11,066 matches
-
îi striga starostele din zăpadă, înghețat. Lupii se întoarseră, încercară de câteva ori să se apropie de cei căzuți, dar cântecul contrabasului îi speria. 341 Anghel albise și el, și în jurul gurii făcuse o spumă care îngheța, învîrtea înverșunat arcușul, aplecat peste instrument, nemaiștiind nimic... Dumitru privea coaja verzuie a zăpezii și umbrele nemișcate din jur. Mitică Ciolan zăcea cu ochii înțepeniți lângă el. Cum murise, cu spaima în priviri, ai fi zis că mai vede încă cerul albicios, nemișcat, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sută de ani, cu un glas abia auzit, subțire și-nalt. - Cine-o mai fi? se mira Marghioala. - Cine să fie, prietena dumitale, fornăia Chirița, care nici pe Lixandra n-o prea avea la inimă. Când intra și asta, mai aplecată de șale ca anul trecut, cu privirea în toate părțile, tăceau. Se numărau în gând. Mai lipsea Tinca. Și până să vină și ea, Chirița întreba tare: - Dar din morcovii ăia buni mai ai, coană Marghioalo? Morcovi ca la muierea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întrebat unul cu limba mai lungă. 350 - Ce, nisipul? -Da. - La domn' primar acasă, că mai are un fund de curte nepavat. - La domn' primar? - Chiar la el. - Ei, atunci să-i spui și din partea mea ceva... Și s-a aplecat la urechea nătângului, ca s-audă numai el înjurătura cumplită pe care-o trimitea primarului. Cât despre coana Marghioala a lui Mială, să nu le mai vadă pe celelalte babe, liniștită acum că nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
decât întorcîndu-ne. Orice emoție dezinteresată, neasociată imediatului existenței, încetinește mersul inimii. Într-adevăr, organul timpului, care-i inima, ce-ar mai putea marca în amintirea veșniciei care e frumusețea?! Ceea ce nu aparține timpului ne reține respirația. Umbrele eternității, ce se apleacă de câte ori singurătatea este inspirată de un spectacol de frumusețe, ne taie suflarea. Ca și cum am pângări nemărmurirea prin aburii respirației noastre! Când toate lucrurile ce le-aș atinge ar deveni triste, când o privire furișată spre cer i-ar împrumuta culoarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe fondul necazurilor zilnice, exercitând un control subteran. Femeile - ca și muzica - trebuie ocolite în receptivitățile tulburi care măresc până la leșin pretextele de înduioșare. Când vorbești despre teamă, despre teama însăși, în fața unei blonde spiritualizate de paloare și care-și apleacă ochii pentru a suplini prin gest mărturisirea, surâsul ei frânt și amar ți se rostogolește-n carne și-și prelungește prin ecouri chinul său imaterial. Surâsurile sânt o povară voluptuoasă pentru cel ce le împarte și pentru cel ce le
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oricui. Fâșiile de zăpadă pe fondul cenușiu al munților în dimineți de vară: dărâmături ale unui cer imemorial. Ideile sânt melodii moarte. Neputând dezvălui oamenilor pricinile inimii noastre, fără Dumnezeu ar trebui să ruginim pumnale prin ascunzișurile ei. - Inima se apleacă cu mișcări naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și a vieții. Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă timpului, paralizează avântul răsturnător. Obsesia veșniciei îl scoate pe om din viață. Poate că toată religia nu este decât o rătăcire divină a omului. Dintre formele spiritului, cea religioasă este mai aplecată spre automatizare, inerție. Dacă formele politice se succed și în mobilitatea lor asigură o respirație ușoară și degajată unui popor, religia îl străbate și îl învăluie pe toată durata existenței lui, fără primeniri adânci, în modificații pur configurale. De aceea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dezordine. O mână era strâns apăsată pe inimă, ea comprima convulsiv durerea ce o simțea acolo; cealaltă spânzura pe marginea patului în jos. O manta neagră îl acoperea, prin creții căreia transpăreau delicatele și corectele lui forme. Tatăl Mariei se aplecă asupra lui și-l privi cu plăcere, cu intenție. - Aha! gândi doctorul cu șireție. .................................................................................................................................... O negură deasă, cenușie și sclipitoare... apoi un cer de un etern și albastru întuneric, cu stele moi de suflarea nopții, cu nouri încrețiți, cu aerul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu pasul lui ușor, asemenea pasului unui cal de rasă, la care se cunoaște, ca să zic, elastica