui. Iorga simțea că rolul lui era să realizeze acest lucru. Juca oare ego-ul lui Iorga vreun rol în această școală a gîndirii? Sau era vorba de ambiția lui "de a sluji România"? Iorga nu avea nici o ambiție personală: ego-ul lui era să slujească România în singurul mod de care era în stare, și acesta era modul său. Maniu și Mihalache aveau să devină în anii în care aveau să vină un obstacol pentru Iorga, ceea ce a dus
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
încît acesta a plecat la Londra ca ambasador al României 32, de unde va depune toate eforturile ca să discrediteze viitorul guvern Iorga. Formarea guvernului Iorga a fost precedată de o săptămînă de negocieri. Carol considera că era convenabil să-și ascundă ambițiile dictatoriale în spatele prestigiului lui Iorga. Și regele îl considera pe Iorga mai ușor de manipulat decît Titulescu. La 18 aprilie 1931, în zilele detronării regelui Alfonso XIII al Spaniei, ca un sumbru salt în gol, Nicolae Iorga a devenit prim-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a făcut prim-ministru doar din pricina împrejurărilor excepționale din perioada aceea. În absența acestora, probabil că Iorga n-ar fi devenit niciodată șeful unui guvern. Carol l-a pus pe Iorga în fruntea guvernului datorită Depresiunii și a propriilor lui ambiții pe care nu și le putea satisface pe loc. Prin primăvara lui 1931, Criza (ca și cauzele ei) scăpase de sub controlul Guvernului Național Țărănesc. În perioada 1929-1932, venitul național al României a scăzut cu 45%, exportul de la 29 miliarde în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]