7,814 matches
-
și a responsabilității independente a opțiunii stau la temelia democrației... suntem din nou martorii caracterului lui Bérenger, lipsit de puterea de a-și susține propria libertate morală. El nu este, cu siguranță, un susținător al libertății În societate.” Ba este, bietul de el! Este, a fost, cu siguranță, și a rămas. Un visător, susținător al libertății, ăsta este nenorocitul. Elogierea simbolului „revoluționar”, Întruchipat În sălbatica maladie „Înnoitoare” a rinoceritei? Inculparea anti-eroului Bérenger? Studenta răsturna, cu o calmă candoare, premisa dragă autorului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
argumentarea se susține. Ezitam să-i explic fetei transparente și tăcute din fața mea că În Rinoromânia legionară, ca și În cea socialistă, punctul ei de vedere fusese validat de semnătura unor iluștri gânditori și artiști care credeau, și ei, că bietele cusururi ale omului de rând trebuie zguduite prin cutremurul sângeros al tiraniilor „Înnoitoare”. Ajuns acasă, am citit notele studenților. În ciuda severei critici formulate În clasă, notele acordate tezei erau bune, chiar foarte bune. +B, A, -A, B. Comentariile meritau atenție
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oricăror Încercări, fie și prietenești, de perturbare. Înțelegeam bine starea. Soția lui Vidia Naipaul Îmi povestise, la festivitățile Nonino de la Percoto, din iarna 2002, ce Înseamnă coșmarul „mediatic” din jurul Marelui Premiu, un soi de asalt canibalic de oarbă devorare a bietei celebrități. La câteva luni după eveniment, cuplul abia Își revenea, cu greutate, din cataclism. Nu doar „munca obosește”, cum spunea Pavese, ci și gloria, nu doar truda creației, cu deosebire năruitoare, ci și gloria ei, fie și Într-o vreme
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de bani” a evreului? Teama sa ancestrală de mediul din jur, de care Încearcă să se protejeze prin mijlocul validat de milenii? Tot ce Întreprinde, ulterior, Schlemihl arată că el nu este un arivist imoral și crud, ci doar un biet străin, dornic să-și organizeze o viață „fericită” În noul domiciliu. Pierderea umbrei, adică ceea ce au, În mod firesc, cei din jur, Îl transformă, cu adevărat, acum, Într-un suspectat, respins, „Schlamassel”, un August Prostul ghinionist și caraghios, dar și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acea Sara, frustrată și plăpândă, care vrea să se mărite cu Spino cu orice preț, să fie chiar femeia pe care am văzut-o Însoțindu-l pe Tabucchi Într-o cafenea din Sottoripa. În cele din urmă, Spino, personajul funebru, bietul nenorocit pierdut În labirintul străduțelor din Genoa, era chiar Tabucchi... care a trecut totul asupra persoanei mele. O josnicie. I-am scris o scrisoare la care nu a răspuns. La universitate, mi s-a spus că ceruse detașarea și locuiește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a fost timp destul pentru a fi siguri că avem aceeași „viziune” a lumii, dar nu posomoreala, nici virusul pesimist au apropiat cele două „fosile” aparținând trecutului secol XX, ci, mai curând, scepticismul față de toate soluțiile pe care le Încearcă bieții noștri semeni pentru a rezolva irezolvabilul, cele arogant reacționare, dar și, nu o dată, cele stupid „progresiste”. Da, eram recunoscători hazardului care ne Îngăduise Întâlnirea. Democrați, da, cred că eram amândoi, gata să acceptăm dialogul dintre reacționari și progresiști și orice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
victimele, dresate să se aranjeze cu ura din jurul lor, Într-un soi de târg continuu, care le deformase definitiv caracterul. Vorbea cu vehemență rea, Înrăită, despre primitivismul agresiv al persecutorilor și despre umilitatea persecutaților, despre metabolismul lor grotesc, amestec de biete mici plăceri domestice și lente supurări persistente ale ipocriziei. Pe măsură ce ne-am Împrietenit, Începuse să-mi vorbească și despre familia sa, despre școală și colegi de școală. Altă modulație sufletească, căreia Îi modera gingășia și vulnerabilitatea prin umor poznaș, fermecat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pierdut răbdarea: l-a sunat pe omonimul său din East Hampton. „Vorbesc cu Saul Steinberg?” a Întrebat artistul. „Da”, i s-a răspuns. „Dumneata ești chiar adevăratul Saul Steinberg?”, a insistat agresorul, subliniind, firește, cuvântul suspect. „Nu”, a răspuns, liniștit, bietul cetățean. „Ești sigur?”, a plusat, malițios, În