greutate, el auzi în urmă-i un pas sever... regulat, ca [al] unui soldat, și recunoscu că-i a lui Castelmare... Luna [se] apleca pe râu... se-ntunecase mai tare pe stradă... el simți că Castelmare își grăbește pasul. El se opri în loc și se întoarse spre partea dinspre care venea sunetul de pași... Castelmare sosi... Tăcere. Ieronim plezni cu vârful sabiei într-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-a bate, tăcuți, cu ochii fixi, mișcîndu-și și mușcîndu-și buzele făr-a zice o vorbă și trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase câte - o gură din cafeaua sau berea ce li sta dinainte... semn de triumf! Un june aplecat asupra unui biliard scria cu creta pe pănura verde vorba Ilma. Cugetam că e din vița lui Arpad și că și-o fi scoțând din rezervoriul memoriei sale vrun dulce nume de iubită sau vreun ideal unguresc din romanele lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mi-ar veni în lipsă și s-o arunce în sertarul mesei. Cum veni toamna, zburai și eu din câmpiile cele friguroase, brumatece și întinse * în camera din București, din etagiul al treilea, caldă și mică. Sunt un fantast. Capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur, cugetam asupra acelor mistere din viața popoarelor, din mersul generațiunilor care, asemenea fluxului și refluxului mărei, duc ca o teribilă consecință ici la înalțare, colo la cădere. Afară era un timp posomorât și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că surâde. Luai apă în pumni și-mi spălai alături cu izvorul fața care ardea ca de friguri. Luai încă un pumn de apă și mi-l turnai în sân, care ardea, fundul apei se turbura și deveni sângerat, mă aplecai pe suprafața ei și sorbii în sorbituri lungi din apa turburată cu sângele lui, apoi băgând amândouă mînile în izvor, scosei capul lui Ioan și-l ridicai în lumina soarelui spre a mă uita lung și cu durere la el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
capul de câne al honvedului. Era teribil acest popor când își scutura lanțurile lui de fier, teribil ca varga lui Dumnezeu. Și oare nu sunt toate popoarăle așa? Blânde și pacifice în timp de pace, fizionomia bunomă, ochii sinceri, statura aplecată de sarcina cea grea a {EminescuOpVII 221} vieței. Dar vezi-le în revoluțiune! Vezi profunditatea acelui suflet teribil care zăcea sub masca bunomiei, vezi cum presupune, de nu știe, injuriile trecutului, vezi cum aruncă lanțurile mînilor sale în fața stăpânilor fără de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
erau reci, iar ochii înotau într-o lumină neobicinuită lor. - Ce fac? zise ea, surâzând și uitîndu-se la încheieturele degetelor și la vârfurile unghiilor ei de roză... Ce să fac? Nimica. Ochii, deși păreau că privesc cu ingenuitate de sub fruntea aplecată la degetele cu care se juca, totuși o privire furișă și neagră mă pătrunse cu raza ei până în suflet. - Cîntă-mi ceva, zisei cu vocea muiată și netezindu-i fruntea așa de rotundă, așa de lină. Dar vițele rebele se strecurară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu, căzut din scaun într-un genunchi, priveam la ea, la fața ei luminoasă încadrată de aure [o]la vergină a sânțeniei, priveam la ea consternat. Privirea mea se ridică și lovi pe a ei. Atunci ochii ei mi se aplecară la mine și, privind lung și trist în ochii mei, se împlură de lacrimi mari și ea se dete jos de pe scaun. Eu mi-ntorsei scaunul și, puindu-mi mâna pe frunte, îmi plecai capul asemenea unui criminal. Ea se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o laudă, și vom citi împreună și vom cânta împreună - ca acuma. - Dar fără scene tragice, se-nțelege, adaose ea surizînd. Ea se rupse cu vioiciune din brațele mele ce-o coprinsese și, cu talia răzem [ată ] de masă, se aplecă asupră-i spre a aprinde lampa. Degetele ei țineau apringioara asupra flacărei, și fața sa asupra lampei aprinse părea atât de palidă, dar atât de fericită, atât de senină. Eu mă sculasem și-o priveam. Brațele mele se întinsese asemenea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în amândouă mînile și-o sărutam ca pe-un copil. Apoi șezui pe pat lângă ea, așa încît îi priveam în față. Proptindu-mă în mînile mele, așezate una de-o parte a capului ei, alta de altă parte, îmi aplecai gura mea pe ochii cei mari și închiși și pe fața ei palidă și, descoperind cu o mână indiscretă sânul de sub plapoma ce-l acoperea, îmi culcai obrazul pe-un sân rotund, alb și mic. Ea dormea încă. Eu