10,418 matches
-
am un prieten și mi-a fost foarte greu până am putut să rostesc acest cuvânt. Mai întâi să-l prezint. Este un cățeluș micuț, cu un botic mic și ascuțit ca de arici, ochii negri ca de cărbune sunt blânzi, duioși și tot timpul au ceva de spus. Era să uit esențialul: urechiușele sunt mici, ascuțite și de aici eu i-am spus Liliac. El știe acest lucru și este foarte mândru de numele lui. Dimineața când plec la școală
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
a trezit când soarele era sus pe cer. Când a deschis ochii ce să vadă? Lânga el un ghem mare alb. Ce să fie? A venit iarna așa de repede? Visez? A închis ochii căutând să se dezmeticească. Un glas blând se auzea lânga el. - Trezeștete, trezește-te, ai dormit destul. E timpul să mergi la masă. Când a deschis ochii șoricelul alb el a văzut lângă el un motan alb ca un bulgăre de zăpadă. Nu-ți fac nimic, vreau
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
aștepta cu nerăbdare să se întoarcă înapoi. De câte ori era în tură trecea mereu prin salon peste vizitele obișnuite... o urmărea, o considera speranța lui în ceea ce ar fi dorit să facă... îi cerea implorator fără cuvinte să termine cu el. Blândă îl refuza și îl înconjura cu atenții. Îl așeza mai bine în pat, îi schimba plosca și îl supraveghea să nu se stropească așternutul cu urină. El nu avea putere să se opună, deseori cădea în nemărginire. Atunci se agita
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
asurzitor al valurilor. Atunci se întâmplă ceva straniu... o văpaie cu-n uruit își focaliză și spulberă spiritul până se unificară. Au rămas două schelete bătrâne, încrucișate într-o îmbrățișare nefirească să păzească și să împânzească paradoxurile. Dans haotic Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
el... mintea calului se asocia cu glasul, bătaia cu persoana stăpânului... îi rămânea credincios până la moarte. Restul erau numai automatisme. Metodă garantată dacă ai inimă să dai într-un animal sau om! Bărbatul se întinse peste tetiere îi prinse mâna blând și o sărută atât de ușor că aproape nu simți, refuzând nepăsător banii care zăceau pe banchetă. Zăpăcită a stat în cumpănă analizând acest gest tardiv și nu știa ce să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
calculele, aici era domeniul lui, de data asta Magi ocupa locul doi, pentru el matematica însemna o mare necunoscută copia după el tot. În prima oră a intrat în clasă un tip îmbrăcat în costum, puternic, masiv, greoi cu fața blândă și s-a prezentat, - Sunt profesorul Ion Vodă și vom parcurge împreună matematicile în cei patru ani de liceu. Când începea să scrie pe tablă problemele sau exercițiile, creta parcă zburda în mâna lui și încheia invariabil cu prescurtarea din
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai mare decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios; ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă; îl studia cu uimire cum le privea admirativ pe unele și indiferent pe altele... era profesorul lui! Nu începuse școala de prea mult timp și mergea grăbit la cinematograful Republica să vadă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest lucru. Îi simte trupul subjugat, îi face tot ce poftește așa că devine blând și nu se mai grăbește acum, știe că îi stă la dispoziție; ea intuiește transformarea, încordarea corpului i-a dispărut... se liniștește pentru o clipă. Starea de mulțumire că îi va ceda fără nici un fel de condiții îl descătușă deodată
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
găseam acolo nimic de glojdeală. Dincolo de absolut - fragmente - România, orașul de la malul mării. Iarna grea și-a aruncat crivățul asupra orașului înghețat, odată cu trecerea ursitoarelor pământului, adunate în fiecare casă unde se nășteau copii. Se certau, șuierau, dar cea mai blândă și mai mare dintre ele a hotărât... și au dispărut grăbite, având multe vizite de făcut ! Se înserase devreme în acea vineri. Urma cea mai lungă noapte din an. Rafalele de vânt troieniseră zăpada în dreptul casei cu etaj și obloane