Încheiere, adevăratul Saul Steinberg, amuzat să converseze cu masca. Nu sunt puține măștile create de Saul Steinberg, Înfățișând chipul său. Una o Întâlnim chiar În numărul din New Yorker care Îi anunța decesul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Pera, care le-a povestit tot ce se întâmplase la Ofcea, cum fuseseră arestați Tomici și finul lui, cum că regiunea este împânzită de jandarmii, care îi prinseseră pe cei doi (Borobaru și Vârlan) și îi căutau pe ceilalți trei. Bietul copil era foarte amărât, de ce i se întâmplase tatălui său și urându-le noroc și drum bun, a plecat. Au mers pe calea ferată până la Novoselo sau satul Nou, în românește. De aici puteau să ia un tren până la Vladimirovăț
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se găseau în luptă cu acea forță superioară și poate de aceea încercarea lor fusese spulberată. Dar puteau ei să abandoneze lupta pentru România? Sau poate prin sacrificiul lor să se înduplece Voința Aceea și să încline balanța divină în favoarea bietei țări în pericol de moarte. Greșiseră conducătorii criminali ai țării, că-l uciseseră pe Căpitan și nu mai era printre ai săi, tocmai acum când era mai multă nevoie. Venea dezastrul, care se presimțea ca o furtună de pedeapsă pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cale ferată după Oravița vine Greoni, satul unde s-a născut și a copilărit doctorul Ion Iovu, martir legionar omorât de Armand Călinescu în 1939. Aici trăiesc părinții bătrâni și nemângâiați, precum și soția lui rămasă văduvă și cu un copilaș. Bietul doctor Iovu! A căzut în mâna călăilor și a fost omorât în cele mai îngrozitoare chinuri. L-au torturat până l-au înnebunit durerile. Iar familia lui, așa cum fac toți cei dragi ai noștri, l-a așteptat și-l așteaptă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să se retragă. N-a dus la nici un rezultat A așteptat el o săptămână, a așteptat două, până într-o zi ne trezim cu un ordin de excludere din Mișcarea Legionară a lui Noveanu, Bidianu și Budișteanu. Am înțeles că bietul om fusese rău sfătuit. Nu era nici momentul politic ca cei trei să fie excluși din Mișcare și totodată profesorul Codreanu, în calitatea lui de șef spiritual, făcea acte care cădeau în competența unui șef activ. S-au și luat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
știam ce se va alege și de noi. Dacă vom birui vom aduce-o înapoi și-o vom ajuta să-și crească copiii. Ne-am adresat din nou prietenului nostru Gheorghe Lupean, care a venit cu mașina lui de piață. Biata femeie s-a urcat cu copiii și noi am rămas în urmă. Parcă ne-am fi despărțit pentru toată viața! O pornire căreia nu-i putea rezista, o atrăgea spre Cluj. Acolo își crease legături și prietenii. Durerile omenești ale
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
căci la mine în celulă era numai noapte. Uneori, când dormeam mă vizita câte un șobolan rău mirositor. Îmi trăgeam pătura pe cap căci deși erau fricoși, îi știam că sunt mari amatori să muște din urechile sau vârful nasului bietului deținut izolat. Astfel somnul îmi era întrerupt de plimbarea pe pătură a câte unui astfel de musafir scârbos, pe care îl simțeam după miros și îl alungam. A fost o perioadă de coșmar, care oricât aș încerca nu o pot
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vorba lui Lăpușneanu) pe care Administrația îl dădea lui Nicolae Petrașcu, care fără să vrea se gândea că după cei doi îi va veni și lui rândul și cine știe dacă va rezista. Lucrurile s-au desfășurat așa, că tot bietul Voinea Octavian deveni din nou eroul unei alte sălbăticii ale locotenentului Ștefan. La una din perchezițiile inutile pe care le făceau cu un ceremonial întreg: Scoaterea în curticica din fața Cazimcei a fiecăruia cu bagajele în mână, dezbrăcarea la piele, cercetarea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
răspunde că el, locotenentul Ștefan îl provocase. Locotenentul îi strigă: Lasă că-ți arăt eu ție! Și se îndreptă spre Tavi mânios. Sluțenia deslănțuită și trupul lui uriaș, care se prăvălea parcă spre el îl înspăimântă în așa hal pe bietul om, că din câțiva pași ajunse la gardul de lemn și ca o pisică se urcă pe el și din vârf începu să strige din toate puterile cu vocea lui puternică de tenor: Ajutor! Ajutor! Ne omoară ca la Pitești
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