însumi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Din contra, în fereastă întuneric [ul] e[r]a crunt. Într-un colț al casei mari *, de jur împrejur pe lângă pereți cu laițe, el văzu aceeași mână umblând pe masă peste o hârtie și acum distinse un bătrân cu capul aplecat peste masă, a cărui barbă sură atingea hârtia. El simți cum mînile mici îi îmblă peste trup și descheie toate curelele de la armura lui, îi iau casca din cap, îi scot încălțămintele - dar era foarte înghețat. În sfârșit, fără greutatea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din România. O imagine a cadrului general românesc este dată de câteva lucrări ce tratează istoria României În perioada postbelică. Dintre acestea, aș dori să o semnalez pe cea a istoricului ieșean Gheorghe xe "Onișoru"Onișoru 4. Această lucrare se apleacă asupra problematicii sociale a României În perioada de tranziție de la un tip de dictatură la altul. În acest context, câteva pagini sunt rezervate populației evreiești. În demersul său, xe "Onișoru"Onișoru se bazează pe rapoarte informative din arhivele S.R.I., cât
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
campanii antisemite din xe "U.R.S.S."U.R.S.S. și țările-satelit. Unul dintre primii istorici care se opresc asupra acestui fenomen este François xe "Fejtö"Fejtö. El se ocupă de istoria țărilor blocului comunist, așa-zisele „democrații populare”6. Autorul se apleacă asupra atmosferei speciale din timpul și de după procesul xe "Slansky"Slansky. Câteva cărți despre evrei În perioada comunistă au oferit o perspectivă mai largă subiectului cercetat. Același F. xe "Fejtö"Fejtö, secondat de Gyula xe "Zeke"Zeke, Într-o monumentală
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
expulzării de către aceasta a evreilor din xe "Basarabia"Basarabia, xe "Bucovina"Bucovina și o parte a xe "Moldovei"Moldovei În xe "Transnistria"Transnistria. Și În perioada imediat următoare lui 23 august 1944, ca și după acapararea puterii, comuniștii nu se apleacă peste destinul special al unei populații ce ieșise traumatizată din perioada dictaturii antonesciene. Mai mult decât atât, există documente ale P.C.R., Încă din perioada existenței sale ilegale, din care transpare xenofobia, din care nu lipsește latura antisemită. Un document din
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
politică „de punere Într-un singur sac a populației evreiești, pentru motiv că a suferit, ca și cum ar fi suferit din cauza comuniștilor, parcă mișcarea noastră nu a suferit nimic. A adus jertfe și mișcarea noastră, numai că elementele revoluționare n-au aplecat capul și s-au dus la abator, ci au luat poziție și s-au luptat...”2. Foarte gravă apare formula „s-au dus la abator”, ca și cum evreii au avut inițiativa propriului martiriu. Ideea evreului ce fuge de munca grea este
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Clișeul că sunt prea mulți evrei se va repeta În epocă, În diversele foruri ale Partidului. De altfel, un lider important, cum era Chivu xe "Stoica"Stoica, recunoștea că „În organizațiile P.C.R. se dezvoltase un spirit antisemit”7. Ne-am aplecat asupra perioadei 1944-1946 pentru a depista momentul de Început al unor tendințe antisemite, cât și momentul preluării de către comuniștii români a unor mituri antisemite clasice. De asemenea, vedem În starea de spirit a noii elite politice care se ridică și
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
va pătrunde mai bine esența lucrurilor. II Omul este o oaie gînditoare. Credul și impulsiv, se repede înspre lucruri pe care nici nu le vede, nici nu le cunoaște. Aflat la bunul plac al ordinelor pe care le primește, se apleacă sau se înalță, se afundă trup și suflet în mulțime și se lasă acoperit de ea pînă la a deveni de nerecunoscut. Tarde e convins că așa se întîmplă, iar felul în care descrie mulțimile o dovedește pe deplin. De
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lucrărilor lui Freud despre psihologia mulțimilor, aceasta din urmă pătrunsese deja în cercul lui. Îi furnizează mai multe teme inedite pe care nu va întîrzia să se dezvolte. Cîțiva dintre discipolii lui, anume cei mai inventivi dintre ei, s-au aplecat asupra acestui domeniu, preocupați fiind de posibilitatea de a face cît mai bine față crizelor politicii și ale culturii. Scrierile și activitățile lor dovedesc că psihanaliza este interesată de fenomenele de mulțime și nu poate fi în nici un chip închisă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]