8,109 matches
-
succese remarcabile, culminând cu cucerirea Ravennei în (751). Aici, rezidând în palatul fostului exarh bizantin și emițând monede în stilul bizantin, regele și-a prezentat programul politic: strângerea laolaltă sub puterea sa a tuturor romanilor până atunci supuși ai împăratului bizantin, fără a-i uni în mod necesar cu longobarzii. Teritoriul exarhatului nu era omolog celorlalte posesiuni longobarde din Italia (altfel spus, nu a fost transformat într-un ducat longobard), ci își menținea specificitatea da "sedes imperii". În acest fel, Aistulf
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
exarhatului nu era omolog celorlalte posesiuni longobarde din Italia (altfel spus, nu a fost transformat într-un ducat longobard), ci își menținea specificitatea da "sedes imperii". În acest fel, Aistulf se autoproclama, în ochii romanilor din Italia, moștenitor al împăraților bizantini și ai exarhilor. Campaniile sale i-au condus pe longobarzi la o aproape totală stăpânirea asupra Italiei, fiind ocupate între (750 și 751) și Istria, Ferrara, Comacchio și toate teritoriile de la sud de Ravenna, până la Perugia. Odată cu ocuparea fortăreței de la
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Douglas Dakin apreciază că Rusia a fost singura putere europeană care a sprijinit lupta pentru independență a grecilor până la Revoluția Franceză și războaiele napoleoniene. Agenții ruși din Grecia au dus o amplă mișcare de propagandă, punând accent pe renașterea Imperiului Bizantin. Printre agenții agitatori s-a numărat Papazolis, un ofițer de artilerie originar din Macedonia. El este cel care împreună cu frații Orlov a conceput un plan optimistis al rebeliunii din Peloponez, pentru sprijinirea operațiunilor militare ruse antiotomane din 1769.. După cum spune
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Așezarea a fost ulterior refacută, aici stabilindu-se una din așa numitele 24 mishmerot - guardii, ale preoților evrei - cohanim, și anume casa lui Petahya. În zilele împăratului Adrian locuitorii evrei ai așezării au fost transferați în regiunea Iudeei. În epoca bizantină localitatea a fost locuită de creștini, care în secolul al V-lea au zidit o biserică, ale cărei ruine se pot vedea și astăzi. Creștinii din Araba s-au convertit în cea mai mare parte la islam după victoria lui
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
victoria lui Salah ad Din asupra cruciaților în bătălia de la Hattin. Moscheea cea veche a orășelului datează din perioada lui Salah ad Din. In Valea Sakhnin (Sahl Araba) mai sunt măslini foarte bătrâni pe care populația îi numește Rumiin (adică Bizantini). În epoca mamelucă Araba a fost capitala unei plase ("Nahiya"). Un călător arab Yakut Al Hamawi, din veacul al XIII-lea, pomenește localitatea în cartea sa, „Mu'adjam al Buldan”. In cursul istoriei Araba a fos o așezare agricolă, care
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
la Facultatea de Drept din Cernăuți (1928-1930, neterminate) și la Facultățile de Litere și Filosofie - secția istorică din Cernăuți (1930-1932) și Praga (1932-1934). A obținut doctoratul în istorie la Praga (1935) cu o temă de bizantinologie: "„Împărțirea administrativă a Imperiului Bizantin în timpul Comnenilor și Angelilor (1081-1204)“". A revenit la Cernăuți în 1935, unde a urmat studii de doctorat în teologie și a fost lector onorific de limbă cehă pe lângă Catedra de Slavistică de la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți (1935-1937
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
Pe teritoriul Greciei de astăzi au fost formate două pașalâcuri - Moreea și Rumelia, ale căror terenuri erau împărțite în ferme (în limba turcă "çiftlik", în limba greacă "τσιφλίκι", "tsifliki"). Toți militarii eleni, indiferent dacă au fost membri ai trupelor regulate bizantine, milițiilor locale sau unităților de mercenari, au fost obligați să se alăture armatei otomane ca ieniceri, să se angajeze ca soldați privați pe lângă notabilitățile otomane sau să încerce să se descurce pe cont propriu. Mulți greci au dorit să își
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]
-
Universitatea Stanford]] și Nigel Wilson au produs o copie a textului, completând lacunele descrierii lui Heiberg cu aceste imagini. Toate imaginile sunt ținute pe website-ul http://archimedespalimpsest.net/ După 1938, un proprietar al manuscrisului a falsificat patru imagini religioase [[Artă bizantină|bizantine]] în efortul de a-i crește valoarea. Se pare că acest lucru a făcut ca textul de bază să fie ilizibil pentru totdeauna. Totuși în mai 2005, Drs. Uwe Bergman și Bob Morton au folosit [[Radiație X|raze X
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