459 maică, cum să nu-ți dau, chiar îmi trebuie niște lei să-mi cumpăr gaz, nu vrei mai multe?” A fost condamnată la patru ani de temniță, fiind învinuită că respectivul era partizan. Că a fost partizan, știa Securitatea, biata femeie poate că și dacă avea omul pe piept o tablă pe care ar fi fost scris „Partizan” sau nu știa să citească, sau nu știa înțelesul cuvântului „partizan”. Cine atunci, în libertate, ar lua acest caz în cercetare și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care au prisos de populație evreiească, ajutând-o să-și găsească patria.... De altfel, săgețile antisemite ale lui Miron Cristea nu erau o premieră. Le mai folosise în perioada 1937-1939, declarând în presă că „îți vine să plângi de mila bietului popor român, căruia evreul îi stoarce și măduva din oase”. Pasul următor l-a făcut guvernul Ion Gigurtu. La 8 august 1940 regele Carol al II-lea a aprobat Decretul-lege nr. 2560 privind statutul juridic al locuitorilor evrei din România
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
regulă acum. Vocea i-a revenit la normal. Dacă nu mi-ai fi atras atenția, ar mai fi dus-o câteva zile bune fără voce, pentru că o dată ce cobor în văgăuna asta, nu mai ies de-aici o perioadă de timp. Biata fată, ce greu i-ar fi fost fără voce! — Îmi dau seama. — Deci, așa cum îți spuneam adineauri, fata trăiește ruptă de lumea din afară. Mă rog, în mod normal n-ar fi trebuit să o deranjeze că n-are voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
situația de sub soare, Fabrica, pe cea din umbră. Unde-i concurența? Nu e! Nu mi se pare normal să nu existe libertate de mișcare, nu crezi? — Eu n-am nici o legătură nici cu unii, nici cu alții. Sunt doar o biată furnică muncitoare și-atât. Altceva nici nu mă interesează. Așa că dacă ați venit aici ca să mă racolați... — Am impresia că nu înțelegi nimic, zise Pitic, țâțâind. N-am venit să te racolăm, am venit să punem laba pe tine. Altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puțin de grădină, am băgat harta împăturită într-una din ele și m-am întors. Eram convins că Umbra o să o caute. I-am întins Colonelului ghetele și l-am rugat să i le dea Umbrei când o va întâlni. — Biata de ea umblă doar în teniși, am zis. Dacă ninge mai mult, va avea și ea nevoie de ghete. Nu o pot lăsa să se îmbolnăvească. În Paznic nu am încredere. V-aș ruga pe dumneavoastră să i le dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ochilor. Se zvârcolea liniștită pe fundalul peisajului din zare. Nu spunea nimic, dar parcă voia să-mi transmită ceva prin gesturi. Era conștientă de faptul că eu ședeam acolo și o priveam, dar era și ea neputincioasă și necoaptă. O biată umbră și-atât. În afară de mine, nu cred că și-a mai dat cineva seama că umbra apei reflectată pe peretele barajului era de fapt a mea. Nici măcar fratele meu mai mare care ședea lângă mine. Dacă s-ar fi prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
primul și apoi a intrat și el. Terenul era pătrat, iar în capătul lui se vedea Zidul care împrejmuia orașul. Într-un colț se înălța un ulm bătrân sub care fusese pusă o băncuță. Chiar că trecuseră ani mulți peste bietul ulm! Lângă Zid fusese înălțată o cabană mică, făcută din resturi de lemn și acoperită cu țiglă veche. Fereastra nu avea geam, ci doar un oblon din lemn. N-am văzut nici coș de fum, nici calorifer. Acolo doarme Umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
virtuți ale genului, umorul și ironia, întâlnite încă din primele schițe adunate în volumul Privegheați lângă privighetori, devenind aici necruțătoare. Un episod precum acela în care frizerii și coafezele sunt aduși cu mașinile la o stână pentru a face din bietele animale exemplare-model, pentru a fi omologate la o inspecție, poate părea de-a dreptul suprarealist. Actul editării, ca și actul scrisului, e, în viziunea lui F., unul justițiar, iar ca o ilustrare a acestei concepții se poate invoca demersul său
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
din minciună-n minciună”; „ne-am strâns în jurul lămpii / sufletul meu citește / un pescăruș în inima mea / eu tac și orânduiala cea veche / plânge în sertare, pe mobilă / pe scena ascunsă / în rama ferestrei // aștept să înflorească liliacul / citesc Cehov, biata inimă / acum va zbura / ca un ghem scăpat / din mâna înghețată”. Textele rămân însă adesea un inventar minor de emoții, peste care plutește un aer de artificialitate. SCRIERI: Confesiuni, Craiova, 1993; Himera de hârtie, Craiova, 1996; Catedrala și firul de
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]