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de teamă și viscol. Ei sunt pregătiți pentru sărbători, au de toate, numai ăsta micul... să se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu se dezlipește de pătuț și-i vorbește: - Hai bebe, mănâncă, te rog! O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și nu vreau să am pe conștiință pe nici unul din colegii mei de autobuz, nu uita că n-am făcut duș de două zile și mi-ar prinde bine o stație pe jos, să mă bucur și eu de soarele blând care mătura orașul. Nu rezist tentației să-mi dau o bere pe care o merit din plin după tot prin ce am trecut de când am plecat de la Poiană. Mă așez pe terasa unui bistrou, comand o bere Leffe blondă și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
asistă, în picioare, cu cafelele în mâini. în jurul unei măsuțe stau Gass, figură de bunicuț rotofei și cărunt sub pielea căruia s-ar fi strecurat un adolescent vioi, și Ihab, la costum și cravată, cu cearcăne la ochi, delicat și blând, mai curând un simbol al toleranței, pluralismului și unității planetare decât un teoretician literar. Sânt cu soțiile. Willie Masters'Lonesome Wife. Malcolm vorbește și vorbește și vorbește. E-n cămașă cu mânecile suflecate. Are un râs care n-a impresionat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în gratuit și derizoriu, ca într-un film de desene animate cu episoade în care apar mereu aceleași personaje în situații diferite. O mahala dimoviană, nostalgică, un stadion, o frizerie ca din copilăria noastră, o închisoare, un circ și un blând ospiciu constituie decorul pictat din fundal. O muzică desuetă : Edith Piaf, Joe Dassin, Ella Fitzgerald, dar și Beatles, dar și Sara pe deal adie peste toată butaforia. Pe acest background se desfășoară viața și opiniile lui Nea Gică frizerul. De la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nou să adoarmă. Dar în ziua aceea arșița era mai mare ca oricând. Totuși, Auta părea liniștit. Somnul nu-i venea mai degrabă din pricina gândurilor decât a căldurii. Soldatul însă nu mai trecuse vreodată prin asemenea încercare. Cunoștea numai marginile blânde ale Țării Nisipurilor; în inima deșertului n-a mai fost. Și acum mergea de atâtea zile și toate zilele erau la fel, numai cu mări de nisip și cu valuri de nisip, a cărui fierbințeală era ca a cuptorului de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
câine de rob! mai spuse căpetenia. Ochii lui Auta se umplură de sânge, dar gura lui rămase închisă. Se uită drept în ochii lui Puarem. Tefnaht simți că sclavul e gata să izbucnească și atunci îi spuse cu glas mai blând decât al viteazului comandant: - De ce taci, Auta, când viteaza căpetenie a armatei atlanților te întreabă unde ai fost? - Stăpânul Puarem știe unde am fost. Așa a spus! zise Auta. Puarem îl fulgeră cu privirea. - Leș putred ce ești, răspunde-mi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca să biciuiască și pe ceilalți vâslași, spre a le aduce aminte că sunt robii Atlantidei. Folosindu-se de prilejul de a rămâne fără urechi străine în preajmă, Auta se întoarse spre dârzul țăran și, arătîndu-i-l pe Iahuben, spuse cu voce blîndă: - Omul acesta nu ți-a vrut răul. A vrut numai să-ți afle numele. Vâslașul își încleștă gura însîngerată, pregătindu-se poate de altă vorbă grea, dar ochii lui întîlniră ochii lui Auta. Numai atunci mânia lui se muie. Murmură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei, se simțea din ce în ce mai bine. Cei doi preoți plecaseră de mult. Aproape că-i și uitase. Începea să nu se mai simtă rob. Aici, în turnul argintiu, afla multe taine și, chiar dacă nu le înțelegea pe toate, căpătase încredere în blânzii și înțelepții străini. Totuși, unele lucruri i se păreau așa de încurcate, încît în cele din urmă nici nu se mai căznea să le priceapă, dîndu-și seama de uriașa depărtare între mintea lui și mintea acestor oaspeți