Stanford]] și Nigel Wilson au produs o copie a textului, completând lacunele descrierii lui Heiberg cu aceste imagini. Toate imaginile sunt ținute pe website-ul http://archimedespalimpsest.net/ După 1938, un proprietar al manuscrisului a falsificat patru imagini religioase [[Artă bizantină|bizantine]] în efortul de a-i crește valoarea. Se pare că acest lucru a făcut ca textul de bază să fie ilizibil pentru totdeauna. Totuși în mai 2005, Drs. Uwe Bergman și Bob Morton au folosit [[Radiație X|raze X]] pentru
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
în scriptoriul de la Ravenna și de la Verona, în regiunea unde goții își stabiliseră regatul lor. Scriptoriul era o încăpere în cadrul mănăstirilor unde erau scrise și copiate manuscrisele. Goții și-au încetat existența ca națiune, în jurul anului 555 d.H., după ce împăratul bizantin Iustinian I cel Mare a recucerit Italia. Astfel răspândirea creștinismului la majoritatea triburilor germanice s-a făcut prin filieră ariană. Ulterior doar unele triburi germanice au îmbrățișat doctrina trinității, după cum se spune și V. L. Walter în Dicționarul Evanghelic Elwell: „Îndelunga
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
XVII-lea, proprietarul moșiei Deleni a devenit marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), care s-a stabilit aici, fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?) a construit în jurul
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
patru coruri românești, în orașele Philadelphia, Chicago, Saint Louis și Detroit. Va activa apoi ca profesor de "Tipic și Cântare Bisericească Ortodoxă" la Academia Teologică din Arad, "„străduindu-se să aducă acuratețea necesară în intonarea corectă a cântării de sorginte bizantină, să o decanteze de influențele temperate ale intonației instrumentale, reactualizând modalismul”". Tot la Arad, pune bazele unui alt cor de prestigiu ”Armonia”, cor care activează și astăzi la catedrala veche a orașului. Avea o voce fermecătoare de bariton, amplă, voce
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
İnalcık, otomanii și-au creat niște caracteristici ale statului după bătălie ("Bafeus Savașı"). Osman I a urmat la conducerea clanului său în jurul anului 1282, iar în următoarele două decenii, a lansat o serie de raiduri tot mai adânc în granițele bizantine din Bitinia. Din 1301, otomanii au asediat Niceea, fosta capitală imperială. Raidurile turcilor au amenințat, de asemenea, orașul-port Nicomidia, prin foamete, distrugând recoltarea. În primăvara anului 1302, împăratul Mihail al IX-lea (domnind 1294-1320) a lansat o campanie care a
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
alăturat familiilor lor din Tracia. Mihai a fost forțat să se retragă pe mare, urmat de un alt val de refugiați. Pentru a contracara amenințarea Nicomediei, co-împaratul lui Mihail, Andronic al II-lea Paleologul (domnind 1282-1328) a trimis o forță bizantină de aproximativ 2.000 de oameni, sub "megas hetaireiarches" George Mouzalon, să treacă peste Bosfor. Pe câmpia de la Bapheus (greacă: "Βαφεύς"; un loc neidentificat, probabil la est de Nicomedia), la 27 iulie 1302, bizantinii au întâlnit o armată turcă de
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
sub Osman însuși, compusă din trupele proprii, precum și aliați din triburile turce din Paflagonia și în zona râului Maeander. Cavaleria turcă i-a atacat pe bizantini, al cărui contingent alan special nu a participat la luptă. Turcii au spart linia bizantină, forțându-l pe Mouzalon să se retragă la Nicomedia sub acoperirea forței alane. Bapheus a fost prima victorie majoră otomană, și o mare importanță pentru expansiunea viitoare: bizantinii au pierdut efectiv controlul în Bitinia, forturile sale izolate au căzut unul
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
Mouzalon să se retragă la Nicomedia sub acoperirea forței alane. Bapheus a fost prima victorie majoră otomană, și o mare importanță pentru expansiunea viitoare: bizantinii au pierdut efectiv controlul în Bitinia, forturile sale izolate au căzut unul câte unul. Înfrângerea bizantină a declanșat, de asemenea, un exod masiv al populației creștine din zona în alte părți europene ale Imperiului. Împreună cu dezastrul de Magnesia, care a permis turcilor de a ajunge și să se stabilească pe zonele de coastă ale Mării Egee, Bapheus
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
dezastrul de Magnesia, care a permis turcilor de a ajunge și să se stabilească pe zonele de coastă ale Mării Egee, Bapheus a anunțat pierderea definitivă a Asiei Mici în defavoarea Bizanțului. Cucerirea otomană a Bitiniei era totuși treptat, iar ultimul avanpost bizantin în regiune, Nicomedia, a scăzut în 1337.
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
sultanilor otomani, după moartea lui Mehmed I în 1421. Această politică a bizantinilor a fost folosit cu succes de mai multe ori în slăbirea vecinilor săi. Când Murad al II-lea, ajuns succesor al tatălui său, a mărșăluit în teritoriul bizantin. Apărătorii bizantini au câștigat bătălia, în ciuda tunurilor otomane care le oferea un avantaj tehnologic acestora din urmă. Tradiția bizantină contemporană a atribuit eliberarea Constantinopolului ca o intervenție miraculoasă a Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei doi suverani (bizantin
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
după moartea lui Mehmed I în 1421. Această politică a bizantinilor a fost folosit cu succes de mai multe ori în slăbirea vecinilor săi. Când Murad al II-lea, ajuns succesor al tatălui său, a mărșăluit în teritoriul bizantin. Apărătorii bizantini au câștigat bătălia, în ciuda tunurilor otomane care le oferea un avantaj tehnologic acestora din urmă. Tradiția bizantină contemporană a atribuit eliberarea Constantinopolului ca o intervenție miraculoasă a Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei doi suverani (bizantin și otoman
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
mai multe ori în slăbirea vecinilor săi. Când Murad al II-lea, ajuns succesor al tatălui său, a mărșăluit în teritoriul bizantin. Apărătorii bizantini au câștigat bătălia, în ciuda tunurilor otomane care le oferea un avantaj tehnologic acestora din urmă. Tradiția bizantină contemporană a atribuit eliberarea Constantinopolului ca o intervenție miraculoasă a Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei doi suverani (bizantin și otoman) au încercat să mențină relații cordiale relative. Cu toate acestea, apariția lui Murad al II-lea marchează
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
bizantin. Apărătorii bizantini au câștigat bătălia, în ciuda tunurilor otomane care le oferea un avantaj tehnologic acestora din urmă. Tradiția bizantină contemporană a atribuit eliberarea Constantinopolului ca o intervenție miraculoasă a Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei doi suverani (bizantin și otoman) au încercat să mențină relații cordiale relative. Cu toate acestea, apariția lui Murad al II-lea marchează renașterea puterii otomane după înfrângerea de la Ankara din 1402. Împăratul bizantin Manuel are posibilitatea de a alege între continuarea alianței cu
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei doi suverani (bizantin și otoman) au încercat să mențină relații cordiale relative. Cu toate acestea, apariția lui Murad al II-lea marchează renașterea puterii otomane după înfrângerea de la Ankara din 1402. Împăratul bizantin Manuel are posibilitatea de a alege între continuarea alianței cu sultanul turc sau sprijinirea rivalul său, Mustafa. Deși Murad este gata să redea Gallipoli Imperiului Bizantin, Manuel îl susține pe Mustafa Çelebi. Cei doi au hotărât să asedieze Gallipoli în
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
a interzis intrarea bizantinilor în oraș. Manuel încearcă să se apropie de Murad, fără succes, în timp ce Mustafa Çelebi a fost în cele din urmă învins și ucis la Adrianopol. După victoria sa, Murad se pregătește pentru a răzbuna precedentele negocieri bizantine. În iunie 1422, armata s-a înfățișat în fața Constantinopolului. Manuel s-a retras la o mănăstire, lăsându-l pe Ioan al VIII-lea în locul său. Pentru prima dată Murad folosește tunuri. Pentru a aduce armamentul, creează un pod de pământ
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
pământ peste Cornul de Aur, care, potrivit lui John Kananos, a bombardat orașul „cu o ploaie de pietre și de foc peste zidurile orașului”. Asaltul general a fost planificat pentru 24 august, Murad ascultând profețiile unui imam foarte respectat, Seidh-Bokhari. Tradițiile bizantine și turce atribuie victoria unui miracol a Maicii Domnului. Cu toate acestea, eșecul este găsit în slăbiciunea forțelor turce, lipsa unui asediu maritim și o determinare puternică constantinopolitană. Jean Kananos insistă pe mobilizarea puternică a populației orașului, bărbații și femeile
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
miracol a Maicii Domnului. Cu toate acestea, eșecul este găsit în slăbiciunea forțelor turce, lipsa unui asediu maritim și o determinare puternică constantinopolitană. Jean Kananos insistă pe mobilizarea puternică a populației orașului, bărbații și femeile implicându-se în apărarea capitalei bizantin. Având susținători în Asia Mică în timpul asediului, Manuel și-a asigurat sprijinul. Murad al II-lea este într-adevăr forțat să se retragă din cauza rebeliunii unui dintre cei doi frați ai săi, Küçük Mustafa. Mustafa s-a proclamat apoi sultan
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]