cerești. într-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să te văd pe tine. M-ar fi ucis. Mai-Baka stătea în cumpănă. - Ia-ți arcul ca să ai mai mult curaj, și vino cu mine! mai adăugă Auta. Fostul rob pomi după prietenul său. - Nu-ți iei arcui? îl întrebă blândul prieten. Dar Mai-Baka îl privi speriat: - Nu sunt nebun! Cine a mai pomenit să te lupți cu zeii! Eu am și arc, și suliță, și secure, dar nu le pot lua. Dacă zici tu să mă duc, hai să ne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Era 10 noiembrie 19.., o după-amiază liniștită cu soare blând ale cărui raze călduțe băteau în parbrizul trabantului unei tinere care conducea visătoare în drum spre Târnăveni, neputându-și explica temerea care o cuprinse. Încă înainte de a pleca de acasă încerca să și-o ascundă amintindu- și un episod din
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
servi pe fiecare cu ceai și plăcintă cu mere. Tanti Aurica începu o colindă, după ea și celălalte au început să colinde. în bucătărie era cald, mirosul plăcut de ceai cu busuioc învelea atmosfera de pace divină creată de vocile blânde ale celor patru femei. Pe chipul Ramonei, de o blândețe serafică se așternu melancolia; la sfârșitul colindului frumoșii ei ochi jucau în lacrimi. -Sunt împrejurări când liniștea nu poate fi adusă de alții, ci trebuie să-ți cauți singură alinarea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
salon, Radu se duse lângă fereastră privind afară. Era o dimineață cenușie, mohorâtă, aidoma stării lui sufletești. în minte i-a revenit momentul când Ramona l-a sărutat pe frunte și deodată i-a apărut imaginea chipului ei, atât de blând. Atunci a început lupta cu propria lui conștiință, datorită situației în care fata l-a găsit. Cum i-ar putea explica ce s-a întâmplat cu el? Să se scuze? Nici vorbă! Cum va putea cândva să-i mulțumească fără
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
o mișcare bruscă a capului fără a mai privi înapoi. După sărutul repezit al Angelei și plecarea ei ca o furtună, Radu rămăsese singur. Liniștit că se simțea mai bine, încerca să se resemneze, dar gândul îl duse la chipul blând și angelic al Ramonei, care și ea la plecare îl sărutase pe frunte, dar atât de tandru, sărut pe care el îl simți deși era aproape inconștient. întrucât nu cunoștea sentimentele Ramonei, consideră acel sărut ca pe un gest de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să stea de vorbă cu el atunci când era împreună cu Angela, ea privindu-l întotdeauna de sus, cu aroganță. Andrei nu înțelegea legătura dintre Radu și Angela, dacă se putea numi așa. La Radu găsea întotdeauna înțelegere iar firea lui blândă îi dădea libertatea de a-i vorbi liber și degajat, fără a se jena sau intimida în fața lui, Andrei fiind și el o fire sensibilă și retrasă. Nu așa se întâmplă și cu Angela în fața ei uneori se pierdea, frecându
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Radu nu se dezmetici și ea era deja în stradă. Era o noapte răcoroasă cu aerul proaspăt, cu nori printre care strălucea luna plină ca un glob de aur, vrând parcă să-i mângâie pe cei care o priveau cu blândele ei raze, fapt neobservat de Angela care trecea prin noapte bombănind plină de veninul răutății și al aroganței, cu săgețile urii care țâșneau din întunecata ei privire. "Mucos netrebnic, momârlan înfumurat, cine se crede el? Nicicând și nimeni nu m-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
se identifice cu acest anotimp și se considera chiar rupt din peisajul tulbure al acestuia, numindu-l oază de liniște și grație divină. Ajunse la biroul său într-o stare de liniște deplină și împăcare sufletească, insuflate de pitorescul și blândul peisaj tomnatic. în jurul orei opt fusese chemat la director. Mergând pe hol spre biroul directorului, emoțiile pe care deși dorea să și le țină în frâu, creșteau cu fiecare pas. Intrând în birou, el salută cu capul plecat, rămânând lăngâ
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]